Occidentul, Ungaria şi „turiştii” sovietici din decembrie 1989 (1)
Rolul şi locul serviciilor de intelligence occidentale şi sovietice în amorsarea şi desfăşurarea Revoluţiei Române din decembrie 1989 reprezintă un subiect incitant şi aflat mereu în actualitate fiind înscris pe agenda de lucru a istoricilor şi a analiştilor care caută să înţeleagă evoluţia fostelor ţări socialiste înainte şi, mai ales, după anul 1989.
În decembrie 1989, pe teritoriul naţional al României s-au aflat o serie de cetăţeni străini, cu precădere sovietici, investiţi, de către istoriografia şi memorialistica fostei Securităţi, cu calitatea de membri ai trupelor speciale sovietice (Spetsnaz/GRU) şi al căror număr continuă să fie subiect de dispută istoriografică. Memorialistica foştilor ofiţeri din DSS consideră că aceştia s-au implicat, mai mult presupus decât dovedit, în izbucnirea şi desfăşurarea Revoluţiei Române din Decembrie 1989, nefiind luat în considerare, totuşi, imensul potenţial exploziv al unei societăţi care dorea, cu orice preţ, înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu de la putere şi reformarea sistemului socialist din România acelor timpuri. Nu contest existenţa unor agenţi secreţi occidentali sau răsăriteni în România, precum şi faptul că aveau anumite planuri de acţiune, însă a pune în seama lor izbucnirea revoltei populare de la Timişoara, din 16 decembrie 1989, reprezintă o negare a unui adevăr istoric:oamenii s-au revoltat la gândul că regimul Ceauşescu refuză să se predea în faţa ISTORIEI şi a adevărurilor sale. Revoluţia Română din decembrie 1989 a fost generată de o revoltă populară născută ca urmare eşecului politic şi economic al elitei politice româneşti din acele timpuri istorice, s-a radicalizat pe măsură ce represiunea regimului Ceauşescu se dovedea tot mai dură şi a atins apogeul prin respingerea totală a vechiului sistem politic. Totul într-un context internaţional în care „căderea Zidului Berlinului-mărturisea Milt Bearden, analist al CIA pe probleme sovietice-a fost prima lovitură dintr-o competiţie nescrisă între CIA şi CNN, care avea să continuie în ultimii ani ai Războiului Rece”.
În septembrie 1989, conducerea postului Radio Europa Liberă a convocat o şedinţă la care au participat redactorii de bază ai secţiei române (directori, şefi de compartimente şi de emisiuni). Aceştia au fost chestionaţi în legătură cu o temă sensibilă:existenţa/inexistenţa vreunei grupări politice sau categorii sociale sau profesionale capabilă să-l înlăture de la putere pe Nicolae Ceauşescu. Nicolae Stroescu-Stânişoară, directorul-adjunct al postului Radio Europa Liberă, a fost de părere că „existau nemulţumiri mari în armata română şi, în cazul unor reacţii violente la Bucureşti, militarii ar putea avea un cuvânt greu de spus”, însă nu în favoarea lui Nicolae Ceauşescu.
În timpul interogatoriilor la care a fost supus de către ofiţerii Departamentului Securităţii Statului (DSS), între 11 martie şi 7 mai 1989, Silviu Brucan a oferit o serie de informaţii valoroase privind politica SUA şi a ţărilor membre ale Comunităţii Economice Europene (CEE) faţă de România socialistă. „Din discuţiile purtate (de către Silviu Brucan – n. n.) cu ambasadorul Roger Kirk şi consilierul politic Michael Parmly a reţinut că actuala campanie iniţiată împotriva R.S. România de guvernele statelor membre ale NATO a fost concepută în cadrul unei şedinţe a ambasadorilor acestora la Bucureşti, care ar fi avut loc la misiunea diplomatică americană”, raportau ofiţerii-anchetatori, pe 2 aprilie 1989, către şeful DSS, generalul-colonel Iulian Vlad. Diplomaţii americani îl informaseră pe Silviu Brucan de faptul că Franţa urma să deţină rolul de „prim atacant”, alături de celelalte ţări membre ale CEE, deoarece „Washingtonul nu mai are capacitatea de a exercita influenţă asupra Bucureştiului, datorită renunţării la clauză, în timp ce Franţa şi celelalte ţări vest-europene prin relaţiile economice ce le au cu ţara noastră (România – n. n.) dispun de posibilităţi mult mai mari în acest sens”. Ambasadorul SUA la Bucureşti, Roger Kirk, va efectua la mijlocul lunii aprilie 1989 o vizită la Washington pentru a constata care va fi exact politica noii administraţii republicane faţă de România socialistă. Vizita l-a convins de faptul că administraţia Bush „nu vroia să-l ia în braţe pe Ceauşescu” şi „ca şi în anii precedenţi, guvernul SUA va încerca să menţină, în măsura posibilului, contacte cu o parte cât mai mare a societăţii româneşti evitând, în acelaşi timp, o identificare directă cu guvernul lui Ceauşescu”.
Citeste mai mult:adev.ro/nifdg7
Constantin Corneanu este membru fondator şi preşedintele Consiliului Director al Asociaţiei Europene de Studii Geopolitice şi Strategice „Gheorghe I. Brătianu” (AESGS) din septembrie 2009.
