O enigmă neelucidată: Cum a fost asasinat Beria?

Autor 34454 vizualizări


Simpla rostire a numele Beria produce încă fiori. Omul care frânt mii de destine şi care pentru o vreme a crezut că îi va succede lui Stalin a murit în condiţii care provoacă şi astăzi dispute aprinse între istorici.

Lavrenti Pavlovici Beria, cunoscut de întreaga omenire ca unul dintre cei mai mari călăi care a terorizat ani de-a rândul Uniunea Sovietică a fost şef al sistemului poliţienesc stalinist, coordonator al marii epurări, implicat activ în asasinarea ofiţerilor polonezi de la Katyn şi criminalul din umbră a lui Troţki.

Născut în 1899, în Merheuli, lângă Suhumi, în Abhazia (Georgia), atunci provincie a Imperiului Rus, Beria intră de tânăr (în 1917) în rândurile Partidului Bolşevic. Din acest moment apropiaţii lui l-au bănuit de legături cu serviciile secrete, ceea ce era perfect adevărat. Se înrolează în rândurile poliţiei secrete bolşevică, CEKA, ce va da naştere ulterior altor servicii redutabile:OGPU, GPU, NKVD, KGB. În anii '20, urcă rapid pe scara ierarhică sovietică. Inteligent, abil, eficient se face repede evidenţiat în întreaga regiune caucaziană.

Stalin îşi remarcă rapid conaţionalul şi în 1938 îl numeşte la conducere NKVD. Un post foarte vânat, dar care comporta anumite riscuri, doi dintre predecesorii săi, Iagoda şi Iejov, fuseseră lichidaţi la ordinul marelui conducător sovietic. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi după, Beria îşi consolidează poziţia. Este numit Comisar General al Securităţii Statului, apoi este promovat la gradul de mareşal în 1945.

Serviciile secrete occidentale îl vor monitoriza cu mare atenţie deoarece toate indiciile arătau că poate fi succesorul lui Stalin. Încă de atunci circulau zvonuri despre starea şubredă de sănătate a dictatorului sovietic. Pe lângă crimele odioase pe care le orchestra la ordinul lui Stalin, Beria era departe de a fi un om neşantajabil. Trăia într-un desfrâu complet. În Georgia era stăpân peste un întreg harem, iar la Moscova răpea adolescente care aveau neşansa să-i placă şi le siluia. 

Stalin îi pregătea lichidarea

În 1950, apar numeroase semne de alarmă că Stalin (foto dreapta)pregătea o debarcare a lui Beria (foto stânga). Din neant apare un presupus complot naţionalist, imaginar, denumit afacerea Mingrelia (regiune de vestul Georgiei). La puţin timp va exploda un alt scandal:complotul halatelor albe. Mari medici sovietici (în special de origine evreiască) sunt acuzaţi de complot şi eliminarea fizică a mai multor lideri sovietici, pe lista „neagră” aflându-se chiar Stalin. Beria este acuzat neoficial că a tăinuit acest complot.

Lichidarea lui Beria de către Stalin se apropia cu paşi repezi. Însă starea sănătate lui Stalin se înrăutăţea repede la începutul anului 1953. Singur şi bolnav, Stalin se teme mult pentru viaţa lui. Se izolează într-o dacă în afara Moscovei. Asistenţa medicală pe care o mai primea era deficitară, cei mai buni medici zăceau în închisori. Doar apropiaţii lui Stalin îl puteau vizita:Beria, Malenkov, Bulganin şi Hurşciov. După primul atac cerebral a lui Stalin se va declanşa între aceştia lupta pentru ai succeda lui Stalin. Moartea lui Stalin nu îl prinde nepregătit pe Beria. Mai mult, se laudă că l-art fi asasinat pe Stalin. Se declanşează o luptă feroce între cei patru apropiaţi ai lui Stalin pentru conducerea Uniunii Sovietice.

 

Lupta pentru putere

Cel mai bine plasat în această cursă teribilă este Beria, omul care controlează, Ministerul de Interne, poliţia şi serviciile secrete. El este şi primul care acţionează. La câteva zile după moartea lui Stalin, eliberează toţi doctorii arestaţi pronunţându-se pentru o destalinizare totală şi imediată.

Frustrarea rivalilor săi este maximă atunci când observă că, mâna dreapta a lui Stalin, un adevărat călău, le fură rolurile. Hruşciov se aliază cu toţi oponenţii lui Beria şi trece la atac. Sunt scoase la lumină vechile acuzaţii referitoare la naţionalismul georgian din tinereţea lui Beria.

Destalinizare rapidă şi eliberarea din închisorile sovietice a deţinuţilor de drept comun duce la o creştere a infracţionalităţii în URSS. Rivalii lui Beria aruncă asupra lui acest fenomen, însă, Beria rezistă şi acestor acuzaţii şi se grăbeşte să acceadă în fotoliul de la Kremlin. 

În toată acestă cursă, Beria mizează pe o rapidă destalinizare atât pe plan intern cât şi pe plan extern, unde iniţiază discuţii cu Tito, „trădătorul” cauzei comuniste şi va manifest deschidere pentru reunificarea Germaniei. Beria considera că o unificare a Germaniei şi o neutralitate a ei ar putea servi mai bine intereselor sovietice, Germania devenind un stat tampon între forţele NATO şi cele sovietice. Toate aceste planuri au „transpirat”, probabil prin „bunăvoinţa” duşmanilor lui Beria către Walter Ulbricht. Aceste era preşedintele Republicii Democrate Germane un duşman feroce a ideii de reunificare. Brusc în RDG apar convulsii sociale, iar pentru aplanarea lor vor interveni trupele sovietice de ocupaţie. Represiune este deosebit de sângeroasă. 

Destinul unui călău

Urmarea acestor evenimente este nefastă pentru Beria, fiind acuzat că a trădat interesele ţării în favoarea Occidentului, prin plănuirea unificării Germaniei. Zilele lui Beria erau numărate. Se ştie ce s-a întâmplat diferă doar versiunile. 

În iunie 1953, Beria participă la o şedinţa a Biroului politic. În sală, nimeni nu avea voie să pătrundă cu arme, numai că în acea zi va exista o excepţie, mareşalul Mosckalenko. Acesta la un semn a lui Hruşciov îl arestează pe Beria care apoi va fi împuşcat.

În 1961, ziaristul englez Colin Lawson va publica o serie de mărturisiri făcute de Hruşciov în timpul unei reuniuni internaţionale a conducătorilor comunişti din ţările prietene. Conform acestora în timpul şedinţei Malkov, preşedintele Biroului Politic, a acţionat discret o sonerie din podea, iar în sală a intrat mareşalul Moskalenko, care îl va împuşca pe Beria. 

Alţi contestatari ai lui Beria au susţinut că acesta a fost strangulat chiar de foştii colaboratori din NKVD, sau că a fost dus într-o închisoare judecat sumar şi executat. Oricum cum ar fi misterul morţii lui Beria încă persistă. În versiunea oficială sovietică, Beria a fost arestat judecat pentru „spionaj în favoarea duşmanului” şi împuşcat.