Ninja, de la sabotori la asasini FOTO

Autor 8695 vizualizări


În imaginarul colectiv, termenul de „ninja” este asociat unui războinic care atacă din umbră şi deţine puteri aproape supranaturale. Însă această imagine este în cea mai mare parte doar o construcţie a secolului XX, o reinventare a trecutului şi transformarea sa într-o formă de „cultură pop”.

Un  luptător costumat în negru se luptă singur cu o duzină de adversari pe care îi învinge cu uşurinţă. Apoi, într-o fracţiune de secundă dispare într-un nor de fum. Aceasta este imaginea tipică a unui „ninja”, atât de des întâlnită azi în media, încât orice prezenţă a sa, fie într-un film cu buget de milioane de dolari sau într-o banală reclamă, nu poate suscita decât un sentiment de déjà-vu. De unde a pornit totul? Există o fărâmă de adevăr în ceea ce ştim de­spre ­aceşti războinici enigmatici?

„Cel care deţine lucruri ascunse”

Istoria ninja începe în Japonia medievală, într-o perioadă deosebit de frământată, caracterizată prin războaiele dese purtate între marile clanuri pentru supremaţia pe arhipelag. Ninja sunt o creaţie a acestui mediu anarhic, ei apărând în urma nevoii de agenţi specializaţi în diferite tipuri de misiuni „speciale” pe care samuraii fie nu le puteau îndeplini, fie le considerau neonorabile în raport cu propriul lor statut nobil.
Numele însuşi trebuie lămurit.

Mai citeşte:

Află 10 lucruri de ştiut despre ... samurai

Termenul de ninja este de fapt citirea în fonetică chinezească a două ideograme, care în japoneză s-ar citi shinobi-mono, în traducere, „cel ce deţine sau cunoaşte lucruri ascunse”. Date despre operaţiuni asociabile cu ninja apar încă din sursele istorice din secolul al VIII-lea, însă primele informaţii propriu-zise despre shinobi apar în opera epică „Taiheiki”, scrisă în secolul al XIV-lea, unde sunt amintiţi luptătorii ninja trimişi să incendieze castele. În continuare, shinobi apar din ce în ce mai des în surse, totul pe fondul unei perioade extrem de instabile, ce se întinde din secolul XV până la începutul secolului XVII, cunoscută sub numele de epoca „regatelor combatante” (Sengoku Jidai).

Shinobi sunt folosiţi extensiv de către daimyo (marii nobili) în numeroasele lor războaie. Acum apar inclusiv clanuri specializate de ninja, provenite din provinciile Koga şi Iga, dispuse să îşi ofere serviciile oricărei părţi dispuse să plătească.

Deşi erau specializaţi într-o arie largă de operaţiuni, agenţii erau cel mai des folosiţi pentru spionaj şi pentru luptele de asediu. Există numeroase relatări ale aportului deosebit pe care shinobi îl au la cucerirea facilă a castelelor fortificate. Sursele istorice vorbesc despre infiltrarea nocturnă în castele şi lansarea de atacuri-surpriză, cu scopul de a stârni confuzie şi panică printre apărători. De multe ori, ninja erau folosiţi pur şi simplu pentru a incendia aceste obiective, având în vedere că majoritatea construcţiilor japoneze ale epocii erau realizate din lemn, fiind astfel foarte susceptibile la foc.

În legătură cu celebrul rol al acestora de asasini, sursele istorice sunt mai puţin generoase. Există relatări cu privire la încercări de ucidere a unor figuri importante, dar multe dintre ele au un caracter anecdotic. De altfel, adevărul istoric cu privire la ninja este foarte greu de extras din diferitele izvoare scrise, întrucât acestea se referă la shinobi doar tangenţial, fiind în primul rând preocupate de evenimentele importante ale epocii şi de faptele marilor clanuri şi familii. Însăşi celebra îmbrăcăminte neagră nu este aproape deloc documentabilă.

Află şi despre Arta grădinăritului la tavă

Bonzai, brand japonez născut în China, vândut de americani

Deşi este logic să se presupună că agenţii purtau veşminte de culoare închisă cel puţin pentru operaţiunile din timpul nopţii, se pare că în realitate erau preferate diferitele tipuri de deghizări (în ţărani, călugări, soldaţi etc.), care nu ar fi trezit suspiciuni, precum ar fi făcut-o un costum „specializat”.

Ninja a împrumutat costumul de la păpuşari

O dată cu instaurarea păcii Tokugawa, la începutul secolului al XVII-lea, clanurile shinobi, care trăiau practic de pe urma războiului, sunt nevoite să se adapteze noii realităţi. Foştii războinici deschid şcoli de arte marţiale şi mulţi obţin slujbe oficiale la ­curtea shogunului. În această perioadă de pace, faptele vechilor luptători sunt „redescoperite”, şi ninja capătă un loc predominant atât în cultura populară, cât şi în cea cultă. Avem numeroase povestiri şi legende cu un protagonist ninja.

De cele mai multe ori, acesta are puteri supranaturale (poate păşi pe apă, se poate transforma în animale, poate zbura etc.), folosite pentru a lupta cu forţele malefice. În afară de literatura epocii, mai putem întâlni numeroase figuri de ninja şi în pictură sau în teatrul kabuki. Se pare că tocmai teatrul ar fi sursa celebrului costum întunecat asociat astăzi cu ninja. Îmbrăcămintea era purtată pentru a crea spectatorilor un sentiment de mister, fiind cel mai probabil inspirată din costumaţia maeştrilor păpuşari din teatrul „Bunraku”, care se îmbrăcau în negru pentru a nu atrage atenţia asupra lor în timpul reprezentaţiilor.

Reinventarea unui mit

La jumătatea secolului XIX, Japonia renunţă la politica izolaţionistă şi porneşte pe un drum al modernizării rapide urmând modelul american. Valorile tradiţionale vor începe să coexiste alături de cele occidentale. Din această îmbinare se va naşte imaginea luptătorului ninja, aşa cum îl ştim astăzi. Lansarea şi succesul filmului „Shinobi-no-mono” (1962) vor declanşa un val de creaţii în cinematografie, televiziune şi literatură, ce vor face din ninja un personaj central al culturii de masă.

Revistele cu benzi desenate, foarte populare în SUA, Japonia, dar şi pe bătrânul continent au şlefuit atent trăsăturile mitologice ale noului personaj creat. Astăzi, tot ceea ce poate fi asociat cu termenul de shinobi este pentru Japonia o importantă sursă de venit, obţinută atât din vânzarea produselor multimedia, cât şi prin aportul financiar adus de turism, precum în cazul festivalului „Iga Ueno Ninja Festa”, din oraşul Iga, care atrage anual câteva zeci de mii de vizitatori.

În Occident, ninja şi-au făcut intrarea pentru prima dată în filmul „You Only Live Twice” (1967), al cincilea film din seria James Bond, avându-l ca protagonist pe Sean Connery. Succesul peliculei a determinat un val de filme despre războinicii costumaţi în negru, culminând cu anii 1980, când se lansează sute de producţii cinematografice de valoare artistică cel puţin discutabilă.

La începutul secolului XXI, deşi gradul de prezenţă în filme a scăzut, ninja sunt în continuare deosebit de vizibili în jocurile video, desenele animate (poate unul dintre cele mai cunoscute seriale de animaţie care a înflăcărat copilăria şi adolescenţa multor copii din estul Europei a fost „Ţestoasele Ninja”-1984), precum şi în lumea virtuală a Internetului. Astăzi, după ce au reuşit să scape uitării generale, găsindu-şi în universul virtual orice calităţi îşi doresc, „războinicii din umbră” sunt o valoare culturală care nu mai aparţine doar Japoniei, ci lumii întregi.
 

""