Autor 4174 vizualizări


Nicolae Ceauşescu a început să se bucure de simpatia maselor populare pe fondul unei creşteri a nivelului de trai în raport cu perioada Dej a alimentaţiei pe cartelă. Părea să fie un om din alt aluat, ceea ce credeau şi străinii. Discursurile politice despre rolul comunistului în societate şi despre educaţie erau uimitoare. Cel mai interesant este cel rostit în noiembrie 1971.

Comunistul trebuia să lupte pentru eliminarea obiceiurilor burgheze, moravurile decadente ale vechii lumi fiind vizibile prin atitudinea faţă de proprietatea socialistă: furturi, delapidări şi sustrageri de orice fel. Aceste rămăşiţe burgheze erau văzute şi în dorinţa de a trăi în lux prin orice mijloace. Era criticată şi tendinţele de avansare pe orice cale în societate. Nu erau uitate ascensiunea fără merite şi nepotismul. Culmea este că aici erau prezentate exact caracteristicile societăţii socialiste, chiar Nicolae Ceauşescu procedând după aceste năravuri burgheze. N-a oferit României decât teroare, a obţinut funcţii prin prietenia cu Gheorghe Gheorghiu-Dej şi a trecut rapid prin toate treptele sistemului de învăţământ. Elena Ceauşescu a ajuns specialistă în chimie, chiar academician doctor inginer, şi avea pretenţii să se afirme în fruntea domeniului considerat cel mai avansat.

Familia liderului politic trăia în două palate, unul fiind ridicat de un membru al familiei regale la Snagov. Nu erau personale, dar poporul nici de la distanţă nu avea voie să le vadă. Luxul interior ar fi şocat în acele vremuri în raport cu garsonierele jalnice prin suprafaţa locuibilă. Statul a investit fonduri colosale în avioane şi elicoptere rezervate pentru dictator. Era un adevărat desfrâu aeronautic. Exista un avion Il-18 oricând disponibil pentru cursele spre Moscova. Transportul la distanţă era asigurat de aparate Boeing B-707, capabile să satisfacă pofta de călătorie ideologică a satrapului de la Bucureşti. Vizitele în ţară erau posibile cu ajutorul elicopterelor de producţie franceză, obligatoriu bimotoare pentru ca să nu apară vreo nenorocire prin încetarea funcţionării sursei de putere în timpul vizitelor de lucru sau a celor de relaxare. Nepotismul criticat se manifesta în practică prin avansarea rudelor spre cele mai înalte ranguri, caracteristică menţinută până la prăbuşirea regimului din decembrie 1989. A fost normal ca România socialistă să nu avanseze. Mai mult. A rămas codaşa statelor europene, singura ţară care mai oferea locuitorilor cartele în loc de pâine la nivelul anului 1989.

Când citeşti discursurile fostului lider de partid, rămâi uimit cât de mare este diferenţa între discursul oficial şi realitate. Important este că românii încă mai cred că pe vremuri domneau cinstea şi corectitudinea, creierul social fiind spălat de către politruci timp de peste patru decenii. Mulţi dintre cei ce au clădit faima dictatorului au continuat să inoculeze tezele şi după 1989, cel mai cunoscut caz fiind cel al lui Corneliu Vadim Tudor. Societatea românească n-a făcut o decomunizare şi acum se confundă cruda dictatură cu patriotismul adevărat, numai politicienii contemporani fiind hoţi. Realitatea socialistă însemna un furt masiv din proprietatea comună pentru un trai mai bun, fenomenul fiind generalizat de nici măcar aparatul represiv al regimului nu mai făcea faţă cu condamnarea celor ce nu erau din sistem.

Cum trebuia să fie comunistul adevărat? Nicolae Ceauşescu a spus că modest şi simplu. Oare a respectat ceva din cele spuse oral şi apoi puse pe hârtie pentru istorie? Politica înseamnă numai minciună şi iar minciună, masele fiind păcălite mereu cu un posibil viitor de aur.

Din păcate, multe persoane instruite nu reuşesc să se rupă de trecutul totalitar şi să spună clar că regimul instaurat după august 1944 a avut un pur caracter ideologic şi nu avea legătură cu locuitorii din spaţiul carpatic decât pentru a dezvolta o industrie de armament şi pentru a participa la revoluţia mondială în calitate de carne de tun. Planurile operative ale armatei prevedeau intrarea în război pentru a acţiona în ajutorul Bulgariei şi pentru a trece la cucerirea Greciei la nivelul anului 1965. Exista şi varianta cu operaţiuni ofensive spre Europa Centrală împreună cu diviziile maghiare şi cele sovietice. Aceasta era soarta românilor după ideile lui Gheorghe Gheorghiu-Dej şi Nicolae Ceauşescu. 

Societatea românească trebuie să scape de acest jug fizic şi intelectual impus cu ajutorul tancurilor cu stele roşii şi să nu mai existe naivi atraşi de bunătatea ideologiilor de stânga. Românii au avut numai experienţe neplăcute decât a apărut lagărul comunist în anul 1917 şi totuşi mai sunt adepţi până la nivelul de misticism politic. 

Foto sus: © „Fototeca online a comunismului românesc

Bibliografie minimală

Documente ale Partidului Comunist Român, Societatea socialistă multilateral dezvoltată, Editura politică, Bucureşti, 1972.
Duţu, Alesandru, Armata română în vremuri de cumpănă 1945 – 1965, INST, Bucureşti, 2016.
Ilina, David, Contemplatio, Editura Paralela 45, Piteşti, 2012.
Opriş, Petre, Aspecte ale economiei româneşti în timpul Războiului rece (1946 – 1991), Editura Trei, Bucureşti, 2019.