Autor 11547 vizualizări


Povestea campioanei Nadia Comăneci, cea care a marcat istoria gimnasticii mondiale şi a fost declarată sportiva secolului 20 de către un juriu condus de Juan Antonio Samaranch şi care va împlini pe 12 noiembrie, 50 de ani, începe la sfârşitul anilor '60, în oraşul Gheorghe Gheorghiu-Dej, Oneştiul de astăzi.

Aceasta era o micuţă localitate din judeţul Bacău în care arareori se întâmpla ceva deosebit. Oamenii îşi petreceau timpul liber ieşind la iarbă verde, pe dealurile din împrejurimi, la un mititel şi-o bere Ciucaş, sau mergând la gârlă, pe malul Caşinului, să se scalde. Altceva nu prea aveai ce face prin urbea moldavă. În aceste condiţii, nu-i de mirare că în 1969, atunci când s-a deschis Şcoala cu program sportiv, părinţii s-au îngrămădit să-şi ducă odraslele să înveţe acolo.
Printre copilaşi, şi o fetiţă care nu împlinise încă 8 ani, pe nume Nadia Comăneci. Era cochetă şi cu acele pompoane albe, în uniforma pepită, semăna cu Mihaela, eroina din desenele animate. Dincolo de imaginea sfioasă se ascundea însă multă energie, pe care Nadia şi-o consuma în casă sau pe terenul de joacă. „Ea prima dată s-a dus la o sală improvizată a soţilor Simionescu, unde aceştia amenajaseră o bârnă şi nişte paralele.

M-am bucurat pentru că mi-a lăsat arcurile de la paturile din casă să mai respire. Altfel toată ziua sărea pe ele", şi-a adus aminte mama Nadiei. Tot ea completează: „Fetiţa mea a fost agitată dinainte de a se naşte. De fapt a şi apărut pe lume cu două săptămâni mai devreme. Noi am crezut că va fi băiat. Când era mică făcea multe prostii. Se juca în faţa blocului cu băieţeii şi le arunca nisip în ochi, iar aceştia veneau la mine la uşă să plângă. La un moment dat nici nu le mai deschideam de ruşine".
Şi antrenorul Bela Karolyi avea să spună că Nadia i-a sărit în ochi prin energia ei, atunci când a văzut-o făcând neîncetat roata în curtea şcolii. Iar Gheorghe Braşoveanu, cel care a fost pentru mulţi ani director la Şcoala Sportivă din Oneşti, a mărturisit şi el că nu trebuia să fii specialist în sport ca să-ţi dai seamă că Nadia avea stofă de campioană. „Ar fi făcut carieră în orice alt sport individual", a declarat acesta.
A luat nota 6, 20 la primul concurs
Nu trecuse nici măcar un an de când Nadia începuse gimnastica şi, alături de colegele ei, a participat la primul concurs important al carierei sale. S-a întâmplat în iunie 1970, la Sibiu. La Naţionale. Înaintea ultimului aparat, echipa Şcolii Sportive din oraşul Gheorghe Gheorghiu-Dej ocupa primul loc şi, în mod normal, nu putea pierde medalia de aur. Totul a mers conform graficului până când Nadia a urcat pe bârnă. A încercat să-şi facă exerciţiul cât mai bine, însă a căzut... Nu o dată, ci de trei ori! În 10-15 secunde. A luat nota 6, 20, dar a ieşit pe primul loc cu echipa.
Bela Karolyi nu şi-a muştruluit micuţa elevă acolo, în faţa tuturor, ci a aşteptat să ajungă acasă. I-a spus Nadiei că acele căderi au fost cauzate de neglijenţă şi că el nu admite aşa ceva. Povestea s-a repetat însă după un an. Cu o medie de vârstă de nici 10 ani, echipa a câştigat din nou titlul de campioană. Însă Nadia n-a izbutit nici atunci să-şi facă exerciţiul pe bârnă...

A căzut din nou, de data asta numai o dată. Şi a fost notată cu 8, 50. Şi totuşi, Karolyi avea încredere în ea: „Nadia Comăneci era o fetiţă foarte tăcută. În primele luni, aproape că n-a zâmbit niciodată şi nu s-a afirmat în grupul ei. Avea totuşi o trăsătură esenţială. Nu spunea niciodată „nu" sau „nu pot să fac asta". Nu conta ce figură trebuia să facă, indiferent de dificultate ea era întotdeauna gata s-o execute", avea să sublinieze antrenorul în cartea sa autobiografică „Fără teamă". 
Avea o minte sclipitoare
În primii ani în care a făcut sport de performanţă, Nadia şi-a uluit antrenorii nu numai prin curajul ei, ci şi prin isteţime. După Naţionalele de la Sibiu din 1970, Bela Karolyi le-a spus elevelor sale ce punctaj au obţinut la individual compus. Nadia era pe 13, cu 34, 65 puncte. Întrebată dacă are ceva de spus în legătură cu căzăturile ei de la bârnă, micuţa a dat un răspuns care l-a uimit pe Bela Karolyi.
„Tovarăşe profesor, dacă nu cădeam la bârnă, eram acum pe primul loc, înaintea Lilianei (n.r. - Brănişteanu, câştigătoarea concursului şi colegă a Nadiei)! În timp ce dumneavoastră citeaţi clasamentul, eu am făcut adunarea. Dacă adăugăm trei puncte, ajung la 37, 65. Liliana are numai 37, 05", a spus Nadia.
"Nadia nu a avut niciodată posibilitatea să-şi creeze o atitudine sau să devină răsfăţată pentru că întotdeauna a fost înconjurată de talente. Gimnastele de aceeaşi vârstă cu ea, din şcoala noastră, aveau capacităţi şi potenţial similare.''- Bela Karolyi antrenorul Nadiei Comăneci
Nadia vine de la rusescul Nadiezda
Atunci când a adus-o pe lume pe Nadia, mama Ştefania Alexandrina Comăneci avea 19 ani. Ea s-a gândit ce prenume să-i pună micuţei. A ales să-i zică Nadia, acest prenume fiind inspirat de un film rusesc a cărui eroină se numea astfel-la vremea aceea, la televiziunea naţională se difuzeau frecvent pelicule produse în URSS. Nadia este versiunea prescurtată a prenumelui Nadiezda, care înseamnă speranţă. Numele este destul de răspândit atât în spaţiul geografic locuit de popoarele slave (ruşi, ucrainieni, belaruşi, bulgari, sârbi, cehi, polonezi), dar este întâlnit destul de des şi în Europa de Vest şi în America de Nord. Tatăl Nadiei, Gheorghe, când lucra ca mecanic auto care i s-a născut fata, n-a avut de obiectat la dorinţa soţiei sale de a-şi boteza fiica Nadia.
Date importante pentru Nadia
-16 septembrie 1969-se inaugurează Şcoala Sportivă din oraşul băcăuan, iar Nadia se numără printre elevii admişi
-25 iunie 1970-participă la Campionatele Naţionale rezervate categoriei sale de vârstă. Cade de trei ori la bârnă şi este notată cu 6, 20, suficient pentru ca echipa ei să termine pe primul loc (176, 35 p), înaintea lui CS Oradea (176, 25 p). La individual compus, Nadia ocupă locul 13.
-21 iunie 1971-câştigă din nou titlul naţional la categoria a IV-a. La individual compus, termină pe locul 4 (36, 95 p), obţinând primul loc la paralele (9, 60) şi sol (9, 50). La bârnă, în schimb, din cauza unei noi căzături, a fost pe 20 (8, 50).
-10 iulie 1971-Nadia câştigă primul ei concurs! Cu 38, 50 puncte, ea ocupă primul loc în întâlnirea ŞS Oneşti-Partizan Ljubljana (Iugoslavia). Şi se impune la bârnă, cu 9, 70!
-17 iunie 1972-Sub titulatura România, echipa din oraşul moldav pierde (179, 10-182, 10) meciul cu RD Germană. Nadia a fost prima dintre românce, pe 3, însă a căzut din nou la bârnă!
-23 iulie 1972-Nadia ocupă primul loc la paralele (18, 75 p) şi bârnă (18, 60 p), respectiv 8 la individual compus (36, 00 p) la Cupa Prieteniei de la Sofia.
-12 noiembrie 1972-Nadia împlineşte 11 ani. Şi chiar în acea zi devine campioană naţională la junioare II (38, 30 puncte). A doua zi, cotidianul „Sportul" îi publică pentru prima dată fotografia.
- 14 aprilie 1973 - La Internaţionalele României la senioare, Nadia le învinge pe sovieticele Maria Gordeeva şi Tania Rtâceva, precum şi pe est-germanale Utte Deyl şi Silvia Schaller.

În 1972 a ieşit în Bulgaria

Bela Karolyi a fost  ca un tată pentru micuţa sportivă


Pe vremea comunismului, condiţiile de care beneficiau sportivii români nu se comparau cu cele de acum. În micuţa, dar cocheta sală din oraşul Gheorghe Gheorghiu-Dej, în care gimnastele se pregăteau, mercurul termometrului oscila vara, adeseori, în jurul a 30 de grade Celsius... De aparatele de climatizare nici nu se ştia. Drumul la concursuri, în ţară, se făcea cu trenul şi nu o dată Nadia a adormit cuibărită în spaţiul rezervat bagajelor din compartiment... Pentru ea nu contau toate acestea. Trăia momente inedite, iar în vara lui 1972 i-a adus şi prima ieşire peste hotare, la un concurs în Bulgaria.
Călătoria la Sofia părea o aventură extraterestră chiar şi pentru Bela şi Martha Karolyi, aflaţi şi ei la prima experienţă de acest fel. S-a mers cu avionul, iar micuţele au stat mai mult cu ochii pe hublourile aeronavei. Organizatorii Cupei Prietenia au fost uluiţi când au aflat că România trimisese o echipă a cărei medie de vârstă era de 12 ani. Şi cu atât mai mare a fost surprinderea tuturor la final, când „fetele de la grădiniţă" au ocupat locul 4, înaintea echipei RDG! Nadia a câştigat la paralele (18, 75 p) şi la bârnă (18, 60 p), iar la individual compus a fost pe 8 (36, 00 p). Chiar dacă a căzut la sol, începea să confirme. Antrenorul ei nu s-a înşelat atunci când a trecut peste erorile din concursurile anterioare. Nadia era făcută să fie campioană!