Mutări strategice inteligente în Al Doilea Război Mondial

Al Doilea Război Mondial a fost o luptă înverşunată pentru atingerea obiectivelor ideologice, economice şi militare, scopul final fiind obţinerea hegemoniei mondiale sau regionale. Fiecare conducător a jucat o adevărată partidă de şah pe marea tablă a globului.

Important era să ataci cât mai târziu şi numai după ce adversarii şi concurenţii zişi aliaţi s-au epuizat în lupte îndelungate. Conflictul a început în 1939 şi Germania a efectuat deschiderea. Eroare capitală. A urmat implicarea celorlalte mari puteri şi la nivelul anului 1941 SUA devenise hegemon având cea mai dezvoltată economie şi o flotă în permanentă creştere. Fiecare zi trecută însemna sporirea potenţialului militar zdrobitor.

Mai mult. Livrarea de armament şi de materiale strategice asigurau uriaşe cantităţi de dolari şi aur. Marea Britanie era datoare vândută şi nici URSS-ul nu era departe. Atacul japonez de la Pearl Harbor (7 decembrie 1941) a însemnat intrarea făţişă în conflagraţie, dar conducerea de la Washington a dat dovadă de o mare inteligenţă. Japonia şi-a epuizat forţele ofensive prin cucerirea unor teritorii vaste, dar care nu aveau valoare militară sau economică.

Chiar dacă aveau ceva resurse cum ar fi petrolul din Borneo, distanţele imense şi lipsa fabricilor nu amplificau decisiv forţele de atac. Dacă excludem confruntările cu trupele din Filipine conduse iniţial de către generalul Mac Arthur, forţele SUA au început să lupte serios abia după august 1942 cu ocazia debarcărilor pentru insula Guadalcanal (7 august 1942).

Mai mult. Armata americană a avut doar cam două milioane de combatanţi direcţi, restul fiind în servicii tehnice. Au fost mobilizaţi 12 milioane de luptători şi, practic, forţa armată americană era neatinsă în 1945. Nici industria nu era afectată. Conducerea de la Washington a mutat perfect în marea partidă de şah strategic. A fost un joc aproape ideal privind cruţarea propriilor oameni într-o perioadă în care conducătorii politici şi ofiţerii inamici nu arătau milă faţă de potenţialul uman. Aici s-a pierdut războiul.Bibliografie minimalăAtanasiu, Dumitru, Momente ale artei militare contemporane, Editura Militară, Bucureşti, 1977.Manole, Ion, Ioan Damaschin, Confruntări navale, vol. II, Editura Militară, Bucureşti, 1988.Prof. Ionel-Claudiu DUMITRESCU