Folclorul muzical românesc cuprinde toate creațiile culturii spirituale românești, făcând referire la moștenirea muzicală a românilor de la sat și a popoarelor din care aceștia au luat naștere. Folclorul muzical reprezintă o ramură a creației tradiționale românești alături de folclorul literar, dans și teatrul popular.

Scurtă istorie a folclorului românesc

Românii au scris foarte târziu despre muzica lor și despre folclor, deși cercetătorii sunt de părere că cele mai vechi izvoare nescrise sunt reprezentate de horele culturii Cucuteni. Aceasta este una dintre cele mai vechi civilizații din Europa, primindu-și numele după satul din apropierea Iasiului, unde în anul 1884 s-au descoperit primele vestigii. Această cultură se întindea pe suprafața actuală a României, Republicii Moldova și Ucrainei.

În antichitatea traco-dacă putem întâlni genurile muzicale precum oda, peanul, epodă-asociată descântecului și torelli-bocetul. În această perioadă putem întâlni instrumente specifice grecilor, dar și românilor precum cornul, tuba, țibia, naiul și buciumul.

Evul mediu în România s-a atestat prin practicarea ritualurilor folclorice printre care amintim de balade, colinde și folclorul copiilor. Conform studiilor, cea mai veche melodie românească ar fi cuprinsă în Codexul Rohonczi, aparținând secolelor XI-XII.

Celebrele Rapsodii Române ale lui George Enescu, compuse în perioada 1901-1902 la Paris reprezintă fondul melodiilor populare urbane muntenești din secolul al XIX-lea, dar și moldovenești, inspirate din prima și a doua rapsodie.

Rapsodia Română Nr. 1începe cu “Am un leu și vreau să-l beau”, culeasa de Nicolae Chioru, în forma executată de Angheluș Dinicu la nai și de Cristache Ciolac la vioară .

Urmează apoi Hora lui Dobrică, al carei creator este lăutarul Dobrică Marinescu, fiind angajat să cânte domnitorului Alexandru Ioan Cuza, care se afla în prima sa vizită la Ploiești. Dobrică a fost desemnat de tatăl său starosteletarafului.

https://www.youtube.com/watch?v=siaVEwhc39A

“Mugur, mugurel”, cântec mult îndrăgit de pandurii lui Tudor Vladimirescu, datează din vremea Revoluției de la 1821.

„Mugur, mugur, mugurel, Ia fă-te mai măricel, Că ne-am săturatde iarnăȘi de răutate-n țară!”

O altă melodie populară de joc prezentă în acest regal muzical este “Hora de la moară”.

Urmand cu faimoasa piesă “Ciocârlia”

Era o minune Ciocârliaasta și era una din cele mai prețioase nestemate ale repertoriului lăutăresc. O pusese pe note Angheluș Dinicu, pentru Expoziția de la Paris, și o publicase editorul Leopold Stern, dar ea nu părea să fie o compoziție originală, ci mai curând prelucrarea și îmbogățirea unor încercări mai vechi. – George Sbârcea