Mitologie într-un pahar

Unul dintre exponatele de seamă ale Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța este reprezentat de un recipient deosebit din sticlă, denumit generic „Paharul cu reprezentări mitologice”. 

Originea legendară a sticlei ne este transmisă de Plinius cel Bătrân, care o pune pe seama întâmplării. În timpul unui popas, un grup de negustori de silitră și-au sprijinit vasele în care făceau mâncare pe bulgări de silitră, care, aprinzându-se în contact cu focul, s-au amestecat cu nisipul de pe țărm și au dat astfel naștere șuvoiului lichid din care se naşte sticla. 

Informația, dovedită a fi neconformă cu realitatea, este corectată de cercetători, care conchid că apariția prelucrării materialului vitric își are începuturile în ultima etapă a Epocii Bronzului târziu, în Mesopotamia, cele mai vechi descoperiri datând din secolul al XV-lea î.Chr. Cum era firesc, din același areal provine și cel mai vechi text referitor la procesul tehnologic aplicat pentru prelucrarea specializată a sticlei, a celei de culoare roșie mai exact. 

În centrele europene meșteșugul a ajuns prin intermediul rutelor comerciale din Mediterana, insula Rhodos având un rol deosebit de important în dezvoltarea producției locale și în difuzarea meșteșugului, începând cu secolul al VI-lea î.Chr. Perioada romană a însemnat, pentru prelucrarea sticlei, apariția și perfecționarea unui nou procedeu, suflarea, care a coexistat inițial cu tehnica mai veche a turnării în tipar. 

În spațiul Tomitan descoperirile de obiecte din sticlă sunt numeroase. În timp ce acelea complexe, de bună calitate, care pot fi cu ușurință considerate artefacte de lux, provin din import, altele lucrate mai neîngrijit, cu defecte de prelucrare, sugerează și posibilitatea producției locale. 

Manoperă laborioasă. Paharul cu reprezentări figurate datează din al doilea sfert al secolului I d.Chr. și a fost descoperit în mediul funerar al orașului Tomis. Este o piesă rară, cu siguranță provenită din import. Face parte dintr-un grup puțin numeros de astfel de piese, descoperite în mai multe părți ale Imperiului Roman. A fost lucrat prin tehnica suflării în tipar în unul dintre centrele specializate de pe coasta Asiei Mici. Aparține categoriei produselor de lux, din cauza costului ridicat de producție și a manoperei laborioase. Un astfel de vas putea fi prelucrat cu succes prin folosirea unui tipar din metal (bronz de obicei), format din mai multe valve (cel puțin patru). Alcătuirea tiparului în sine era o operațiune complicată, existând ipoteza că acesta era confecționat de un meșter diferit decât cel specializat în prelucrarea sticlei.

Patru reprezentări.Decorul paharului constă din patru reprezentări figurate în relief, care au fost asimilate de-a lungul timpului mai multor personaje mitologice. Cercetătorii au ajuns în cele din urmă la concluzia că grupul de personaje îi reprezintă pe: 

1. Mercurius (Hermes), zeul comerțului, este înfățișat în profil, seminud, acoperit parțial de o manta drapată (chlamys), trecută peste umărul stâng. Ține în mâna stângă un animal greu de identificat din cauza schematismului pronunțat. 

2. Iarna este reprezentată în aceeași poziție, întoarsă spre stânga sa. Poartă chiton lung și himation (pelerină), capul său fiind de asemenea acoperit. Toiagul pe care îl susține pe umeri, cu cele două animale moarte în capete, un iepure și o pasăre, este atributul cel mai relevant pentru identificarea personajului. Personificarea unor concepte abstracte este des întâlnită în arta decorativă romană. Printre motivele utilizate întâlnim personificări ale vânturilor, ale zilelor săptămânii, ale lunilor anului sau ale anotimpurilor, precum în cazul de față.

3. Hercules (Herakles) este înfățișat nud, în mers, ducând cu greu pe umeri un vițel. Lipsa pieii leului din Nemeea pe umerii eroului i-a făcut pe unii cercetători să numească reprezentarea, întâlnită și pe alte pahare de acest gen, „purtătorul de vițel”. Păreri recente pledează însă tot pentru identificarea sa cu Hercules.

4. Hymen (sau Hymeneus), zeul căsătoriei, des invocat în cântecele nupțiale, este redat în profil, întors spre stânga sa, la fel ca toate celelalte personaje. Poartă tunică până la genunchi (chiton) și mantaua drapată (chlamys). Părul lung este împletit într-o coadă. Unul dintre atributele sale, torța nupțială, figurează în mâna dreaptă, alături de amforetă.

Toate cele patru personaje sunt reprezentate în mers, în aceeași direcție, ceea ce sugerează integrarea lor într-un alai omogen, integrat probabil cortegiului nupțial al invitaților la nunta dintre zeița Thetis și muritorul Peleu.

Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanţa are o istorie ce începe o dată cu anul 1878, fiind una dintre cele mai vechi instituţii de profil din România şi adăpostind un vast și impresionant patrimoniu. Actuala clădire a muzeului, care domină Piața Ovidiu, a fost sediul Primăriei, fiind construită în anul 1911. 

Program. Luni-duminică:9:00-20:00 (mai-septembrie);miercuri-duminică:9:00-17:00 (octombrie-aprilie)

Tarif intrare:13 lei;pensionari:7 lei;elevi, studenți:5 lei.