Autor 20488 vizualizări


Corespunzând zeiţei asiriene Ishtar, feniciene Astarte şi greceşti Afrodita, Inanna patrona dragostea dar şi războiul.

Iniţial se pare că ar fi fost doar o zeitate locală a vegetaţiei, dar datorită operei poetei şi marii preotese Enheduanna (secolul al XXIII-lea a.Hr.) semnificaţia sa a crescut considerabil:Inanna avea să devină cea mai populară zeiţă din Mesopotamia. Protectoarea oraşului Uruk apare menţionată pe listele de zei alături de Anu, Enki şi Enlil, iar în inscripţiile regale din perioada dinastică timpurie este invocată în calitate de apărătoare e regilor. Sargon din Akkad îi cerea ajutorul în bătălii şi deciziile politice. În cursul celui de-al treilea mileniu a.Hr. zeiţa a dobândit şi calităţi marţiale, ceea ce ar indica un sicretism cu zeiţa semitică Ishtar. La Uruk i-am fi întâlnit cel mai important sanctuar, Eanna, Casa Cerului, dar existau temple dedicate acesteia în toate oraşele.

Zeiţa este prezentă în numeroase mituri mesopotamiene. Într-unul dintre acestea ea aduce cunoaşterea şi cultura în oraşul Uruk după ce primeşte aceste daruri de la zeul întelepciunii, Enki, într-un moment de beţie. O altă poveste relatează împrejurările căsătoriei sale cu zeul vegetaţiei, Dumuzi. Poate că cel mai faimos poem este cel în care se povesteşte despre coborârea zeiţei în infern. În afara acestor poeme şi imnurilor scurte, o regăsim în imnurile complexe ale autoarei de mai sus:“Ninmessara”, “Inninmehusa”, “Inninsagurra”, adică “ exaltarea Innanei, ”, “zeiţa cu puteri înfricoşătoare” şi “cea cu inima mare”, imnuri care au influenţat generaţii întregi în întelegerea zeiţei. Câteodată violentă şi însetată de putere, aceasta îşi însoţea regii preferaţi la luptă. Şi în infern a coborât tot pentru a-şi întări puterea. Ambiţiile sale devin evidente în momentul în care îl manipulează pe eroul Ghilgameş:când nu poate rezolva singură problema paraziţilor din copacul Huluppu, îl convinge pe acesta să o ajute.

În “Epopeea lui Ghilgameş” apare de fapt în ipostaza lui Ishtar, iar în miturile greceşti Afrodita este asociată cu ea prin senzualitate şi frumuseţea copleştitoare. Inanna este reprezentată mereu drept o tânără femeie perfect conştientă de puterea farmecelor sale, fără teamă şi deţinând controlul, niciodată în ipostază maternă sau de soţie. Adesea apare în compania unui leu, subliind curajul său formidabil, iar uneori călare pe leu, ca simbol al supremaţiei sale chiar şi asupra regilor. Ca zeiţă a războiului, se întâmpla să poarte armură de războinic sau o rochie de zale, de asemenea arc şi săgeţi, amintind de Athena-Nike. A mai fost asociată şi cu Demeter sau Persefona, aluzie la începuturile sale de zeiţă rurală a fertilităţii.

Inanna nu are însă calitatea de zeiţă-mamă precum ale zeităţi, exprimând mai degrabă iubirea în forma ei sexuală. Ba mai mult, este foarte probabil să fi patronat şi prostituţia. Asa-numitele mariaje sacre la care participă nu au niciun fel de conotaţie morală. Inanna, un fel de simbol al feminismului avant-la-lettre, este un personaj independent, care nu se sfieşte să seducă, să manipuleze, să ameninţe, uneori fără niciun fel de griji pentru consecinţe. Soţul său Dumuzi a devenit între timp zeul care renaşte Tammuz, iar la fiecare echinocţiu de toamnă oamenii sărbătoreau întoarcerea sa din infern pentru a-şi consuma dragostea cu Inanna, favorizând astfel recoltele. Zeita se bucura de nenumărate temple în Mesopotamia, care se foloseau de ritualul prostituţiei sacre pentru a asigura prosperitatea comunităţilor.