Minuni de prin statisticile românești   care e legătura între lipsa apartamentelor din București și războiul din Coreea jpeg

Minuni de prin statisticile românești - care e legătura între lipsa apartamentelor din București și războiul din Coreea

Studierea unui anuar statistic nu reprezintă o ocupație prea plăcută pentru cea mai mare parte a oamenilor, valurile de cifre plictisind repede creierul. Totuși, scrierea istoriei se poate face plecând de la aceste date și concluziile pot fi deosebit de interesante. Anuarul statistic al orașului București din anul 1959 a fost tipărit în doar 2.500 de exemplare și a rămas rătăcit prin biblioteci și anticariate. Dacă este răsfoit aflăm că în 1951 au fost construite doar 40 de apartamente cu doar 962 mp suprafață utilă. Următorii ani au fost marcați de apariția a 310, 340 și a 396 de noi apartamente din fondurile statului.A crescut treptat și suprafața utilă. Cum se explică această diminuare drastică a investițiilor pentru creșterea nivelului de trai a populației muncitorești? Explicația este una simplă:Iosif Stalin dorea să mai facă un război mondial pentru extinderea comunismului și începuturile erau făcute în Coreea. Era o misiune dificilă cea de înfrângere a colosului american și se aștepta momentul favorabil pentru declanșarea asaltului.

Trebuia să fie o criză economică sau o prăbușire a unității lumii capitaliste. Iosif Stalin a hotărât la o conferință secretă din ianuarie 1951 ca armatele să fie pregătite în doi sau trei ani. Sistemul comunist trebuia să fie pregătit și banii au fost folosiți pentru producția de armament, bugetele militare românești depășind oficial 17 sau 20% din bugetul țării. România a început să se motorizeze fix în 1951 prin primirea de transportoare BTR-152 și BA-64. Au sosit și valuri de T-34/85. Infanteria ar fi trebuit susținută cu foc intens de către autotunurile SU-76. Nici aviația n-a fost uitată și România a primit în 1951 62 de aparate Iak-23. Se intra astfel în era aviației cu reacție, dar nu pentru apărarea patriei. Uniunea Sovietică a retrecut la producția de amfibii, PT-76 fiind mașina ideală pentru stabilirea capetelor de pod. Producția de tancuri T-54 și de MiG-15 era în floare, indiferent de impactul asupra nivelului de trai.

Valurile de T-34_85 erau împinse în poziții avansate din China și Coreea de Nord unde măcinau forțele americane cu mai mult sau mai puțin succes. Armele erau trimise din belșug și în Vietnam împotriva Franței și din 1950 soarta conflictului local era practic decisă. Liderul de la Kremlin a murit în martie 1953 și n-a mai apucat să provoace un nou incendiu planetar. Urmașii au mai investit câte ceva și în nivelul de trai, dar armatele au continuat să fie supradimensionate. Visul revoluției mondiale a rămas pentru toți comuniștii aflați sub controlul Moscovei sau al Beijingului și cea mai vizibilă manifestare a fost declanșarea invaziei împotriva Afganistanului în 1979. Nici astăzi marile puteri din fosta și actuala lume comunistă n-au uitat să dezvolte masele de tancuri în speranța unor acțiuni expansioniste pe scară largă.

     Populația României a fost chinuită în anii 1951 – 1953 pentru a se realiza marele vis al lui Stalin, adică o cucerire a întregii planete. Moartea dictatorului și rezistența americană din Coreea au condamnat comunismul la o veșnică așteptare. Sistemul s-a prăbușit în cele din urmă sub povara cheltuielilor militare. Fanteziile conducătorilor politici au costat prea mult fericirea popoarelor.