Mineriada din timpul lui Carol I (13-15 martie 1888)

"Într-o lume, în care se ciocneau apucaturi retrograde, cu idei înaintate, în acest haos al vietii sociale si politice din anii din urma ai domniei lui Cuza Voda, apare deodata pe scena vietii românesti un om de o inteligenta impunatoare, de o comprehensiune atotcuprinzatoare, de o cinste materiala si morala scoasa parca din Evanghelie... Îl chema Petre Carp". Lui îi dedica C. Gane cartea P.P. Carp si locul sau în istoria politica a tarii, aparuta, în 1936, la Editura ziarului Universul, din care vom reproduce un fragment:

Întrunirea de la "Orfeu"

În lipsa regelui din tara toata lumea statea linistita. Dar, chiar în ziua întoarcerei sale de la Berlin, Duminica, la 13 Martie 1888, opozitia unita se întruni în sala Orfeu, tinând acolo o sedinta "de rasturnare", de altfel deosebit de sgomotoasa. La esirea din sala, multimea, cu Nicolae Fleva în frunte, manifesteaza în fata Casei Primului-Ministru, strigând "Jos guvernul, Jos Bratianu, Jos tâlharii!"

Întâmplarile de la 14 Martie

A doua zi, Luni 14 Martie, toata lumea aceasta cât o fi fost, 150 sau 1.500 sau 3-4 mii de oameni vrea sa se întruneasca din nou la Orfeu, dar gaseste sala ocupata de... soldati, zice Maiorescu, iar Bacalbasa zice ca de politie si de batausi. Gonit de la intrare, publicul acesta patrunde în strada Academiei, Blarenberg si Vernescu, se urca în cupeul lui Fleva, dar sunt siliti dupa câteva clipe sa se coboare si s'o ia la fuga, pe jos, caci "cetatenii indignati" ai politiei deshamasera caii si sparsera geamurile trasurei. Se produce o nemaipomenita învalmaseala, armata sarjeaza si publicul, din strada Academiei, patrunde în Piata Palatului. Djuvara si Mortun, în picioare într-o birja, tin pe Calea Victoriei discursuri multimei, iar Lascar Catargi, Dumitru Bratianu si Gheorghe Vernescu urca scarile Palatului "pentru a cere schimbarea guvernului". Delegatia nu este primita, si publicul îndârjit da navala în curtea Palatului, care pe vremea aceea nu era împrejmuita.

Regele Carol si Lascar Catargi

În timpul acesta, regele, de la o fereastra, privea linistit spectacolul.  Regele Carol, sus la o fereastra deschisa si Lascar Catargi jos pe peron, în fata unei usi închise!1871 - 1888!O pagina de psihologie, mai mult înca decât o pagina de istorie.Dar multimea creste. Ea striga: "Traiasca Regele, jos Bratianu!"

Agresiunea de la Palat

Carol I saluta cu un deget si pleaca de la fereastra - iar dupa cinci minute, deodata se aude un ropot de cai si escadronul de Jandarmi calari intra în curte, cu sabia scoasa, sarjând multimea. Se aude o detunatura de pistol, venita nu se stie de unde, lumea striga, fuge, se înghesuie, si în învalmaseala, împinsa de sarja, navaleste pe scara Palatului, spargând geamurile de la usa de intrare. Cioburile lor ranesc câtiva oameni, sângele curge. Cavaleria e gata sa sarjeze a doua oara, când în sfârsit un general iese din Palat strigând maiorului Fanuta, comandantul escadronului, sa procedeze mai întâi la formele legale. Vine atunci, de undeva, si un procuror, care porunceste sa se faca somatiunile prescrise de lege. Trâmbita suna de doua ori, somatiunile sunt facute, escadronul înainteaza la pas, si în mai putin de 5 minute toata multimea aceea este împrastiata.

Dar ea ramâne, noaptea târziu, pe Calea Victoriei între Bulevard si Episcopie. Se plimba mai ales morocanoasa, prin fata Teatrului National, ale carui ferestre erau iluminate si ale carui împrejurari erau pazite de un cordon de jandarmi. Caci înlauntru comerciantii capitalei sarbatoreau, printr-un ospat cu nesfârsite discursuri, pe Ion C. Bratianu, înca prim-ministru.

Atitudinea lui Carp în timpul acestor întâmplari

Carp, în timpul acestor turburari, se afla si el în curtea Palatului, dar cu totul în alte împrejurari decât în noaptea de 11 Februarie 1866. Tinându-se la o parte de framântarile opozitiei, el nu fusese la întrunirile de la Orfeu si nu stia ce se întâmplase acolo. Mergea deci linistit de acasa, de pe strada Doamnei, la club sa-si faca partida de poker. Ajuns în Piata Teatrului el vazu acolo, cam la vre-o 150 de oameni, care "nu faceau absolut nimic, nici nu sbierau, nici nu urlau, nimic". Întâlnind un prieten, îl întreaba ce vrea multimea aceea acolo, iar acesta îi raspunse pe frantuzeste:"On a sabré le peuple en sortant, -de la réunion sans somation préalable, et les deputés de l'oposition sont allé se plaindre au palais".

"Atunci mi-am zis:daca deputatii sunt la Palat, sa ma duc si eu sa vad. Si atât de putina lume era pe Piata, încât am putut strabate lesne distanta, ajungând pe treptele scarii Palatului. Atunci pe la ceasul 7˝, recunosc ca lumea aceea din 5 în 5 minute, striga:Uraa! Traiasca Regele! Jos Bratianu! Deodata se aude un tropot de cai..."

Si sarja începe fara somatie, ceiace în mintea omului de stat si de ordine ce era Carp, era o abatere de la cea mai elementara datorie a guvernului, pe care i-o reprosa mai apoi în Camera, aratând ca asemenea greseli se platesc cu imediata parasire a puterii.

Aspectele prin care sunt vazute evenimentele de oameni sunt în deobste deosebit de interesante. Am aratat, culese din stirile vremii, cum s'au desfasurat ele în zilele de 13 si 14 Martie. Am aratat cum le-a vazut viitorul ministru al Afacerilor straine, Petre Carp. Sa aratam acum felul cum le-a privit, sau în tot cazul cum le-a povestit, capul statului.

Înfasurat în demnitatea sa regeasca, el noteaza, laconic, pentru posteritate:"1 Martie. Majestatile lor Regele si Regina pleaca la Berlin pentru a asista la înmormântarea Împaratului Wilhelm I".

"3 Martie. Majestatile lor Regele si Regina sosesc la Berlin, unde sunt primiti de Principele Imperial al Germaniei. Ei iau parte la prânzul familiei imperiale"."4 Martie. La Charlottenburg se face înmormântarea Împaratului Wilhelm"."5-8 Martie. Majestatea Sa Regina pleaca la Neu-Wied, Majestatea Sa Regele pleaca de la Berlin la Viena".

"9 Martie. Majestatea Sa Regele soseste la Viena unde e primit în gara de Împarat"."10 Martie. Majestatea Sa Regina soseste la Viena unde e primita în gara de Împarat". "13 Martie. Majestatea lor Regele si Regina sosesc la Bucuresti. Opozitiunea-unita tine o întrunire publica, care adopta rezolutiunea sa ceara Majestatei Sale Regelui, printr'o deputatiune, demisia Ministerului. Dupa întrunire se fac manifestatiuni pe strada".

"14 martie. Manifestatiunile pe strada continua. Manifestantii sunt opriti de jandarmi ca sa treaca la Palat. Jandarmii calari curata curtea Palatului de manifestantii cari patrunsera acolo".Atât! Majestati, regi, împarati... si o ceata maturata! Dar ziua cea mare a fost Marti, la 15 Martie.

Manifestul opozitiei-unite de la 15 martie 1888

Opozitia-unita ticlueste un manifest, care se împarte publicului în toate unghiurile orasului. Se vorbeste în el de un "popor macelarit pe ulite, în timp ce îmbuibatii regimului, beti de sânge si de trufie, sarbatoreau la teatru gloria sefului lor".

Manifestul poarta 53 de iscalituri, printre care, fireste, Lascar Catargi, Dimitrie Bratianu, Fleva, Panu, Mârzescu... dar si Take Ionescu si Nicu Filipescu, chiar Iacob Negruzzi si Alexandru Marghiloman. Carp nu-l iscaleste.Deputatii opozitiunei iau hotarârea a merge la Camera în convoi, încet, cu capetele descoperite, ca la o înmormântare "în semn de doliu pentru sângele nevinovat varsat eri de guvern".Vom reproduce aici trei versiuni povestite de martori oculari.

Versiunea Maiorescu

Pe la amiaza, procesiunea anuntata începe a se misca încet. Putin numeroasa pâna la strada Carol, ea creste de la podul Dâmbovitei încolo si ajunge în gramada compacta la bolta de sub turnul Mitropoliei. Aici se vede oprita de sergenti si de Vânatori, cu un procuror înaintea lor. Numai deputatii sunt lasati sa patrunda. Se produce o mare învalmaseala. O companie de vânatori înainteaza din cealalta parte a Mitropoliei si ocupa curtea dealungul intrarilor Camerei.

În momentul în care N. Fleva urca treptele dinaintea usii rezervate deputatilor, se aud tunaturi de pusca si de revolver. Alaturi de ele, un usier al Camerei, lovit de glontul unui soldat, cade mort; peste sângele lui, împroscat în tinda, trebuie sa treaca deputatii cari mai sosesc. În fata cadavrului, Carp apostrofeaza pe ministrul Sturdza cu o violenta, care pentru mult timp le-a întrerupt relatiile personale. În chiar sala sedintelor o scena nemaipomenita: printre deputatii emotionati la culme, sub strigatele de spaima ale doamnelor de la tribuna, înainteaza deodata procurori si judecatorii de instructie si încep sa caute dupa arme în buzunarele mandatarilor natiunii, banuiti de guvern. Prezidentul Camerei, generalul Lecca, precum chemase armata în curtea Mitropoliei, îngaduise si profanarea Adunarei. Deputatii Flepa si Filipescu se vad arestati sub pretext de flagrant delict si condusi în temnita de la Vacaresti. Era vorba sa se arunce asupra lor vina omorului".

Versiunea Bacalbasa

Spectacolul procesiunei era impresionant. În fruntea ei mergeau, descoperiti, Dimitrie Bratianu, Lascar Catargi si Gheorghe Vernescu. Eu ma aflam în cel din urma rând alaturi de Panu. Pe strada, pâna la Mitropolie, n'a fost nici o manifestatie, caci afara de circulatia obisnuita n'a fost nici un om mai mult. Dar când ajunseram la Dâmbovita, multimea era foarte mare. Portiunea din strada Bibescu, amândoua dealurile si strada gemeau de lume".

"Gândul clopotnitei era ocupat de un detasament de vânatori care nu lasa sa treaca decât pe acei care se legitimau ca erau deputati. Atunci o împinsatura fu data de catre cei de la spate si cordonul fu spart"."Împins de multime ajung în curtea Mitropoliei. Alaturi de mine vad pe Nicu Filipescu care lupta cu un soldat ca sa-i smulga arma. Lumea alerga din toate partile, un mare numar de Vânatori esi din corpul de garda si goana dupa civili începu prin curte. Avocatul Sfetescu tinut de guler de doi vânatori si ghiontit... dar un foc de pusca rasuna. Se aude un svon: L-au omorât pe Fleva. Ma apropii de intrarea Camerei si vad un om întins pe jos, dar nu era Fleva; era un usier, cazut, nenorocitul, victima unei erori. Glontele îl lovise în cap".

"Versiunea ce a circulat atunci era urmatoarea: trebuia asasinat Fleva. Pentru executarea hotarârei, fusese postat, într'unul din turnurile Mitropoliei, sergentul major de gardisti Silaghi. Acesta, în clipa când a vazut pe Fleva, trase asupra lui, dar emotiunea facându-l sa-i tremure bratul, el gresi lovitura"."În Camera agitatia a cuprins pe toata lumea. Membrii parchetului, prefectul Politiei, comandantul Pietei, fura chemati în graba. Multi din deputatii opozitiei venisera înarmati cu revolvere spre a se apara în caz ca vor fi atacati de batausi. Faptul fiind cunoscut de Politie, procurorul anunta ca va proceda la perchezitia corporala. Atunci Take Ionescu, Alexandru Djuvara si altii trec revolverele sotiilor, care se aflau în tribuna doamnelor-caci în ziua aceia tribuna era, ca nici odata, garnisita de o multime de femei din elita sociala, care nu voisera sa piarda un spectacol senzational. Perchezitia dadu astfel un rezultat negativ. Catre seara fura totusi arestati si trimisi la Vacaresti deputatii Nicolae Fleva si Nicolae Filipescu".

Versiunea presei

Comitetul opozitiei-unite se adunase seara târziu la Vernescu acasa, discutând în cea mai mare turburare: ce era de facut? Fleva, teatral ca totdeauna, propune ca, în fata cruzimilor autoritatilor, comitetul opozitiei sa se puna a doua zi în fruntea poporului si sa mearga în procesiune la Camera, facând ca clopotele bisericilor sa sune a înmormântare..."

"Ziua de 15 Martie era splendida, calda, senina, frumoasa, luminoasa. Manifestantii plecara pe jos de la clubul Opozitiei-Unite de pe Bulevardul Elisabeta înspre Adunarea Deputatilor, în frunte cu Fleva, Filipescu, Djuvara, Lecca si altii. Dimitrie Bratianu urma în trasura. În vreme ce cortegiul înainta încet spre Mitropolie, marindu-se la fiecare pas cu valuri noi de partizani si de curiosi, în interiorul Camerei era liniste mare. Ion Bratianu nu venise, Dimitrie Sturdza conferea în cabinetul Primului-Ministru cu generalul Lecca, presedintele Camerei; curtea Mitropoliei era goala de tot, caci soldatii comandati pe acea zi, erau tinuti ascunsi... De vreme ce unul dintre secretari citea la tribuna comunicarile zilei cu glas slab si monoton ca o litanie, deodata se auzi o împuscatura în curte si la toti li se strânse inima. Ca o scânteie electrica trecu prin capul celor de fata ideia: s'a comis o crima! Dupa câteva secunde, se aud mai multe focuri de pusca, dar deputatii ce erau în Camera, se reped la usile Adunarei si vad cu groaza în mijlocul vestibulului un cadavru zacând într'o balta de sânge"."În întâiele momente de emotie, nimeni nu stie cine este cel împuscat. Unii cred ca e Fleva, altii ca e Epurescu, si abia mai târziu îsi dau seama ca este Nicolae, un usier al Camerei, strain sarmanul de luptele si pasiunile partidelor politice".

"Scena ce urma acum în Adunare este indescriptibila. Deputatii care veneau la Camera alearga prin curte spre usa intrarei de frica pustilor soldatilor, sar peste cadavrul lui Nicolae, calcând prin sânge si navalesc în sala sedintelor. Gheorghe Pruncu, apucat de un tremur nervos, tipa ca nebun cât îl tineau puterile: <Sariti, aparati-va, ne omoara!> Misu Marghiloman, palid cu cravata desfacuta, cu palaria strivita, se izbeste de Nicu Constantinescu care-l înjura. Furios, Marghiloman îi da doua palme, iar Constantinescu se repede, apuca o sticla de apa din mânele unui servitor si o asvârle în capul lui Marghiloman; Vulturescu, strigând, acuza pe Nicu Filipescu, care tinea un revolver în mâna ca el a omorât pe usier, iar Filipescu, apuca pe Vulturescu de piept, îl sgâltâe, vrea sa-l trânteasca la pamânt si abia izbutesc câtiva deputati sa-i desparta. Petre Carp înhata de guler pe Dimitrie Sturdza, care se cobora de la telegraf unde daduse ordin sa vie si Jandarmii, îl aduce cu putere înaintea cadavrului si-i striga: <Miselule, iata-va-ti ispravile. Porunceste odata sa înceteze crimele!...>"Si dupa toate aceste, iarasi senina versiune a regelui:

"15 Martie. Manifestatiile de strada continua. Militia opreste multimea de a intra în curtea Mitropoliei si de a patrunde în sala sedintelor Camerei. Jandarmii calari fac o sarja pe strada Bibescu. Usierul Camerei, N. Popovici, e lovit de un glonte de revolver. Domnii N. Fleva si N. Filipescu sunt arestati".Usierul e lovit de un glonte de revolver! E versiunea guvernamentala, oficiala, pentru a pune omorul în spinarea opozitiei!

Si soarele apune peste ziua de 15 Martie, dar Ion Bratianu n'a demisionat înca.