Autor 5301 vizualizări


Anul 1964 a fost marcat de unele schimbǎri ȋn ceea ce privește manifestǎrile liderilor politici de la București, poporul romȃn fiind asaltat cu dovezi despre o atitudine mai fermǎ ȋmpotriva poftelor colosului sovietic. Cea mai mare agitație a fost fǎcutǎ ȋn jurul temutului Plan Valev, material prin care Moscova ar fi dorit transformarea Romȃniei ȋntr-un grȃnar al lagǎrului socialist și exista chiar riscul destrǎmǎrii statului de la Dunǎre ȋn cȃteva regiuni economice.

Febra rezistenței a dispǎrut ȋn toamna anului 1964, dar a reapǎrut dupǎ 1989, cercetǎtorii din domeniul studierii istoriei fiind ferm convinși cǎ Gheorghe Gheorghiu-Dej a avut intenții serioase ȋn ceea ce privește abaterea de la normele impuse de la Kremlin. S-a putut scrie chiar cǎ ziarul Romȃnia liberǎ a fǎcut praf Planul Valev. Au apǎrut eroisme de tot felul. Chiar și Adolf Hitler ar fi avut un Plan Valev. Și Uniunea Europeanǎ gȃndește ȋn aceeași termeni ai geografului sovietic. Spațiul virtual a ajuns sǎ fie plin cu tot felul de minuni ce asigurǎ pofta de glorie a autorilor ce vor sǎ iasǎ din anonimatul veșnic.  

Culmea este cǎ zisul document nu avea vreo legǎturǎ cu planurile expansioniste ale liderului Hrușciov, ci era un strigǎt al disperǎrii. Uniunea Sovieticǎ murea de foame din cauza industriei ridicate pe principii iraționale, doar pentru susținerea unui uriaș complex militar, și specialiștii au venit cu soluții științifice pentru creșterea productivitǎții și, mai ales, a cantitǎții de alimente de pe piațǎ. Exista déjà modelul capitalist al colaborǎrii transfrontaliere din cadrul CEE și lagǎrul capitalist funcționa din ce ȋn ce mai bine. Valev dorea o agriculturǎ romȃneascǎ dezvoltatǎ ȋn jurul Bǎrǎganului irigat și ferit de inundațiile devastatoare ale Dunǎrii. Era chiar mai interesat de protejarea terenurilor de inundații decȃt de extinderea irigațiilor și, mai ales, de formarea de uriașe lacuri de acumulare. Agricultura ar fi fost dublatǎ de o industrie alimentarǎ ridicatǎ ȋn preajma terenurilor fertile și n-ar mai fi fost necesarǎ ducerea materiilor prime pȃnǎ ȋn capitalǎ.

O altǎ minune a acestei lupte istoriografice constǎ ȋn faptul cǎ Emil Borisovici Valev considera cǎ este foarte bine sǎ se ridice combinatul metalurgic de la Galați, cu o producție anualǎ de 4 milioane de tone de oțel, și care urma sǎ fie baza industriei constructoare de mașini. Nu existǎ ȋn articolul publicat ȋntr-o revistǎ sovieticǎ vreun plan ȋmpotriva politicii romȃnești de industrializare. Erau lǎudate realizǎrile din petrochimie, din prelucrarea sǎrii, din electrificare și era dat ca model de colaborare ȋntre statele socialiste modul ȋn care urma sǎ fie construitǎ hidrocentrala de pe Dunǎre de la Porțile de Fier. Valev a fost o simplǎ victimǎ a politicii de propagandǎ a regimului de la București și a mai fost sacrificat o datǎ dupǎ 1989.

Toate ideile publicate ȋn articolul de geografie erau corecte și au fost puse ȋn practicǎ de cǎtre Nicolae Ceaușescu. Oare de ce se mai minte? De ce trebuie sǎ existe viteji fǎcuți pe hȃrtie? Nu trebuie sǎ se uite cǎ autorii ce combat cu o mȃnie intelectualǎ sau proletarǎ articolul lui Valev nici mǎcar n-au citit textul incriminat.


""