Matei Corvin, cel mai studiat român la Yale

Autor 9683 vizualizări


Pentru cititorul român de literatură engleză este o revelaţie să afle că dintre toate personalităţile născute pe pământ românesc cel despre care s‑a scris cel mai frecvent în Occident este Matei, fiul cel mic al lui Iancu de Hunedoara, născut la Cluj în 1443 şi intrat în istorie sub numele medieval de Corvinus (de la corvus – corb, pasărea aleasă drept blazon de familia Huniade). Aşa rezultă din bogata bibliografie a cărţii lui Marcus Tanner care face obiectul recenziei de faţă.

În prefaţa cărţii, autorul precizează:„Am început documentarea cărţii în România, mai exact în Transilvania, pentru că acolo s‑a născut şi a crescut Matthias Hunyadi, pe numele lui maghiar, iar Transilvania făcea parte în acea perioadă din regatul Ungariei.“ Pe acele vremuri, Ungaria nu era ţara micuţă şi de şes, aşa cum este cunoscută acum. Avea un teritoriu de patru ori mai mare decât azi. Frontiera nordică era pe crestele munţilor Tatra, adică ce este azi Slovacia. Sudul Ungariei se întindea pe toată lungimea câmpiei monotone a provinciei sârbe Vojevodina, până la Belgrad. Spre sud‑est, regatul maghiar cuprindea pădurile şi dealurile Transilvaniei, regiune numită Erdely. Unirea coroanelor Ungariei şi Croaţiei, la începutul anului 1100, a atras şi teritoriile croate ale Sloveniei şi Dalmaţiei. Acest regat a dispărut după dezmembrarea Imperiului Austro‑Ungar de către învingătorii din Primul Război Mondial.

Autorul scrie în acest context:„După ce România şi‑a asumat controlul Transilvaniei, noile autorităţi de la Bucureşti au promovat în mod agresiv identitatea exclusiv românească a provinciei ignorând vechea sa legătură cu Ungaria. La Cluj, chiar acolo unde s‑a născut Matthias, am găsit mulţi români încă ostili memoriei celui mai glorios fiu al oraşului lor, deşi bătrâna casă a familiei Huniade este încă în picioare pe o stradă lăturalnică, în apropierea bisericii medievale Sf. Mihail.“.

Statuia de la Cluj, măr al discordiei

Autorul opinează că atitudinea duşmănoasă faţă de memoria lui Matei Corvin este cel mai bine ilustrată de agitaţia din jurul statuii sale din centrul Clujului. Operă a sculptorului ungar János Fadrusz, statuia a fost dezvelită în anul 1902 cu mari festivităţi populare. În anul 1990, scrie Marcus Tanner, această statuie a devenit obiect de dispute aprinse la Cluj, unde primarul naţionalist al oraşului a înconjurat monumentul cu săpături arheologice, care au subminat temelia şi grandoarea statuii.

Matei Corvin, român şi ungur deopotrivă

„Pentru cei care ar putea uita caracterul românesc al Clujului, scrie autorul, primarul a dispus vopsirea băncilor din parcul apropiat şi chiar a pavajului în culorile naţionale de roşu, galben şi albastru. Această ostilitate a fost – şi este neîntemeiată… Matthias aparţine românilor aproape la fel de mult ca ungurilor. Strămoşii lui nu erau etnici unguri sau maghiari. Ei proveneau din Valahia, teritoriu din sudul Transilvaniei, care – împreună cu Moldova – formează baza statului modern al României.

Unii istorici români confirmă în mod liber aceasta şi chiar l‑au aclamat pe Matthias ca fiind un erou român. Dar această atitudine luminată nu i‑a inclus niciodată pe naţionaliştii români, care rămân bănuitori că monumentele regilor unguri sunt puncte de raliere a minorităţii nemulţumite din Transilvania.“ (pagina XII).

La fel de surprinzătoare sunt observaţiile autorului cărţii ca urmare a vizitei sale la castelul Huniazilor de la Hunedoara:„La Hunedoara, Vaidahunyad în ungureşte, unde Matthias a crescut, autorităţile româneşti au întreţinut cu mai puţină ranchiună, castelul familiei Huniade. În anul 1860 s‑a dorit restaurarea castelului pentru a deveni reşedinţa regală a lui Franz Joseph, în care scop guvernul ungar l‑a invitat pe restauratorul gotic Friederich Schmidt să‑l restaureze. Acesta a refuzat dându‑i proiectul lui Ferenc Schulz, care a decedat în 1870.

Lucrările de restaurare au fost continuate de Imre Steindl, până în anul 1874, când acesta a demisionat în urma reducerii bugetului. Totuşi, ultimul dictator comunist Nicolae Ceauşescu s‑a răzbunat pe memoria lui Matthias. Probabil, pentru a împiedica transformarea castelului într‑o atracţie ungurească, Ceauşescu l‑a înconjurat cu fabrici metalurgice. După 1990 acestea au fost închise şi ruginesc rapid, principala lor contribuţie fiind să acopere cu cenuşă şi praf acoperişurile, dând oraşului paloarea sa cenuşie. Panorama din interiorul castelului este descurajantă pentru oricine, în afara vizitatorilor hotărâţi să‑i vadă încăperile.

Reţinerile României faţă de memoria lui Matthias se văd din faptul că referirile la marele monarh sunt surprinzător de puţine în interiorul castelului. Plimbându‑mă prin sălile sale friguroase, am văzut unele încăperi date vânzătorilor de suveniruri turistice precum şi o expoziţie cu figuri din ceară reprezentând pe prinţesa Diana şi m‑am întrebat de ce memoria Dianei în România o precede pe cea a lui Matthias.“(pag. XIII).

Autorul admite că efortul căutării urmelor lui Corvin în Ungaria a fost la fel de dificil pe cât a fost în România. Surprinzător, relicvele perioadei sunt mai numeroase în România, „pentru simplul fapt că otomanii au ocupat Ungaria pentru 150 de ani, în timp ce Transilvania a fost lăsată în pace ca stat vasal Imperiului Otoman. De aceea, casa Huniade este încă în picioare la Cluj, castelul dăinuie la Hunedoara, iar mormântul tatălui lui Matthias, Janos Hunyadi, este intact în catedrala fostei capitale a Transilvaniei, Alba Iulia. În Ungaria nu există nici o urmă a mormântului lui Matthias din cetatea încoronării sale, Szekesfehervár. Otomanii l‑au distrus împreună cu tot ce a construit el. Statuia din bronz a lui Matthias din castelul de la Buda, a sculptorului Alajos Stobl şi majoritatea picturilor din Galeria Naţională sunt pure invenţii.

Moştenirea fizică lăsată de Matthias a fost complet ştearsă. Până unde au mers otomanii în a face tabula rasa din Ungaria cucerită de ei este simplu de neconceput pentru noi, cei din Europa Apuseană... Distrugerea construcţiilor efectuate de Matthias a avut loc în câţiva ani de la moartea sa la Viena, în 1490, în urma unei comoţii cerebrale. Dintr‑o mare putere, Ungaria s‑a micşorat rapid devenind un pion al împăraţilor de Habsburg şi ai sultanilor otomani. Zdrobită de Suleiman Magnificul în bătălia de la Mohacs, majoritatea teritoriului Ungariei a fost încorporată în Imperiul Otoman începând din anul 1541.“
Cartea aceasta aduce multe aspecte inedite. Prima surpriză este faptul că Matei Corvin era poliglot şi citea zilnic ore întregi din cărţile clasicilor greci şi ai Bizanţului. În cursul vieţii sale a strâns cea mai mare colecţie de cărţi a lumii, întrecută doar de biblioteca Vaticanului. Uriaşa sa bibliotecă a căzut în mâinile cotropitorilor otomani, dusă iniţial la Istanbul şi apoi risipită în toată Europa.

A doua surpriză o constituie faptul că există o întrecere obsedantă de reconstituire a acestei somptuoase colecţii de manuscrise bogat ilustrate, întrecere care a antrenat în decurs de secole, generaţii de prinţi, cardinali, savanţi şi bancheri din întreaga lume.

A treia surpriză a cărţii lui Marcus Tanner este bibliografia ei, fiind neaşteptat de mare lista cărţilor publicate deja în diverse limbi străine a vieţii şi realizărilor lui Matei Corvin.

Ascensiunea familiei Huniazilor

În deceniul naşterii lui Matei Corvin, anul 1440, otomanii presau puternic asupra Transilvaniei. După ce cuceriseră o mare parte a Serbiei, următoarea lor ţintă era Transilvania. În anul 1441, otomanii au lansat o puternică ofensivă asupra Valahiei, patria Huniazilor. În anul următor ei atacă Transilvania ajungând la Sibiu, în martie 1442. Avansul lor părea imposibil de oprit, dar Iancu Huniade îi învinge la Alba Iulia. În pofida acestei înfrângeri, otomanii lansează o nouă invazie asupra Transilvaniei în august 1442. Câteva luni înaintea naşterii lui Matei Corvin, tatăl său repurtează o victorie zdrobitoare asupra turcilor şi eliberează Transilvania de otomani pentru întreaga durată a copilăriei lui Matei Corvin.

Deşi analfabet, Iancu Huniade era la curent cu marile schimbări culturale care aveau loc în Italia. Se căsătoreşte în anul 1430 cu Elisabeta Szilagy, o femeie mult superioară condiţiei lui sociale. În anul 1433 i se naşte primul fiu, botezat Laszlo şi tot în această perioadă se asociază cu regele Sigismund în lupta sa contra cehilor husiţi, care îl împiedecau să intre pe catolicul rege în Praga. Castelele văzute de Huniade în călătoriile sale cu Sigismund l‑au inspirat pe Iancu să‑şi remodeleze castelul său de la Hunedoara. Tot acum adoptă ca blazon pasărea pe care o vedem sculptată deasupra intrării principale a castelului de la Hunedoara:corbul (corvus) de unde provine numele medieval de Corvinus.

În acel castel şi‑a petrecut Matei Corvin copilăria. El nu s‑a simţit mulţumit în societatea maghiarilor şi a căutat mereu compania străinilor, căsătorindu‑se mai întâi cu o cehă şi apoi cu o italiancă. Curtea sa regală era plină cu italieni, germani şi polonezi. În armata sa erau români, nemţi şi cehi, iar arhiepiscopii numiţi de Matei au fost:un croat, apoi un german şi al treilea, un italian. Nu se ştie cu precizie care era limba lui favorită.

Cum soţia lui italiancă Beatrice nu stăpânea limba maghiară, cuplul regal conversa în italiană, iar limba de circulaţie internaţională era latina clasică.
Italianul Bonfini, în cartea sa „Rerum Ungaricarum“, unde descrie viaţa la curtea lui Matei Corvin, nota:„… monarhul cunoştea multe limbi străine. Pe lângă turcă şi greacă el era fluent în multe din limbile Europei.“ (pag. 634)

În iulie 1456 otomanii asediau Belgradul apărat de Iancu Huniade, căpitanul armatei ungare. Regele adolescent al Ungariei, Ladislau Postumous, fugise de la Buda la Viena, convins că turcii vor cuceri Belgradul. Dar pe 22 iulie 1456 Huniade zdrobeşte armata otomană şi o măcelăreşte în timp ce se retrăgea în degringoladă. Victoria a fost atât de umilitoare pentru turci încât a ferit Ungaria de o altă invazie otomană timp de 75 de ani! Iancu Huniade nu s‑a putut bucura de victoria sa, acesta murind sub zidurile Belgradului din cauza unei epidemii de ciumă. Trupul lui a fost adus în Transilvania şi îngropat în Catedrala romano-catolică de la Alba‑Iulia.

Matei Corvin, din închisoarea pe tron

În ziua de 14 martie 1457 are loc o lovitură de palat la Buda, organizată de regele Ladislau Postumous, care‑l arestează pe Laszlo Huniade, fratele mai mare al lui Matei Corvin. Regele l‑a acuzat pe Laszlo de trădare şi de atentat la viaţa lui, iar 48 de ore mai târziu, Laszlo Huniade era decapitat în curtea palatului. Matei Corvin era şi el arestat de rege şi l‑ar fi urmat pe frate‑său, dacă pe 23 noiembrie 1457, regele Ladislau n‑ar fi decedat subit de o boală fulgerătoare. În mod neaşteptat era deschisă calea lui Matei Corvin de a fi nu numai eliberat din închisoare, dar şi de a deveni rege, primul „commoner“ încoronat după secole, în care numai nobilii avuseseră acces la coroana Ungariei. În ianuarie 1458, când Matei Corvin era încoronat, abia împlinise 15 ani. Va sta pe tron 32 de ani, din care 25 de ani el va fi pe terenurile de luptă ale Europei.

În anul 1476, Matei Corvin se căsătoreşte cu Beatrice de Aragon, o ita-
liancă din Neapole, orfană de la şapte ani, care i‑a adus lui Matei o dotă de 200.000 de monede din aur, dar nu şi un moştenitor. Înaintea căsătoriei sale, Matei avusese o idilă cu Barbara Edelpock, care i‑a născut un fiu, botezat Ioan Corvinus. Acesta va rămâne singurul moştenitor al lui Matei Corvin până la moartea acestuia, în 1490.

Din punct de vedere financiar, Matei Corvin era mai bogat decât împăratul Austriei Frederik III. Aşa se explică sumele imense cheltuite pe cărţi şi manuscrise. La 1 iunie 1485, Matei Corvin cucereşte Austria şi intră triumfal în Viena. În această perioada pasiunea lui Matei Corvin pentru bibliofilie şi pentru instrumente astronomice se măreşte. Biblioteca sa devine legendară şi intră în istorie sub denumirea de „Biblioteca Corviniană“. Pe lista celor 2500 de cărţi şi manuscrise cumpărate de Matei Corvin de‑a lungul vieţii sale se cunosc următoarele:oraţiile şi tragediile lui Eschil, „De expeditione Alexandri“ (Campaniile lui Alexandru Macedon – n.r.) de Arrian, „Brutus“ de Cicero, „Panegiricus“ de Pliniu, „Biblia Ilustrată“. Grosul cărţilor din „Biblioteca Corviniană“ proveneau din Veneţia şi Florenţa, unde multe ateliere lucrau permanent pentru legarea în piele şi mătase a cărţilor comandate în Italia de regele de la Buda. La curtea sa, Matei avea în permanenţă 30 de scribi, experţi în pictură şi gravori, potrivit mărturiilor lui Olahus.

Dispariţia „Bibliotecii Corviniene“

La moartea lui Matei Corvin, în 1490, maghiarii au preferat pe tron ca succesor nu pe fiul lui Matei, Ioan Corvinus, ci pe Wladislaw de Boemia, stingând astfel dinastia Huniade. Ioan Corvin devine ban al Croaţiei şi moare în anul 1502 în luptele cu turcii, exact ca bunicul său, Iancu de Hunedoara. Prin moartea în 1508 a copiilor lui Ioan Corvin se sfârşeşte şi neamul Huniazilor.
La zece săptămâni de la moartea lui Matei Corvin, prin Tratatul de la Pressburg, Maximilian de Habsburg a câştigat tot ce a cucerit Matei Corvin în 10 ani de lupte. Văduva lui Ioan Corvin se va recăsători cu

George von Brandenburg‑Ansbach şi aşa ajunge în Germania o parte a „Bibliotecii Corviniene“.
Văduva lui Matei Corvin, Beatrice de Aragon se va retrage la Neapole şi va lua cu ea cele mai valoroase piese din „Biblioteca Corviniană“. Invazia Italiei de către francezi, în anul 1501, va duce la risipirea cărţilor aduse la Neapole de văduva lui Matei Corvin.

După bătălia de la Mohács din 29 august 1526, regele Ludovic al Ungariei moare înecat, iar turcii, sub conducerea lui Soliman Magnificul, ocupă şi devastează Buda.
Multe dintre cărţile aflate în palatul regal au fost rupte, după ce le‑au fost scoase cataramele din argint care serveau ca încuietori, pentru a le folosi în alte scopuri. Tot ce a fost de valoare a fost încărcat de otomani, pe navele care aşteptau pe Dunăre pentru transport la Istanbul.

Între anii 1526‑1540, când Ungaria s‑a aflat sub conducerea lui Zápolya, ca vasal al sultanului, nu s‑a mai auzit nimic despre „Biblioteca Corviniană“.Lumea datorează regelui Francisc I al Franţei, salvarea multor cărţi din „Biblioteca Corviniană“, pentru că el ordonase ambasadorului său la Sublima Poartă să cumpere prin orice mijloace legale sau ilicite orice piese din „Biblioteca Corviniană“. În acest fel o bună parte din ele se pot vedea la Biblioteca Naţională a Franţei.

La inaugurarea Canalului de Suez, în anul 1869, Egiptul era colonie otomană. Printre invitaţii de onoare ai sultanului la ceremonia inaugurării Canalului de Suez a fost şi împăratul Austriei, Franz‑Joseph, care primeşte cadou de la Sultan patru manuscrise din „Biblioteca Corviniană“, aflată la Istanbul de peste 300 de ani. În aprilie 1877, sultanul Abdul Hamid al II‑lea dăruieşte Ungariei 35 de cărţi şi manuscrise dintre care 15 au fost identificate ca fiind din „Biblioteca Corviniană“.
Trenul care aducea aceste 35 de piese de la Istanbul s‑a oprit la Timişoara, unde mii de oameni aşteptau cu emoţie sosirea acestuia, de parcă s‑ar fi adus chiar sarcofagul lui Matei Corvin. La sosirea acelui tren la Budapesta, a fost o sărbătoare naţională, întrucât Ungaria făcuse mari eforturi diplomatice pentru repatrierea bibliotecii lui Matei Corvin.

În anul 1932, Austria a returnat şi ea Ungariei alte 16 cărţi din colecţia lui Matei Corvin, aflate la Hofbibliotek din Viena. În încheiere, menţionez că în anul 1458, la încoronarea lui Matei Corvin pe tronul Ungariei, unchiul său, Mihai Szilagy, a trimis la Alba Iulia o scrisoare nobilimii transilvane, felici-tându‑i pentru meritul de a fi dat lumii un rege născut pe pământul binecuvântat al Transilvaniei.

""