Autor 3884 vizualizări


Epoca de Aur a rămas în istoria şi în memoria românilor, mulţi fiind cei ce mai cred astăzi că statul comunist a însemnat o epocă de maximă şi glorioasă dezvoltare economică şi instituţională. Populaţia este dezamăgită de ceea ce fac politicienii zi de zi şi se orientează spre trecut, dictatorul mort bucurându-se de mult prestigiu în raport cu cei ce se jignesc reciproc în cele mai ruşinoase moduri. 

Dacă stai şi citeşti cărţile scrise pe vremuri, chiar începi să crezi că era o înflorire fără precedent a tuturor sectoarelor de activitate. Partidul a făcut totul pentru a controla mijloacele de informare în masă şi autorii de cărţi erau obligaţi să găsească formule pentru lăudarea realizărilor regimului. Aflăm astfel dintr-o monografie despre judeţul Neamţ că unitatea administrativă avea o reţea de drumuri publice în lungime de 1.872 km, peste nivelul mediu al ţării. Era foarte bine. Lipsa de investiţii se vede la capitolul drumuri modernizate sau cu îmbrăcăminte asfaltică uşoară.

Statul a reuşit până în anul 1980 să îmbunătăţească situaţia reţelei rutiere numai în proporţie de 43,85%. Formularea din carte (Neamţ, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1981) uimeşte prin metoda de înşelare a cititorului. Acesta poate să afle că judeţul avea atunci 409 km de autostradă şi drumuri naţionale. Culmea este că nu exista nici urmă de şosea demnă de titlul de autostradă. Se observă amestecul de termeni pentru cosmetizare.

Situaţia catastrofală a investiţiilor în infrastructură se vede din datele despre calea ferată. Judeţul dispunea de numai 112 km de drum de fier, dar numai 27 erau cu linie dublă (24,1%). Erau în regiune mărfuri grele sau voluminoase (lemn, ciment, materiale de construcţie, maşini, produse agricole) şi trenul era o soluţie ieftină de transport. Regimul avea alte multe priorităţi utopice şi banii au fost aruncaţi în Canalul Dunăre – Marea Neagră. N-a fost suficient. S-a continuat cu ramura spre Năvodari şi apoi s-a trecut la amenajarea râului Argeş pentru trafic naval. Infrastructura ţării rămânea uzată moral şi resursele erau tocate în construcţii gigantice pentru gloria conducătorilor.

Foto sus: © „Fototeca online a comunismului românesc”, cota: 116/1979

Bibliografie minimală

Direcţia Orăşenească de Statistică Bucureşti, Anuarul statistic al Oraşului Bucureşti 1959, Bucureşti, 1959.
Anuarul statistic al Republicii Socialiste România 1985.
Documente ale Partidului Comunist Român, Societatea socialistă multilateral dezvoltată, Editura politică, Bucureşti, 1972.
Filip, Corneliu, Tratatul de la Varşovia, Editura Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2006.
Gorbaciov, Mihail, Scrieri alese, Editura Politică, Bucureşti, 1987.
Istoria Românilor, vol. X, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2013.
Neamţ, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1981.
Opriş, Petre, Licenţe străine pentru produsele civile şi militare fabricate în România (1946 – 1989), Editura Militară, Bucureşti, 2018.
Opriş, Petre, România în Organizaţia Tratatului de la Varşovia (1955 – 1991), Editura Militară, Bucureşti, 2008.