Lumina vine cu becul ars   Minuni de prin stenogramele secrete ale partidului unic  jpeg

Lumina vine cu becul ars - Minuni de prin stenogramele secrete ale partidului unic

📁 Comunismul in România
Autor: Dumitrescu Ionel-Claudiu

Există în zilele noastre o tendinţă să se critice orice din moment ce este democraţie. Era normal ca în malaxorul dezbaterilor să intre şi cei aflaţi la putere şi s-a văzut că nu prea sunt competenţi pentru funcţiile pe care le ocupă cu multă lăudăroşenie. A apărut treptat ideea că politicienii din perioada comunistă erau mai pricepuţi şi ca dovadă sunt aduse construcţiile megalitice din industrie şi ordinea de odinioară din ţară.  

 Oare chiar să fie adevărată această imagine idilică? Ziua de 26 octombrie 1950 a fost dedicată Plenarei C.C. a P.M.R. pe problemele electrificării şi toată floarea cea vestită a mişcării comuniste a fost chemată să participe. Discuţiile au fost dominate de celebrul elan revoluţionar şi au fost conduse de către Ana Pauker şi Vasile Luca. Tovarăşul Gheorghe Florescu a propus ca, în prima parte a planului cincinal, tineretul să înceapă o mare campanie de colectă pentru planul de electrificare, să se strângă becuri arse, cabluri, piese care servesc la electricitate. Aceste componente adunate cu elan muncitoresc urmau să fie folosite pentru a da lumină în gospodăriile colective ce erau înfiinţate pe întreg cuprinsul patriei pentru a şterge urmele proprietăţii private, un bastion al capitalismului. Uimit de ideile „geniale” ale colegului în ale ideologiei, Gheorghe Gheorghiu-Dej, care lucrase la căile ferate şi era mai familiarizat cu tehnologiile moderne, a intervenit şi a spus că electrificarea nu se face cu petice. Becurile arse sunt arse.

 Din minune în minune s-a mers tot înainte, banii statului au fost tocaţi pe tot felul de acţiuni revoluţionare ale unor conducători ce aveau numai elan ideologic şi apoi au fost introduse cartelele la alimente pentru a se achita nebuniile acestor lideri de la Bucureşti. Dacă ar fi fost oameni cât de cât pricepuţi în treburile ţării şi dornici să ocrotească poporul român, n-ar fi existat acest sacrificiu absolut inutil.

Bibliografie minimală

Arhivele Naţionale ale României, Stenogramele şedinţelor Biroului Politic şi ale Secretariatului Comitetului Central al P.M.R. vol. IV, partea a II-a, 1952, Bucureşti, 2007.

Banu, Florian, De la SSI la SIE O istorie a spionajului românesc în timpul regimului comunist (1948 – 1989), Corint Books, Bucureşti, 2016.

Constantiniu, Florin, O istorie sinceră a poporului român, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1997.

Istoria României, vol. X, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2013.

Preda, Gavriil, Petre Opriş, România în Organizaţia Tratatului de la Varşovia 1954 – 1969, vol. II, Academia Română, Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, Bucureşti, 2009, p. 216 – 220.

Opriş, Petre, Bugetul partidului şi privilegiile membrilor nomenclaturii C.C. al P.C.R. (1961 – 1965), în Arhivele Totalitarismului, an XIV, nr. 1-2/2006, p. 221 – 225.

Pascu, Vasile, Regimul totalitar comunist în România (1945 – 1989), Editura Clio Nova, Bucureşti, 2007.