Autor 7529 vizualizări


Originile cunoscutului oraș Lübeck ne poartă până în secolul al VIII-lea, atunci când slavii întemeiau așezări și în vestul mai îndepărtat. Una dintre aceste așezări se numea Liubice, care s-ar traduce aproximativ ‘cea demnă de iubire, cea încântătoare’.

Aceasta era situată la nord de nucleul orășenesc de azi, care s-a format în secolul al XII_lea, atunci când ducele Adolf al II-lea de Schauenburg-Holstein a întemeiat aici primul oraș portuar din spațiul german.

În anul 1160 Lübeck dobândește drepturile de oraș hanseatic. Heinrich der Löwe (Leul) a oferit acestuia o constituție care prevedea un sfat format din 24 de membri care aveau să reprezinte cele mai însemnate familii de negustori ale epocii. Caracterul vădit elitist al sfatului a provocat nu de puține ori revolte în rândul populației de rând a orașului. Dar în mare constituția a rămas validă o bună bucată de vreme, până în secolul al XIX-lea.

Fermecătorul oraș hanseatic era o putere comercială de necontestat în nordul Europei, asta datorită poziției sale geografice privilegiate, dar și tipurilor de ambarcațiuni speciale pe care le avea la dispoziție, de o rezistență impresionantă. Danezii considerau orașul drept un adversar redutabil, ceea ce a dus la multe războaie între puterile maritime. După ce Lübeck a cucerit fortăreața Helsingborg a fost încheiată pacea din 1370 la Stralsund, prin care orașul hanseatic își confirma hegemonia în zona baltică.

“Imperiul” negustoresc al orașului Lübeck ajunsese să se întindă până la Steel Yard în Londra, biroul Bergen din Bryggen și Novgorod. O marfă importantă era sarea, care se transporta de la Lüneburg și se exporta pentru a conserva heringul din regiunea Skåne și batog norvegian, alimente foarte căutate în timpul postului. Lübeck mai deținea și o flotă de razboi semnificativă, folosită mai ales pentru a respinge atacurile piraterești.

Disputele dintre Lübeck și Danemarca au fost în favoarea lui Gustav Vasa, care a fugit în oraș în 1519 și a primit asistență financiară și militară care să-I servească pe drumul său spre tronul Suediei. Avea chiar și o căsuță pe Königsstrasse.

În timpul războiului de 30 de ani, flota olandeză își face pentru prima dată apariția în Marea Baltică iar traseele comerciale suferă anumite schimbări reorientându-se spre vest, ceea ce va cauza declinul orașului hanseatic ca mare putere negustorească în secolul al XVII-lea.

Apoi au urmat perioade funeste în care francezii lui Napoleon au jefuit orașul, al cărui nucleu a fost apoi bombardat în timpul celui de-al doilea război mondial. Un alt eveniment tragic a fost un atac aliat aerian, care pe 2 mai 1945 a avut drept țintă trei nave din golful Lübeck, provocând moartea a 7-8000 de persoane printre care și multi prizonieri din lagăre.

Astăzi se mai văd doar puține urme ale acestor atacuri, cum ar fi marele clopot de la biserica Sf. Maria, distrus în bombardamentul din 1942 și păstrat în locul cu pricina ca monument istoric. În 1978 UNESCO înscrie tot orașul în patrimoniul mondial.

Personalități din Lübeck

Cetățenii care au plecat în exil în timpul regimului nazist nu au fost primiți chiar cu brațele deschise după terminarea razboiului.

Thomas Mann, laureat al premiului Nobel pentru literatură, a adus faimă orașului cu romanul său epopeic ‘Casa Buddenbrook”, scris în 1901. Era vorba de fapt despre propria lui familie, dar unchiului său nu i-a fost deloc pe plac și s-a dezis de operă. În timpul celui de-al doilea război mondial Th. Mann a locuit în Statele Unite și a apărat decizia acestora de a bombarda orașul. Localnicii l-au iertat cu greu pentru această trădare, dar în cele din urmă Mann devine în 1955 cetătean de onoare al Lübeck-ului.

Willy Brandt s-a născut la Lübeck, copil din flori. Numele său adevărat era Karl Frahm. În timpul național-socialismului acesta a fugit în Norvegia. După război nu puțini au fost aceia care îi batjocoreau originea și uniforma norvegiană. În 1972 primește însă premiul Nobel pentru pace și devine și el cetățean de onoare în Lübeck. Recent a fost inaugurat și un muzeu în cinstea sa.

Un alt cetătean important dar de data aceasta nu de onoare a fost și curatorul Lothar Malskat. În timpul lucrărilor de la biserica Sf. Maria, în 1948, distruge din greșeală o parte din frizele gotice din zona acoperișului. În schimb, le repictează el însuși, incluzând imagini cu actori contemporani…

Dar calitatea realizării a fost atât de impresionantă, încât nici experții nu și-au dat imediat seama de înșelăciune, tot Malskat fiind cel care a recunoscut-o. Romanul lui Günter Grass, “Der Rat” (Sobolanul) trateaza acest caz. Grass are și el de altfel un muzeu în Lübeck.

Specialități

Marțipanul. Probabil este primul lucru care ne vine în minte când ne gândim la Lübeck. Vis-à-vis de primărie se găsește casa lui G. Niederegger, a cărui sortiment bogat are o tradiție de peste 200 de ani. Toți producătorii de marțipan din oraș s-au reunit in 1974 într-o asociație, pentru a proteja conceptul de ‘Lübecker Marzipan’ de potențialii falsificatori.

Rotspon. Este o denumire pentru vinurile de Bordeax, care se depozitează aici din secolul al XIII-lea în vase speciale din lemn de stejar.

Lübecker Hütchen (pălării). Nu sunt obiecte de îmbrăcăminte, ci…bornele flexibile, inventate în 1952 ca alternativă la barierele vechi din trafic care cauzau multe accidente mortale.

De vizitat

Poarta Holsten – o rămășită din vechile fortificații ale orașului, distruse în secolul al XIX-lea. S-a dorit și demolarea porții, dar opinia publica a prevenit o astfel de măsură.

Biserica Sf. Maria – datează din 1174, căreia membrii Ligii Hanseatice i-au construit un turn mai înalt decât cel de la catedrală, un indiciu despre cine hotăra cu adevărat în oraș. În biserică se regăseste printre altele și ‘friza morții’, care ne amintește de fragilitatea vieții.

Casa Buddenbrook – acolo unde a locuit familia lui Thomas Mann. Numele este unul inventat, titlu al romanului și apoi al seriei televizate.

Spitalul Heiligengeist (Duhul Sfânt) – inaugurat încă din 1286, un proiect unic pentru cei săraci sau cu handicap.

Schiffergesellschaft (Societatea corăbierilor) – punctul de întâlnire al capitanilor de vas din Lübeck, astăzi un restaurant cu atmosferă de epocă.

Weihnachtsmarkt (târgul de Crăciun) – cel mai faimos astfel de târg din nordul Germaniei, care durează de pe 26 noiembrie până pe 30 decembrie . pe lângă biserica Sf. Maria este amenajată și un fel de pădure de basm, cu teme și motive din vechile basme și legende germane.

sursa:Populär Historia