Autor 4260 vizualizări


La începutul lunii iulie 1941 se duceau lupte sângeroase pentru eliberarea Basarabiei. Diviziile Armatei a 4-a române se confruntau cu o rezistență îndârjită a unităților Armatei Roșii. Astfel, la 11 iulie, Divizia 35 Infanterie română, copleșită de contraatacurile infanteriei și blindatelor sovietice, a fost obligată să cedeze unele poziții câștigate anterior, iar Corpul 3 Armată a rămas blocat în fața Lăpușnei.

Trupele române din Corpul 5 Armată suferiseră pierderi grele în dramatica bătălie de la capul de pod Țiganca, încât Marele Cartier General român „… intenționa retragerea lui peste Prut, întrucât acesta se menține cu greu pe linia atinsă…”. În ziua de 12 iulie 1941, situația trupelor române s-a agravat, Corpul 5 Armată era pe punctul de a pierde bătălia de la Țiganca, unități de blindate și infanterie inamice încercând să arunce trupele noastre înapoi peste Prut și să întoarcă flancul sudic al frontului din Basarabia.

Mai la nord, Corpul 3 Armată și Divizia 35 Infanterie au primit lovituri puternice. Unitățile de aviație din Gruparea Aeriană de Luptă au intervenit în forță pentru a salva situația creată. Avioanele de bombardament Savoia Marchetti-SM.78 (Escadrilele 71 și 72), Heinkel-He.111 (Escadrilele 78 și 79), PZL-LOS (Escadrilele 76 și 77) și Potez 63 (Escadrilele 74 și 75), însoțite de avioane de vânătoare IAR-80 (Grupul 8 Vt), Me.109 E (Grupul 7 Vt) și Heinkel 112 (Grupul 5 Vt), au bombardat intens pozițiile de artilerie inamice, dar și coloanele de infanterie și blindate ale Armatei Roșii care afluiau spre linia frontului.

În această zi, unitățile de aviație din Gruparea Aeriană de Luptă au executat numeroase misiuni de luptă cu rezultate deosebite, punctul critic al bătăliei pentru eliberarea Basarabiei fiind depășit. Eroismul militarilor români din trupele terestre și din aeronautică a fost citat prin Ordinul de Zi pe Armată semnat de Comandantul de Căpetenie, generalul Ion Antonescu: „Aduc Aviației, Corpului 5 Armată și Diviziilor 21 și de Gardă recunoștința României pentru lupta și rezistența lor eroică din ziua de 12 iulie. Mă înclin respectuos în fața morților și mulțumesc luptătorilor pentru bravura lor. Comandanții, ofițerii și ostașii aviației și Corpului 5 Armată au binemeritat de la Patrie”.

În ziua de 12 iulie 1941, aviatorii noștri au luptat pe frontul eliberării Basarabiei cu un eroism rar întâlnit, documentele militare ale timpului subliniind acest lucru. Grupul 8 Vânătoare al comandorului Constantin Tănăsescu era instalat pe aerodromul din apropierea localității Manzâr (Basarabia).

Escadrilele de vânătoare nr. 41, 59 și 60, având în dotare avioane IAR-80, au executat în această zi zeci de misiuni de însoțire a aviației noastre de bombardament, având misiunea să nimicească cele mai importante obiective inamice din Tiraspol, Nikolaev și Odessa. Întrucât situația din zona Fălciu, unde acționa Corpul 5 Armată român, era gravă în urma atacurilor infanteriei inamice însoțită de blindate, au fost trimise în sector 113 avioane de bombardament și de vânătoare „care au atacat trupele terestre, carele de luptă, bateriile de artilerie inamice aflate pe valea Tigheciului.

S-au bombardat continuu trupele inamice aflate la Ilascova, Tutovanul, Cârpești și Lărguța. O patrulă de IAR-80 a atacat șase (avioane - n.n.) Rata (tip I-16) inamice, patru dintre ele au fost doborâte de locotenentul Mincu Ioan, sublocotenentul Zaharia Ioan, adjutantul Cocebaș Nicolae și adjutantul stagiar Matei Grigore. Eroul zilei a fost locotenentul Claru Vasile…”. 

„O explozie formidabilă pe cerul zilei fierbinți și resturile celor două aparate...”

În această zi tensionată s-au desfășurat lupte aeriene aprige, aviația sovietică suferind pierderi grele; Gruparea Aeriană de Luptă a avut eroii săi. Cităm dintr-un document militar al timpului: „La ora 10.20, se dă din nou alarma și escadrilele Grupului 8 Vânătoare și-au luat zborul, fiind semnalate avioane Rata (tip I-16) în zona Fălciu-Murgeni. Prima patrulă din Escadrila 41 Vt decolează și se îndreaptă spre zona ordonată, unde se aflau patru avioane sovietice ce însoțeau o formațiune de bombardiere și care zburau pe direcția Murgeni-Țiganca. Patrula noastră atacă imediat și angajează lupta aeriană care se desfășoară între satele Țiganca și Taraclia. În această luptă inamicul pierde 2 avioane, locotenentul av. Micu Ioan și adjutantul stagiar av. Cocebaș Gheorghe au doborât câte unul.

Locotenentul av. Claru Vasile cu avionul IAR-80 nr. 23, antrenat în urmărirea unui avion inamic ce se îndrepta spre Taraclia, a fost ajuns din urmă și atacat de 6 avioane inamice. Fără a încerca să fugă, locotenentul av. Claru Vasile angajează lupta inegală. Terminând muniția, locotenentul Claru intră în plin în unul din avioanele atacatoare pe care îl sfărâmă în bucăți, iar el se prăbușește în flăcări. Sergentul av. Găvănescu a fost martor la ciocnirea voită a locotenentului av. Claru cu un avion inamic I-16…”. Sublocotenentul av. Alexei Nikolov, pilot în Escadrila 73 de bombardament dotată cu avioane PZL-Karas, nota în amintirile sale:

„În ziua de 12 iulie 1941, am executat misiuni de bombardament cu avionul Karas în zona Tiraspol, unde se afla o importantă concentrare de trupe blindate sovietice. Ne însoțeau vânătorii din Grupul 8 care ne asigurau protecția; avioanele noastre IAR-80 ne dădeau siguranța că vom reuși să ne îndeplinim misiunea. Abia începusem bombardamentul, când formația noastră a fost atacată de zeci de avioane inamice de vânătoare tip Rata (I-16) și o luptă aprigă s-a încins pe cerul Tiraspolului. Câteva avioane inamice s-au prăbușit în flăcări, la sol. Am văzut însă, chiar în fața mea, un fapt incredibil: un avion românesc de vânătoare IAR-80 s-a repezit în mijlocul formației inamice și a intrat în plin într-un aparat bolșevic. A urmat o explozie formidabilă pe cerul acestei zile fierbinți și resturile celor două aparate s-au împrăștiat pe o mare suprafață. Când am aterizat pe aerodrom, am aflat că pilotul erou care intrase voit în avionul inamic a fost locotenentul av. Vasile Claru”.


„Tânăr ofițer, călit însă în arta războiului și luptei”

Comandorul av. Alexandru (Alecu) Dumitrescu are o relatare mai completă: „În dimineața zilei, locotenentul Claru Vasile decolează în patrulă, pornind către inamic. Tânăr ofițer, călit însă în arta războiului și luptei, Claru - care era o speranță a unității lui - dorea de mult să aibă o întâlnire serioasă, nu ca cele de până atunci, în care se bătuse doar cu 2-3 avioane Rata și din care ieșise întotdeauna învingător. Și a avut-o, în această dimineață de iulie! Încercuit la un moment dat de șase avioane bolșevice, tânărul zburător atacă!

După o luptă dârză, doboară cu măiestrie trei avioane inamice care cad în flăcări, însă cu ultimul i se termina benzina și întreaga muniție. Își dă seama că este pierdut! Bolșevicii parcă au simțit că este acum o pradă ușoară și se năpustesc asupra lui, trăgând din toate părțile. Dar locotenentul Claru înțelege să se prăbușească luptând și învingând până la ultima suflare și într-un gest eroic, dar și cu o supremă voință, se aruncă în plin cu avionul său în inamicul cel mai îndrăzneț, pe care îl doboară într-o teribilă împreunare. Astfel și-a învins Claru, în acea zi, al patrulea inamic! Așa a știut să moară, luptând, un suflet de elită, un brav între bravi, un cavaler al aerului românesc”.

În Jurnalul de Operații al Grupării Aeriene de Luptă (Anexa nr.18) se menționa: „… Acțiunea de forțare a Prutului a început la 4 iulie 1941, în după-amiaza zilei, sprijinită de aviație. La 12 iulie, situația Corpului 5 Armată devenise gravă în urma contraatacurilor date de către trupele inamice. Capul de pod de la Fălciu era amenințat. Intervenția aviației de luptă din cadrul Grupării Aeriene de Luptă - GAL a fost promptă și deosebit de eficientă. Între orele 8.50-19.40, GAL a executat 19 misiuni de bombardament cu un total de 113 avioane(59 de bombardament, 54 de vânătoare). Au fost lovite amplasamente de artilerie și arme automate, coloane auto și de tancuri, aglomerări de trupe la Traclia, Tutovanul, Ilașcova, Lărguța. Datorită intervenției GAL, retragerea peste Prut a Corpului 5 Armată preconizată pentru noaptea de 12/13 iulie nu a mai avut loc. Aviatorii români au săvârșit fapte de vitejie memorabile. Locotenentul aviator Claru Vasile din Flotila 2 Vânătoare, fiind în luptă cu 6 avioane inamice și terminând muniția, a înțeles să-și îndeplinească misiunea cu prețul vieții sale, lovind în plin cu avionul său (IAR-80 nr. 23) unul din avioanele inamice”.

Adjutantul aviator Gheorghe Cocebaș, pilot în Grupul 7 Vânătoare, a fost martor al gestului eroic săvârșit de locotenentul av. Vasile Claru. Iată ce nota vânătorul basarabean într-un raport: „În ziua de 12 iulie 1941, am executat până la ora 10.00 două misiuni de luptă. La ora 10.25 eram din nou în aer deasupra Fălciului și o formație de avioane inamice model Rata (I-16) s-au repezit spre formațiunea noastră. Au făcut un viraj la dreapta și m-am apropiat de formația inamică deschizând focul cu tunul de bord. Un avion bolșevic, lovit în plin, a luat foc și s-a prăbușit la sol. Executând un nou viraj, am văzut undeva la 100 de metri mai jos un IAR-80 înconjurat de mai multe avioane Rata.

Am intrat într-un picaj ușor și în momentul în care am redresat avionul Me.109 E ca să deschid focul, am rămas uimit când IAR-ul 80 a intrat pur și simplu într-un avion inamic, ambele s-au sfărâmat în aer. La aterizare am aflat că eroul care a executat acea ciocnire voită a fost un mare luptător - locotenentul av. Claru Vasile din Grupul 8 Vânătoare...”.

În Ordinul de Zi pe Armata Română nr. 6 din 6 septembrie 1941 semnat de Comandantul de Căpetenie, Mareșalul Ion Antonescu, se preciza: „Având în vedere strălucitele fapte de arme săvârșite de aviatori în ziua de 12 iulie 1941, Ordon: Citarea prin Ordin de Zi pe Armată a locotenentului aviator Claru Vasile din Flotila 2 Vânătoare pentru că în ziua de 12 iulie 1941, fiind în luptă cu 6 avioane inamice și terminându-și muniția, a înțeles să-și îndeplinească misiunea, cu prețul vieții, lovind în plin cu avionul său unul din avioanele inamice. Prezentul Ordin de Zi va fi adus la cunoștință întregii Armate. Pentru eroismul dovedit în luptă, locotenentul av. Vasile Claru a fost decorat post-mortem prin Înaltul Decret Regal – ÎDR nr. 2844 din 11 octombrie 1941 cu Ordinul „Mihai Viteazul” clasa a III-a. 

Acesta este un fragment din articolul „Misiuni de sacrificiu sau kamikaze?”, apărut în numărul 233 al revistei Historia, disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 15 iunie - 14 iulie 2021, și în format digital pe paydemic.com.

 Cumpără Acum


 Cumpără Acum