Autor 4976 vizualizări


La 1 ianuarie 1918, în dispreţul dreptului internaţional, este arestat ministrul român de la Sankt Petersburg, C. Diamandy (care va fi eliberat doar la protestele întregului corp diplomatic acreditat în Rusia), iar pe 13 ianuarie, guvernul sovietic decide ruperea relaţiilor diplomatice cu România și confiscarea tezaurului.  

„Rezervele de aur ale României”, se arată în declaraţia lui Troţki, „în păstrare la Moscova se declarau intangibile pentru oligarhia română. Regimul sovietic își ia răspunderea integrităţii acestor rezerve și le va remite în mâinile poporului român.” Punctul de vedere sovietic a fost asumat și explicitat de însuși Vladimir Ilici Lenin, într-o telegramă din 17 februarie 1918, adresată lui V. A. Antonov-Ovseenko (unul dintre principalii lideri bolșevici ai momentului): „Bogatele valori aparţinând guvernului român trebuie păstrate cu cea mai mare grijă, spre a fi predate în bună stare poporului român, după doborârea contrarevoluţiei române”. Piesa era jucată, farsa ipocriziei începea, însă Rusia, de această dată, îşi asuma integral răspunderea pentru un tezaur ce-i fusese încredinţat spre păstrare cu toată buna credinţă de către autorităţile române. 

Fascinanta istorie a căpitanului Hill  

Și fiindcă orice poveste aureolată de mister trebuie să implice și un serviciu secret, meritul îi revine căpitanului George Hill, de la British Secret Service, care într-o carte apărută în 1933 la Paris, intitulată Ma vie d’espion, istorisește o bizară aventură petrecută între Moscova și Iași, în care reușește să repatrieze tezaurul românesc. Acţiunea se petrece în decembrie 1917, protagoniștii fiind spionul britanic și colonelul canadian Boyle, personaj charismatic și fascinant, intim al Reginei Maria (după spusele lui Constantin Argetoianu, chiar singura și marea ei iubire), care la rugăminţile lui C. Diamandy, se decid să salveze tezaurul românesc din mâinile bolșevicilor și să-l aducă în ţară.  

Povestea e demnă de pana unui Alexandre Dumas sau Paul Feval, doar că, ca orice poveste, este destul de parcimonioasă cu adevărul. Pe scurt, ajunși la Moscova, Hill și Boyle – mai folosind bunele relaţii cu unii oficiali sovietici, mai mituind, mai ameninţând – ajung să obţină aprobarea să plece înspre România cu bijuteriile familiei regale în valoare de 100 de milioane de lei (?!), bilete de bancă ale BNR, arhive etc. Ajunși după multe peripeţii la Iași, sunt primiţi cu multă gratitudine de către premierul Brătianu, Regele Ferdinand și Regina Maria și decoraţi cu cele mai înalte ordine românești.

În realitate, povestea nu rezistă la o analiză mai atentă, singurul lucru cert fiind faptul că cei doi temerari au adus într-adevăr la Iași bilete de bancă în valoare de 57.425.697 lei, conform procesului-verbal de predare-primire din 12 decembrie 1917.

Acest text este un fragment din articolul „Un tezaur prea îndepărtat”, publicat în revista Historia Special, nr.17, disponibilă în format digital pe Paydemic.com.

 Cumpără Acum

 

 Cumpără Acum