Autor 3482 vizualizări


Tabelele cu date statistice publicate de către autorități nu sunt o lectură prea plăcută, creierul plictisindu-se repede de mulțimea de cifre ce se abate peste neuronii obosiți de grijile zilnice. Totuși, interpretarea anuarelor statistice rămâne o obligație a specialiștilor pentru a emite concluzii utile noilor generații sau, măcar, pentru scrierea cât mai corectă a istoriei unui popor.

Informațiile despre Oltenia anului 1956 sunt deosebit de instructive, chiar dacă există concepția conform căreia morții sunt cu morții și viii cu viii. Regiunea Craiova în epocă, adică cea mai mare parte a Olteniei, era locuită de 1.504.377 de persoane, din care femei erau 792.298 (52,66%). Există concepția conform căreia bărbatul reprezintă sexul puternic și chiar soțiile acceptă această teorie, preferând să fie din când în când admonestate mai consistent. Realitatea era total diferită de teorie și după 54 de ani se înregistra o adevărată prăbușire demografică. Longevitatea femeilor era de invidiat. Astfel, la categoria de vârstă 95 – 99 ani erau numai 26 de bărbați în raport cu cele 155 de femei. Și la peste 100 de ani se stătea bine, adică erau înregistrate 39 pentru numai 5 bărbați.

Al Doilea Război Mondial a avut un impact devastator asupra demografiei oltenești, foametea din anii 1945 – 1947 amplificând efectele ucigătoare. Erau numai 73.680 de persoane cu vârste între 35 și 39 de ani, adică tocmai cele antrenate în focul luptelor. Mai existau numai 32.232 de bărbați, cam la jumătate față de celelalte categorii de vârstă tânără și matură. Mulți din cei lipsă au fost sacrificați pentru poftele de mărire ale conducătorilor pe care lumea nu mai putea să-i încapă. Foametea de după război se simte în statistică la categoria de vârstă 10 – 14 ani, fiind lipsă în acte cel puțin 20.000 de locuitori. Natalitatea scăzută în combinație cu mortalitatea crescută au contribuit la rarefierea familiilor.

Lăsând la o parte impactul conflictelor mondiale asupra comunităților oltenești, trebuie să observăm că femeile duceau o viață mai echilibrată, cu mai puține vicii și reușeau să supraviețuiască mult timp după trecerea în neființă a partenerilor. În plus, munca fizică dură la câmp sau în fabrici nu asigura o călire a organismelor, ci o uzură ce se vedea la rubrica deceselor. Alimentația insuficientă și lipsa medicamentelor în mediul rural contribuiau la secerarea a numeroase suflete încă din tinerețe. Societatea evolua, dar țăranii din Primul Val erau grav afectați de elementele din Al Doilea Val și dramele familiale și personale se amplificau de la an la an.

Foto sus: Cititul ziarului în colectiv la arie, organizat de căminul cultural din Livezeni, Regiunea Dolj, 1950 (© ”Fototeca online a comunismului românesc”, Cota: 3/1950)

Bibliografie minimală

Direcția Centrală de Statistică, Direcția Regională de statistică Craiova, Anuarul statistic al regiunii Craiova 1960, București, 1960.
Toffler, Alvin, Al Treilea Val, Editura Politică, București, 1983.