Kendama - istoria jucăriei și a jocului care a cucerit lumea

De ceva vreme a devenit populară și la noi o jucărie importată din îndepărtata Japonie – Kendama. Această denumire se referă atât la jucaria din lemn cu trei cupe în care poți să prinzi o bilă, cât și la numele jocului practicat cu această jucărie din lemn. Dar poate ar fi interesant să știm și ceva despre istoria acestei jucării și a jocului în sine care dincolo de distracție dezvoltă simțul echilibrului și al concentrării. În Japonia, locul de unde se crede că provine kendama, jocul este promovat atât de mult în rândul copiilor, încât Ministerul Educației a publicat chiar și un „ghid de instrucțiuni”, distribuit în toate școlile.

Kendama (jap. けん玉) este un joc de îndemânare tradiţional japonez. Jocul este format dintr-o piesă de obicei din lemn, formată din ţepuşă şi cupe. Acesta se numeşte ţepuşă cu un mâner de lemn, (けん, ken) şi o bilă, (玉, tama) care în limba japoneză înseamnă dama; mai este formată dintr-o bucată de aţă care este ataşat kenul de dama de aici Kendama.

Varful ken-ului se numește kensaki, iar cupa de pe mâner se cheamă Chuzara. În dreapta și în stânga țepușei sunt două cupe laterale care o formă concavă, însă nu sunt de aceeași mărime. Cea mare se numește Ôsara, iar cea mică Kosara.

Ziceam că jocul e foarte popular în Japonia, în schimb la noi a ajuns să fie chiar interzis prin regulament. Totuși se pare că japonezii au făcut doar să îl ducă la nivel de artă, iar proveniența lui este, paradoxal… europeană. Jocul apare în mai multe culturi. În Franța de exemplu se numea “bilboquet” și era vorba de o jucărie formată dintr-un mâner și o sin¬gură cupă în care putea fi prin¬să bila, iar la rivalii britanici se juca varianta „cup-and-ball“. Și în spațiul Germanic întâlnim un obiect și un joc pe același principiu numit Kugelfang. Dacă vorbim de vechime, putem spune că în vremea regelui Henri al III-lea, în 1585, jocul era deja practicat la curtea Franței.

La ce bun era acest joc?! Legatura directă este cu practica vânatului, iar jocul ajuta dezvoltarea coordonării dintre ochi – mână – creier. Băieții din cele mai vechi timpuri se jucau antrenându-se pentru dezvoltarea tacticilor de vânătoare.

Cum a ajuns jocul în Japonia

Kendama a traversat celebrul Drum al Mătasii și a intrat în Japonia prin singurul port deschis către lume al arhipelagului nipon: Nagasaki. În anul 1777, în timpul dinastiei Edo, este deja pomenit ca făcând furori printre adulți. Se numea „Sukuitamaken“. Cu timpul popularitatea jocului a crescut iar la începutul secolului XX era un joc cunoscut de fiecare japonez. Totuși militarizarea Japoniei și orientarea ei către cuceriri din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, a dus la uitarea jocului, rămânând ca o aminitire de pe vremea bunicilor. Kendama a fost redescoperită prin anii 1960. De atunci popularitatea jocului a crescut înființându-se cluburi unde membrii practicau jocul cu Kendama. Această mișcare de organizare a avut numeroase efecte: a apărut un set de reguli clare, a fost standardizat designul jucăriei și a apărut un cadrul de desfășurare a competițiilor Asociația Kendama din Japonia (JKA) înființat în 1975. Omul care a făcut acest lucru este Issei Fujiwara. Odată puse la punct aceste aspect esențiale s-a mers la promovarea jocului și a competițiilor în rândul copiilor și a tinerilor.

Schimbările apărute datorită dezvoltării internetului și a globalizării informației au dus și la o creștere a popularității acestui sport și în alte spații decât Japonia. Youtube-ul și jocurile pe PlayStation au reușit ca în mai puțini ani decât promovarea făcută de JKA, să popularizeze acest joc în toate colțurile lumii. Astfel , în anul 2008, apare Asociația de Kendama din Marea Britanie (British Kendama Association –BKA), care a organizat primul turneu.