Autor 42863 vizualizări


O maladie misterioasă a început să facă ravagii în Anglia anului 1485 şi, după ce a omorât circa 3 milioane de oameni în şase decenii, a dispărut fără urmă în negura istoriei. O armată engleză a intrat în Londra şi a adus boala. Londonezii piereau pe capete în frunte cu autorităţile locale. A mai lovit în 1508, 1517, 1528 şi 1551. Alte evenimente au captivat atenţie generaţiilor şi epidemia a fost uitată. Cercetători din domeniile medicină şi istorie au încercat să descopere agentul patogen vinovat de secerarea rapidă a englezilor, uneori în mai puţin de o zi. S-a dat vina recent pe un hantavirus transmis de şobolani, vinovatul de serviciu, dar temutele rozătoare şi-au făcut veacul în Londra şi după 1560.

A fost acuzată şi gripa cu diferitele ei variante şi complicaţii. Altceva trebuia să fie. Sudor anglicus îşi trăgea numele de la faptul că bolnavul avea o febră puternică şi apoi nu mai putea să respire. I s-a mai spus şi Boala englezească a transpiraţiei. Moartea venea prin sufocare. Abia în 1944 s-a descoperit microbul vinovat, ceva între bacterii şi virusuri. Mycoplasma pneumoniae atacă plămânii şi lasă urme vizibile radiologic timp de 4 – 6 săptămâni. Simptomele descrise de contemporani se potrivesc perfect. Bolnavul are cefalee, dureri musculare, febră, mari probleme de respiraţie, tuse, expectoraţie mucopurulentă. Micoplasma preferă oraşele, şcolile şi armatele, fiindcă se poate transmite uşor prin picăturile Flügge. Se poate răspândi fulgerător şi receptivitatea populaţiei poate să fie de 80 – 85%. Medicina modernă a redus rata mortalităţii la cel mult 1%, dar înainte de antibiotice oamenii erau extrem de neajutoraţi.

Rata de supravieţuire era redusă sub 1%. Asasinul abil n-a dispărut în secolul al XVI-lea, dar se ascundea sub formă de boli febrile sau de pneumonie clasică, pneumococică. Cine ştie câte victime a făcut sub această acoperire în lipsa sistemelor de detecţie performante. Micoplasmele sunt agenţi patogeni extrem de versatili şi se găsesc pe întreg globul şi sunt vehiculate acum foarte uşor prin transportul aerian. Există foarte multe tipuri, dar doar două sunt extrem de patogene. Medicii americani au rămas uimiţi de numărul mare de recruţi ce vehiculau agentul criminal (până la 40%). Oare numeroasele valuri de ciumă să fi fost toate de pus în seama Pasteurellei pestis? Fiinţele microscopice au propriile medii de dezvoltare şi orice eroare a omenirii poate să determine apariţia unor adevărate hecatombe.