Istoria portretului în culori al lui Ion Creangă
Ochii vizitatorului care trece pragul Bojdeucii lui Creangă sunt deseori atrași de un portret al scriitorului care a fost realizat de pictorul iconar V. Mușnețeanu în anul 1889. Tabloul a intrat în patrimoniul Bojdeucii abia în anul 1988, după un lung periplu la Academia Română.
În vara anului 1966, după închiderea amenajării documentare de la Mănăstirea Golia, unde a existat un punct muzeal dedicat memoriei lui Ion Creangă, în Bojdeuca din Ţicău s-a constituit un singur muzeu „Ion Creangă“ la Iași, în care au fost expuse mai multe piese originale: călimara de scris cu ștergătorul de penițe, sfeșnice, cuțitul din lemn de tăiat hârtie, ceasul de buzunar al lui Creangă, tabachera cu inscripția posesorului, scrumiera, o figurină ingenioasă, o cutie de epocă cu însemnul apartenenței pe ea, vase, tablouri – portretul în ulei, din 1887, al Tincăi Vartic, realizat de pictorul iconar V. Mușnețeanu, o icoană aflată în chinovia de la Golia în care a locuit diaconul Creangă, cărți și manuale de școală ale autorului, fotografii și altele1.
Reprofilarea Bojdeucii a însemnat inaugurarea unui „memorial de evocare a felului de viață și a atmosferei în care crea scriitorul, susținut prin etalarea obiectelor originale“2 , precum și o serie de reconstituiri de completare a interiorului și de întregire a ambianței.
Noi lucrări de restaurare a căsuței lui Creangă
În primăvara anului 1968, înainte de aniversarea semicentenarului Bojdeucii, a avut loc o nouă reorganizare muzeală. În urma cutremurului din 4 martie 1977, casa a rămas în picioare, dar s-a lăsat „într-o rână, pe coasta dinspre sud, iar acoperișul abia se mai sprijinea pe umerii șubrezi“3. Bojdeuca a ieșit din circuit pentru câțiva ani. În anul 1984, în cadrul unui program național de consolidare a versanților, s-a intervenit și pe dealul Ţicăului, prin introducerea unor coloane de beton, legate prin ziduri-contraforți, în zona din fața și din spatele Bojdeucii. În același an au fost demarate noi lucrări de restaurare a căsuței.
La 23 iunie 1985, după amenajarea interiorului, în spiritul original, Bojdeuca a fost redeschisă, în prezența unui numeros public, cu ocazia „Sărbătorii Bojdeucii“. În acest context a apărut și ideea construirii unui complex cultural-muzeal. Arhitectul-șef al Iașiului, Virgiliu Onofrei, a propus un proiect arhitectural care a fost realizat cu implicarea Primăriei și cu concursul mai multor antreprize de construcții din Iași, și care a fost inaugurat la 11 iunie 1989.
În noua clădire a fost organizată expoziția documentară „Viața și opera lui Creangă“, Bojdeuca rămânând să păstreze doar bunurile memoriale în cele două camere: odaia scriitorului (în dreapta) și bucătăria (în stânga). S-au amenajat și o bibliotecă și o sală pentru evenimente culturale, iar în fața noii clădiri a fost construit și un amfiteatru în aer liber, destinat spectacolelor pentru copii, dar și evenimentelor care păstrau vie memoria lui Ion Creangă.
Portretul lui Creangă, cumpărat de învățătorul Mihai Lupescu și donat Academiei Române
În camera scriitorului, pe peretele dinspre nord-est, vizitatorul care-i pășește pragul poate admira un tablou al lui Ion Creangă, așezat deasupra lăicerului în culori vegetale. Este vorba despre un portret în ulei al scriitorului, realizat în anul 1889 și dăruit acestuia de pictorul iconar V. Mușnețeanu. Acest portret a fost cumpărat de învățătorul Mihai Lupescu, fost elev al lui Creangă, de la Tinca Vartic și a fost dăruit Academiei Române în data de 21 noiembrie 1910:
„În această odaie se află așezat într-un părete (...) un portret al lui Creangă în culori, după cea din urmă fotografie (Acest portret a fost cumpărat și dăruit de mine Academiei Române)“4.
Portretul s-a păstrat în biroul de la Academia Română al criticului literar G. Călinescu și apoi al profesoarei Zoe Dumitrescu-Bușulenga. Prin demersurile muzeografului Constantin Parascan, în anul 1988, portretul a fost trecut în patrimoniul Bojdeucii, unde se găsește și astăzi5.
Muzeul „Ion Creangă“ (Bojdeuca)
Muzeul „Ion Creangă“ a fost inaugurat la 15 aprilie 1918, fiind primul muzeu literar din România. În această „bojdeucă de căsuță“ a locuit marele povestitor Ion Creangă (1837-1889) între anii 1872 și 1889, și-a scris Poveștile și Amintirile din copilărie, iar în vara și toamna anului 1876, l-a găzduit pe bunul său prieten, Mihai Eminescu (1850-1889). După moartea scriitorului, în această căsuță a locuit Ecaterina Vartic (1853-1912), consoarta mai tânără, cu vreo 15-16 ani, pe numele căreia acesta a și cumpărat căsuța, în vara anului 1879, pe 50 de galbeni austrieci.
Bojdeuca a fost cumpărată de Comitetul „Ion Creangă“, la 20 noiembrie 1917, care s-a ocupat îndeaproape de restaurare și a fost donată Universității din Iași, transformându-se într-un loc de pelerinaj pentru cei care doreau să vadă casa în care a locuit scriitorul. Din descrierile de presă știm că Bojdeuca a fost foarte vizitată în perioada interbelică.
După instalarea regimului comunist, Bojdeuca a trecut în subordinea Complexului Muzeistic Iași (devenit, după 1990, Complexul Național Muzeal „Moldova“ Iași), cu sediul la Palatul Culturii, Bojdeuca fiind subordonată Muzeului de Literatură al Moldovei. De la 1 octombrie 1990, Bojdeuca se află în administrarea Muzeului Național al Literaturii Române Iași, fiind cel mai vizitat obiectiv muzeal, anual trecându-i pragul între 40.000 și 50.000 de vizitatori.
Acest articol a fost publicat în numărul 238 al revistei Historia, disponibil în format digital pe paydemic.com.
NOTE:
1. Flaviu Sabău, File noi la povestea muzeală a „Bojdeucii lui Creangă“, în „Flacăra Iașului“, anul XXII, nr. 6.150, Iași, 19 iunie 1966, p. 2.
2. Ibidem.
3. Constantin Parascan, Acasă la Ion Creangă. Humulești-Neamț și Ţicău-Iași, Iași, 2008, p. 157.
4. M. Lupescu, Bujdeuca lui moș Ion Creangă, în „Ion Creangă“, anul IV, nr. 12, Bârlad, decembrie 1911, p. 375.
5. Constantin Parascan, op. cit., p. 52-53.
