Autor 22338 vizualizări


După mai mulți ani de săpături arheologice, o echipă de istorici și antropologi susține că mitul sumbru potrivit căruia spartanii își aruncau nou-născuții bolnavi sau prea slabi, într-o prăpastie din muntii Tayget nu poate fi confirmat. Antropologul Theodoros Pitsios de la Facultatea de Medicină din Antena afirmă, în schimb, că în locul indicat au fost de-a lungul săpăturilor au fost descoperite oseminte umane, însă acestea ar aparține unor persoane adulte, cu vârste între 18 și 35 de ani.

„Probabil ideea că spartanii și-ar fi aruncat noii născuți este un mit, oricum această informație despre practica aruncării în prăpastie a noilor născuți bolnavi sau prea slabi este târzie și impresisă”, a declarat antropologul. Această informație ce se regăsește în scrierile antice  privind practica uciderii copiilor la spartani a fost propagată în special în scrierile autorului grec antic Plutarh, care a trăit în secolul I d.Hr. și care a scris depre evenimente petrecute cu 400-500 de ani înaintea sa. În plus caracterul militarist și autocratic al Spartei nu a fost niciodată pe placul adversarilor săi:între care se remarcă democratica Atena.

Potrivit cercetătorilor, osemintele analizate până în prezent, datând din secolele al VI-lea-al V-lea î.Hr. și aparținând unui număr de 46 de bărbați, confirmă ale textele antice potrivit cărora spartanii aruncau în această prăpastie prizonierii de război, trădătorii și criminalii. "Descoperirile noastre evocă un episod din cel de-al doilea război dintre Sparta și Messina și înfrângerea eroului messinian Aristomenes și a celor 50 de războinici ai săi, aruncați în prăpastie", a mai afirmat cercetătorul. De altfel acest conflict este un punct important în istoria Spartei. Cunoscută și cu numele de Lacede­mo­nia, orașul era situat în Peninsula Pelopo­nez din sud-vestul Greciei și a fost ridicat pe parcursul si după desfașurarea Războiului Mesenian, când spartanii dorieni au traversat Muntii Taygetos și au ocupat teritoriul Meseniei.

Mitul aruncării noilor născuți și viața tinerilor în Sparta

Practica relatată de Plutarh sună cam așa:de îndată ce în Sparta se naștea un copil de sex masculin, mama sa îl îmbăia în vin, pentru a se asigura că este sănătos. Apoi, nou-născutul era prezentat de către tatăl său sfatului bătrânilor, care-l inspectau atent și care dacă descopereau vreo malformație, copilul era aruncat în prăpastia Kaida din Munții Tayget.

Dacă era sănătos copii de sex masculin erau, până la 7 ani, norocosul supraviețuitor era crescut de mama sa. După această vârstă băiatul era luat de lângă mamă de către stat pentru a fi antrenat să devină un războinic redutabil.Copii și adolescenții în formare dormeau în barăci comune, fără paturi, pe un așternut din stuf.

Umblau tot timpul anului desculți, fiind îmbrăcați cu aceleași haine subțiri și iarna, și vara. Antrenamentul fizic era foarte dur și consta în marșuri nesfârșite, alergări, gimnastică, aruncarea discului și a suliței, lupte corp la corp și mânuirea sabiei și a scutului. Tinerii erau învațați să îndure foamea, setea, frigul, oboseala, durerea și lipsa somnului. Nu primeau regulat hrană, fiind îndemnați să-și procure hrana prin furt de la heloți și perieci. Bătaia era considerată o metoda bună pentru călirea trupului și sufletului. Idealul suprem în timpul vieții pentru un războinic spartan era sa obțină o moarte frumoasă pe câmpul de bătălie.