Autor 27884 vizualizări


În primul deceniu al secolului al XVI-lea, spaniolii și francezii își dispută teritoriul Italiei meridionale. La începutul lunii februarie 1503, ibericii, ajutați și de italieni, îi înfrâng pe francezi, într-o bătălie de lângă localitatea Barletta, și iau mai mulți prizonieri.

Conducătorul spaniol, Diego de Mendoza, organizează un banchet, la care sunt invitați atât învingătorii, cât și învinșii. În timpul petrecerii, Mendoza toastează în cinstea aliaților italieni, stârnind mânia francezului Guy de la Motte, care îi numește pe aceștia trădători. La o asemenea insultă, cavalerii italieni cer satisfacție ce nu poate fi obținută decât prin luptă.

Astfel, s-a ajuns la o confruntare mai puțin obișnuită: 13 cavaleri italieni, conduși de Ettore Fieramosca, trebuiau să se lupte pentru onoare cu 13 cavaleri francezi, conduși de Guy de la Motte. S-a stabilit locul înfruntării, ziua – 13 februarie și regulile. S-au ales patru judecători și șaizeci de martori și s-a stabilit suma de 100 de coroane pentru răscumpărarea prizonierilor.

Învingătorii urmau să primească și armele și caii învinșilor ca trofeu. Francezii tratându-i pe oponenți cu dispreț și convinși fiind că vor obține victoria, nici nu au mai adus cu ei banii de răscumpărare. Numai că, italienii, bine organizați de Fieramosca, au obținut o victorie zdrobitoare, spălându-și într-un mod glorios onoarea pătată de îngâmfatul francez.

În secolul al XIX-lea, această confruntare a fost readusă în atenție de patrioții italieni, în timpul luptei pentru independență. În anul 1903 și în anul 2003, la Barletta s-au sărbătorit cu mare fast împlinirea a 400, respectiv 500 de ani de la istorica înfruntare.



Afiș din 1903, la aniversarea a 400 de ani de la înfruntarea de la Barletta