Industria metalurgică din România, în primii ani după naţionalizarea din 1948   Rapoartele secrete ale CIA jpeg

Industria metalurgică din România, în primii ani după naţionalizarea din 1948. Rapoartele secrete ale CIA

📁 Comunism
Autor: Daniel Guţă

Uzinele din Hunedoara, Reşiţa şi Oţelul Roşu au fost cele mai importante centre metalurgice din România primilor ani de comunism. Rapoarte secrete realizate pentru Agenţia Centrală de Informaţii (CIA) a Statelor Unite ale Americii dezvăluie cum arăta industria metalurgică din România în primii ani după naţionalizarea din 1948.

Oţel la Hunedoara, Reşiţa şi Oţelul Roşu

Uzinele din Hunedoara, Reşiţa şi Oţelu Roşu ofereau cea mai mare parte din cele peste 550.000 de tone de oţel produse în România anului 1950, potrivit unui raport al CIA.

Uzina metalurgică din Hunedoara angaja peste 10.000 de oameni la începutul anilor ´50 şi înregistra o producţie anuală de circa 150.000 de tone de oţel. Avea propriile mine de fier la Teliuc şi Ghelari şi propria întreprindere de construcţii. 

La Hunedoara se fabricau diverse tipuri de bare de oţel, în special cele de 2 metri lungime şi de 65/65 mm grosime pentru sârmele care erau realizate la Brăila şi Câmpia Turzii. De asemenea, producea tuburi şi unelte de fier şi laminate.

În anii ´40, în Uzinele metalurgice din Reşiţa au fost fabricate primele automobile româneşti, Malaxa. La începutul deceniului următor, complexul metalurgic ajunsese la aproape 25.000 de salariaţi şi la o producţie anuală de circa 250.000 de tone de oţel. Printre piesele produse aici se numărau locomotive, turbine, motoare, macarale, generatoare electrice, echipamente etc.

Uzina din Oţelul Roşu, fostă Ferdinand, producea foi de tablă de 500 / 500 mm şi 4 mm grosime şi era singura uzină din România care producea bare de oţel (4.000 de tone anual) şi fier laminat la rece (1.200 de tone anual). „Fabrica deţine laminoare vechi şi puţine utilaje pentru producţia de fier laminat la rece deoarece acest tip de producţie abia începuse când fostul patron, Auschnitt, a trebuit să plece. Sursele de apă sunt insuficiente în această zonă, lucru care cauzează întreruperi ale muncii”, se arăta într-o notă a CIA, din 1953. Producţia anuală a uzinei se ridica la 60.000 de tone de oţel.

Citește mai multe pe adevărul.ro