Autor 59186 vizualizări


Studiind arborele genealogic al lui Hitler, istoricii au descoperit un incest posibil si un altul cert în viata acestuia. Pentru ca lucrurile sunt foarte complexe si pentru ca pe tema în discutie s-au scris de-a lungul timpului mii de pagini, îndraznim doar sa preluam dintre acestea lucrarea "Viata intima a lui Hitler" a istoricului rus G. Hlebnikov, aparuta la Moscova, în 1995 si publicata în limba româna, de editura Crater, în anul 1997. Autorul a beneficiat de o documentare demna de invidiat, având acces la arhivele ultrasecrete ale celui de-al III-lea Reich, capturate de armatele sovietice, inclusiv la Mapa albastra-dosarul medical si la Dosarul negru ("de cadre") ale Führerului, cunoscute doar de câtiva intimi ai acestuia.

Mama Führerului a fost casatorita cu propriul unchi

Adolf Hitler s-a nascut la 20 aprilie 1889, la ora 8, 30, în orasul Braunau, de pe Inne, din Austria. Mama sa, Klara Poltzl (1860-1907), s-a format sub influenta culturii de la tara, unde domina forta barbatului. Înca nu împlinise 16 ani, când s-a mutat în gospodaria unchiului Alois, var primar cu mama sa. A stat însa putin timp aici, deoarece Fanni (Franceska Matzelberger), sotia legitima a stapânului, a trimis-o înapoi la ferma parintilor ei. Va reveni însa dupa patru ani, când Fanni va fi atinsa de o boala incurabila, pentru a îngriji de copiii stapânilor.

Klara devenise între timp o femeie trupesa, linistita si neobisnuit de frumoasa. Fusese educata în spiritul catolic sever, cu o conceptie clara despre pacat si despre pedeapsa lui Dumnezeu si era foarte credincioasa, habotnica chiar. Modestia si rabdarea i-au fost de mare ajutor atunci când a trebuit sa-i ia în îngrijire pe copiii unchiului, stapânului si amantului Alois. S-a descurcat foarte bine si a devenit mama adoptiva pentru Angela, în vârsta de 3 ani, si Alois, de 2 ani.

În august 1884, a ramas însarcinata, exact cu patru luni înainte de nunta, si va naste primul copil, pe Gustav. Avea atunci douazeci si cinci de ani, iar sotul-patruzeci si opt. Ea a fost a treia sotie a lui Alois, caruia i-a facut sase copii, din care patru au murit de mici. Lui Gustav (1885) i-au urmat Ida (1886) si Otto (1887), care a trait doar câteva zile.

Nenorocirile s-au tinut una dupa alta:în acelasi an, ceilalti doi copii s-au îmbolnavit de difterie, boala fara leac pe acele timpuri. În decembrie, l-au înmormântat pe Gustav si peste o luna, pe Ida. Viata si-a urmat însa cursul si, nu peste mult timp, Klara va ramâne din nou gravida. Adolf sau Rudolf, cum i s-a spus la început, era, deci, al patrulea copil al lui Alois si al Klarei Hitler.

Viitorul Fuhrer al nemtilor a vazut lumina unei zile înnourate, posomorâte, la 20 aprilie 1889, în ajunul Pastelui catolic. Era un copil bolnavicios si mama sa îl lua adesea cu ea în pat, alaptându-l pâna la aproape doi ani. Klara a mai nascut înca doi copii-Eduard (1894) si Paula (1896), mezina familiei, care a murit în 1960, la Berthesgaden, unde a locuit sub numele de Paula Wolf.

Fata de mama sa, Hitler a nutrit întotdeauna o afectiune exaltata. Omul care se considera "rece ca gheata" si "tare ca otelul" a fost toata viata însotit de imaginea mamei sale. Portretul Klarei atârna deasupra patului în toate dormitoarele sale-la cancelaria Reichului, la Munchen si la Obersalzberger.
Majoritatea vecinelor considerau relatiile mamei cu fiul ca "la limita patologicului". Dezamagita de sot, care, dupa cum va recunoaste prietenul acestuia, abia daca-i adresa vreun cuvânt si era un mitocan notoriu, Klara si-a concentrat toata dragostea asupra copiilor si asupra casei, ce sclipea de curatenie-nici o pata sau un fir de praf, iar copiii aratau ca scosi din cutie.

Casa lui Frau Hitler era printre cele mai curate din oras. Dupa cum marturisesc vecinii, ea nu se oprea niciodata la palavre pe strada, ci se grabea acasa. Adolf o iubea enorm. Medicul de familie a declarat ca nu a mai întâlnit în practica sa "o legatura atât de strânsa între mama si fiu", negând însa, categoric, caracterul ei anormal.

Când mama sa a murit, la 17 decembrie 1907, de cancer mamar, el a ramas aplecat deasupra corpului neînsufletit, din amurg pâna în miez de noapte, pentru a-i face portretul. Va recunoaste mai târziu, ca a plâns doar de trei ori în viata sa:în 1918, când patria i-a fost înfrânta, în decembrie 1907, la mormântul mamei sale si la mormântul lui Geli. În 1923, îi va dedica o poezie, ce va fi publicata de-abia în 1933.
El i-a mostenit, printre altele, privirea enigmatica, renumita "privire fixa a lui Hitler", de care se va face mare caz. Avea în casa un tablou în care era pictat capul teribil al Meduzei Gorgona si compara mereu ochii acesteia cu ochii misteriosi, albastri spre verde ai mamei sale.

Tatal Führerului, Alois, copil din flori

Tatal-Alois Hitler (1837-1903)-a fost copilul din flori al Mariei-Anne Schiklgruber (1796-1847). Genealogia familiei este pâna la un punct neclara, sursele dând date diferite. Situatia este complicata, mai ales ca, din ordinul lui Hitler, au fost distruse toate dovezile, mergându-se pâna la stergerea cu dalta a numelui de Hidler-Hudler de pe pietrele de mormânt. De aceea, nu se stie cine a fost tatal lui Alois Schiklgruber. Ura patologica împotriva evreilor s-ar putea explica partial si prin faptul ca Anne Schiklgruber a fost sedusa de un evreu, fiul patronului la care lucra atunci. Am spus partial, pentru ca, dupa alte surse, aceasta s-ar fi datorat faptului ca tânarul Hitler a luat de la o prostituata evreica din Viena (dupa toate probabilitatile în toamna lui 1906) un sifilis de care nu va mai scapa niciodata.
Alois a fost, incontestabil, copil din flori si s-a nascut la 7 iunie 1837, când Marie-Anne avea deja patruzeci si unu de ani. Copilul a vazut lumina zilei la ora 10, 30 si a fost botezat în aceeasi zi, dupa canoanele religiei catolice.

Desi pe atunci bastarzii nu erau o raritate în Austria (asa apareau pe lume 40% din copii, majoritatea fiind apoi legitimizati), pentru locuitorii micului orasel Dollersgeim, evenimentul nu a trecut neobservat. Tatal a refuzat sa-si ia acasa fata dezonorata si de-abia dupa nasterea copilului i-a acceptat pe amândoi.
Peste cinci ani, Anne se va casatori cu Johann Georg Hidler (1792-1857), care a refuzat sa-i dea bastardului numele sau. În actul de casatorie, Johann Georg s-a declarat necasatorit, desi ramasese vaduv dupa Anna Maria Bauer, cu care convietuise doar trei ani.

Dupa încheierea casatoriei, Alois, în vârsta de cinci ani, a fost adoptat de familia tatalui sau vitreg, Johann Nepomuk Hidler (Hudler, 1807-1888), unde a fost crescut si educat împreuna cu cele trei fiice ale acestuia (una dintre ele fiind chiar Johanna, bunica dinspre mama a lui Hitler!). Adolescentul de treisprezece ani este trimis la Viena pentru a învata cizmaria, dar nici nu împlinise nouasprezece, când îl vedem functionar la stat. Desi nu urmase decât scoala primara, tânarul Schiklgruber face repede cariera si, în 1892, obtine cea mai mare functie la care putea aspira un tânar fara studii liceale-functionar clasa a IX-a si gradul de Oberofizial al Vamei Imperiale.

În anii 1867-1868, Alois a trait în concubinaj cu Tekla (Telka) P., care i-a daruit o fiica, Teresa. Se va casatori, în 1873, cu Anne Glassel (n.1823), fiica unui functionar la guvern. Mireasa avea cincizeci de ani, mirele treizeci si sase. Era si cu 14 ani mai mare, si urâta, dar era bogata si, în plus, influenta socrului-inspector putea sa-i fie de folos în cariera. Chiar din primul an de casatorie, Alois a angajat-o ca servitoare pe ochioasa Antonina Meir. La cererea tatalui adoptiv, Johann Nepomuk va lua peste trei ani numele de Hitler. Dupa una dintre versiuni, acesta nu voia sa i se stinga stirpea, explicatie putin plauzibila, întrucât Anne avea deja 53 ani si înca nu avea copii. Mai verosimila pare versiunea potrivit careia, dupa moartea sotiei, Johann Nepomuk voia sa-si împarta averea între fiica si nepotul iubit sau, dupa o ipoteza destul de raspândita, unicul fiu.

Asa ca, din ianuarie 1877, functionarul vamal Alois Schiklgruber se va numi Alois Hitler, devenind dintr-o trasatura de condei copil legitim si ascunzându-si astfel filiatiunea evreiasca.

Casatorit cu Fanni, Alois astepta copil de la Klara

Daca Alois a fost într-adevar fiul nelegitim al lui Hudler, atunci în genealogia lui Hitler apare un incest:"Alois Hitler s-a casatorit cu Klara Poltzl, al carei bunic dinspre mama a fost Johann Nepomuk Hitler, de aceea, daca Nepomuk a fost tatal lui Alois, atunci el devine bunicul lui Hitler dupa tata si strabunic dupa mama!" (E. Davidsohn).

S-a pastrat o informatie bogata despre aventurile de alcov ale lui Alois Hitler. Cititorul stie deja ca acesta devenise tata fara sa fi fost casatorit, dar înca în timpul casatoriei cu prima sotie astepta copil de la viitoarea sotie, iar traind înca cu a doua sotie, va astepta copil de la viitoarea a treia (respectiv mama lui Hitler)!

Fiind, asadar, casatorit cu Anne Glassel, el are relatii amoroase cu doua tinere-Franciska Matzelsgerger, de 19 ani (nascuta la 24 ianuarie 1861), careia toti îi spuneau Fanni, si cu propria-i nepoata, Klara Poltzl, de numai 16 ani. Fanni provenea dintr-o familie taraneasca si lucra la bucataria hotelului Streif, amplasata în cladirea unde locuiau si sotii Hitler. Se pare ca Frau Hitler a suportat multa vreme adulterul "tânarului" ei sot, dar zâmbetele pline de compasiune ale vecinilor si apropourile transparente ale cunostintelor au facut ca scandalul sa devina inevitabil, fapt pentru care, pe 7 noiembrie 1880, a urmat divortul.

Fanni avea o vointa puternica si un caracter iesit din comun si atunci când Alois a luat-o la el, i-a pus o conditie:sa plece Klara. Desi era tânara si lipsita de experienta vietii, n-a crezut în sentimentele de rudenie ale amantului sau pentru mult prea tânara nepoata. Traind înca în concubinaj, Fanni i-a nascut un fiu, pe care l-a botezat Alois. Acest Alois, frate dupa tata cu Adolf, se va casatori cu irlandeza Briggite si va deveni William Patrick Hitler, nepotul vesnic fara bani, care la sfârsitul anilor '20 va începe sa-si santajeze unchiul cu originea lor evreiasca comuna.

Când a murit Anne (6 aprilie 1883), Alois nici nu s-a dus la înmormântare. Iar peste o luna si jumatate de la moartea nefericitei Glassel, mai exact la 22 mai 1883, se va casatori cu Fanni. Mireasa avea 22 de ani, mirele 46 si asteptau deja al doilea copil. Ca si Anne Glassel, si Franceska Matzelsberger i-a adus o zestre considerabila pentru vremea aceea - 1.000 guldeni (Alois primea pe an 1.100). La 28 iulie 1883, la Viena, unde locuiau rudele sotului, noua Frau Hitler a nascut-o pe Angela.
Angela se va casatori cu Leo Raubal, cu care va avea trei copii: pe cel mare îl vor boteza ca pe tata, iar pe mijlociu - ca pe mama. Ea va fi acea Geli Raubal, singura femeie pe care Führerul a iubit-o cu adevarat!

Pentru casatoria Klarei cu unchiul, s-a cerut acceptul Vaticanului

Se pare ca menajul nu a mers prea bine: Hitler îsi petrecea tot timpul liber cu albinaritul si, probabil, cu Klara, la care nu renuntase si voia sa o aduca iarasi în casa. Situatia s-a rezolvat însa de la sine: pe 10 august 1884, Franceska moare la numai 23 de ani.

Cât priveste relatiile dintre Klara si Alois, sursele ofera date destul de diferite pentru perioada când aceasta apare pentru a doua oara în casa unchiului. Este evident ca ei au început sa traiasca împreuna, înca din primavara lui 1884, dar existau piedici serioase în calea casatoriei lor oficiale; dupa legitimizare, tatal lui Alois Hitler era considerat Georg Hitler, fratele lui Nepomuk, si, ca urmare, Klara îi devenise ruda de gradul doi si trei; pentru celebrarea casatoriei nu mai era suficienta aprobarea episcopului si trebuia sa se adreseze pentru aceasta direct Papei de la Roma.

Întrucât Klara era deja însarcinata, pastorul local a fost nevoit sa intervina direct la Vatican. Într-adevar, brevetul papal nu s-a lasat asteptat si, pe 7 ianuarie 1885, Klara a devenit a treia Frau Hitler.
Îsi va aminti mai târziu: "Ne-am casatorit la ora 6, 00 dimineata, la Catedrala orasului Braunau, dar la ora 7, 00, sotul a plecat la serviciu". Pe vremea aceea tinerii casatoriti nu beneficiau de nici un fel de concediu pentru nunta!

Într-o fotografie facuta la începutul anilor '80, îl vedem pe Alois Hitler în uniforma de functionar vamal:un tânar stralucitor, cu doua decoratii pe rever, cu spada si pince-nez-ul ce ascundea privirea strengareasca a barbatului ce stie sa aprecieze adevaratele valori ale vietii! Era, într-adevar, destul de impozant, pentru a suci capul unei fete de 17 ani, "zvelta, cu parul castaniu-închis" si a o duce la el acasa si a o subjuga pentru toata viata.

Iar Klara l-a cucerit prin firea ei supusa, prin rabdare si prin faptul ca a devenit o mama buna pentru cei doi copii ai lui-pentru Alois, de doi si pentru Angela de un an-dar, mai mult ca sigur, pentru ca a stiut sa creeze un adevarat cult al sotului. Înca multi ani dupa moarte, portretul lui Alois Hitler continua sa domine în camera de zi, iar "pe rafturile din bucatarie erau înca aranjate cu grija pipele lui".

Hitler o aduce în locuinta sa pe nepoata Geli

Alois a murit pe neasteptate, usor, asa cum a trecut si prin viata. Luase obiceiul de a se duce zilnic, la ora zece dimineata, la cel mai apropiat birt, unde se aseza la masa si bea de fiecare data câte doua-trei pahare cu vin. Sâmbata, 3 ianuarie 1903, a intrat în beraria Wiesinger, unde, dupa prima înghititura, a cazut ca fulgerat si a murit pâna sa vina doctorul si pastorul.

Geli a aparut în casa din Munchen a unchiului ei în septembrie 1929. Mama sa-Angela Raubal-era administratora casei fratelui dupa tata. "Unchiul Alfi", în vârsta de 40 de ani, se autonumise tutore si protector al ei si a instalat-o în camera vecina cu dormitorul sau.

Era tipul de femeie total opus celor care-i placeau lui Hitler. Avea parul negru scânteietor si fata ovala de slava (mostenire de la tatal ei). Era înalta, subtirica si vorbea cu un accent vienez placut. Nu era nici irascibila, nici isterica. Era cu nouasprezece ani mai tânara decât unchiul ei si avea aproximativ aceeasi vârsta cu mama lui, când aceasta se casatorise tot cu un unchi. Asemenea coincidente îl fascinau pe Hitler. Pretindea ca Geli sa-i spuna "unchiule Alfi", iar el i se adresa totdeauna "nepoata mea Geli", imitându-si, astfel, parintii, care întotdeauna se adresasera unul altuia cu unchiule si "nepoata". Desi era un dusman convins al papalitatii, critica pe un ton dur catolicismul si, în general, crestinismul, îi placea ca Geli, precum mama lui, fiind o fiinta religioasa, sa mearga cu regularitate la biserica. O adora...

Doi ani mai târziu, Geli se sinucide

În ajun s-au auzit din apartamentul ei un zgomot înfundat si voci iritate. A doua zi dimineata-era într-o zi de sâmbata, mai precis pe 18 septembrie 1931-Anna Winter, camerista lui Adolf Hitler-a gasit camera lui Geli încuiata pe dinauntru. A batut mai întâi încet, apoi mai tare, dar nu a raspuns nimeni. Când sotul Annei a spart usa, Geli Raubal zacea pe covor. Camasa de noapte bleu-azur, brodata cu trandafiri rosii, era plina de sânge. Alaturi se afla pistolul "unchiului Alfi", un Walter de 6, 35 mm.

Glontul trecuse pe lânga inima, însa sângele s-a scurs în timp. Celor ce o cunosteau bine pe Geli, sinuciderea li s-a parut de neînteles. Seara, Adolf plecase într-un turneu propagandistic prin Germania si ea îi facuse cu mâna semn de la balcon. Iar luni, 20 septembrie, trebuia sa vina mama ei. În plus, din dispozitia personala a Fuhrerului, care era foarte gelos pe nepoata sa, era supravegheata tot timpul de politia politica.

Frau Winter l-a anuntat imediat pe Rudolf Hess, care a luat legatura cu Hitler, dându-i de înteles ca Geli a suferit un accident grav si ca el trebuie sa se întoarca repede. În timp ce Hitler gonea cu Mercedesul sau din Nurnberg spre München, Hess s-a dus personal la locuinta ultraluxoasa a acestuia din Prinzregentplatz, pentru a inspecta locul nenorocirii înainte de sosirea politiei.

Peste doua ore va afirma în fata lui Hitler ca a fost o sinucidere, dar sotiei sale, lui Goring si lui Gobbels le va spune ca Geli nu s-a sinucis:"Am intrat în camera si m-am uitat atent la corpul ei. Pe nas avea niste vânatai suspecte, la fel pe umeri, pe partea de sus a coapselor si pe sânul drept, care era dezgolit.

Probabil pentru ca se rupsese breteaua camasii de noapte". Presupunea ca în noaptea de vineri spre sâmbata a intrat în camera ei vreun rival de-al lui Hitler si a ucis-o din gelozie, ipoteza putin verosimila.
Dupa moartea ei, Hitler le va spune tuturor femeilor care-i vor placea ca seamana cu Geli, iar celor apropiati li se va confesa ca a iubit doar o singura femeie, cu care poate s-ar fi casatorit-nepoata sa. Nu facea din aceasta un secret, iar ea îi cunostea sentimentele si de aceea pare si mai neverosimila supozitia ca Geli s-ar fi sinucis din gelozie fata de Eva Braun. Se impune a fi analizata si aceasta versiune.

Din marturia Annei Winter:
"Vineri, 17 septembrie, Geli m-a ajutat sa fac curatenie în camera unchiului ei. Am vazut-o cum scotocea prin buzunarele sacoului lui si a gasit o scrisoare. Am citit-o si eu mai târziu - era scrisa de mâna pe hârtie de culoare bleu. A rupt-o furioasa în patru si a pus-o la loc vizibil pe masuta, cu intentia vadita ca unchiul sa o observe".

Iata textul scrisorii:"Draga domnule Hitler, Va multumesc înca o data pentru invitatia la teatru. Îmi voi aminti totdeauna de aceasta seara minunata. Va sunt recunoscatoare pentru amabilitatea Dv. si numar deja clipele pâna la urmatoarea întâlnire. A Dumneavoastra, Eva".
Desigur, scrisoarea denota cointeresarea Evei, dar nu este nici exagerat de deschisa, nici cu vreun sens dublu. El primea mesaje cu mult mai stravezii, chiar propuneri directe de la foarte multe femei. Acesta nu era un motiv pentru sinucidere. Ce sa mai zicem atunci de Eva, care rabda totul.

Hotarâtoare erau sentimentele lui Hitler, dar, dupa câte stim, pâna la moartea lui Geli el manifesta fata de Braun mai curând un interes vegetarian si nu ascundea fata de nimeni, în limitele bunului simt, desigur, marea sa dragoste fata de nepoata, a carei putere asupra lui devenea tot mai evidenta. Aceasta tânara fermecatoare, care, dupa câte se bârfea, se deda cu placere tentatiilor trupului, era foarte cocheta si purta toalete extravagante.

Henrietta Hoffman si sotul ei, Baladur von Schirach, care o cunosteau bine pe Geli, o gaseau simpla, placuta si încântatoare. În Memoriile sale, von Schirach îsi aminteste ca Fuhrerul a prezentat-o partidului într-o noapte din ajunul Craciunului:"...În vocea lui era un amestec de mândrie si tandrete când a prezentat-o, <nepoata mea, Fraulein Raubal>. Ea i se adresa <unchiule Alfi>, ceea ce nu stiu nici eu de ce, m-a socat.

El conversa înflacarat, îi atingea mereu mâinile si abia a mai gasit timp pentru un speach scurt. La 11, 00 s-au ridicat si au iesit împreuna, când atmosfera tocmai începuse sa se învioreze. Aveam impresia ca Geli ar fi vrut sa mai stea... Noi am îndragit-o imediat... Prezenta ei îi atenua starea de nervozitate si îl destindea. I-a aratat numarul sau preferat cu stancutele negre. Pasarile intrau la comanda lui pe fereastra deschisa si el se amuza privindu-le cum se bateau cu câinii lui. Geli avea dreptul sa faca glume pe seama unchiului, sa-i aranjeze nodul la cravata. Nu trebuia sa para deosebit de desteapta sau vesela. Aparea asa cum era în realitate: proaspata si deloc complicata".

S-ar fi casatorit cu ea, dar poporul îl voia fara familie

Soferul lui Hitler, Emil Moris, care a fost de la început în serviciul sigurantei Partidului National-Socialist German, dar concediat apoi de stapân când îl va banui ca întretine relatii intime cu Geli (se afirmase chiar ca acesta ar fi întretinut astfel de relatii si cu Hitler), vorbea cu admiratie despre tânara femeie:"...Era ca o printesa..! Oamenii întorceau capul pe strada dupa ea, sa o mai vada, desi în Munchen asa ceva nu se cuvenea sa faci". "Lui Hitler îi facea placere sa iasa cu ea, îi placea sa o arate peste tot... O iubea, însa cu o dragoste ciudata, care nu îndraznea sa se manifeste. Era prea mândru pentru a-si recunoaste pasiunea".

Fuhrerul va vorbi despre sentimentele sale pentru Geli si nedespartitului sau prieten Hoffman, care va declara:"Recunostea ca o iubeste, dar nu se poate casatori cu ea, pentru ca adulatorii sai întelegeau ca el sa apartina în totalitate poporului, fara nici o obligatie de familie".

Demne de atentie sunt si aprecierile unor persoane care nu o simpatizau pe Geli. Astfel, Anni Winter, cam de aceeasi vârsta cu Geli, îndragostita si ea de Hitler, declara:"El o iubea cu o dragoste paterna. Îi voia numai binele. Geli era o fiinta usurateca, ce-si pusese în gând sa seduca pe toata lumea, inclusiv pe unchiul ei. Pe când el voia doar sa o protejeze". Gelozia e evidenta. Mult mai dura este însa caracterizarea data de Ernst Hanfstengl:"Era o târfulita fara nimic în cap - frumoasa ca o servitoare, cu gândurile aiurea si lipsita de caracter. Placerea ei era sa se îmbrace cu rochii elegante si, dupa cât se pare, nici nu raspundea la tandretea perversa a lui Hitler".

Doar Geli mi-a trezit pasiune

Erau însa cu totii de acord ca Hitler era subjugat cu totul de nepoata sa. Îsi pierduse capul din cauza ei, ceea ce devenea de acum periculos. Unchiul îi alegea singur rochiile si bijuteriile, o însotea la cumparaturi, la plimbare, la picnicuri, în calatorie. Mergea cu ea la opera, la cinema, îi alegea cercul de prieteni si societatea. Era de o gelozie oarba, o urmarea, îi facea programul (ceea ce, dupa unele afirmatii, nu o împiedica sa întretina relatii sexuale cu unii din paznicii ei, alesi cu grija de însusi Hitler!) Hitler devenea alt om în prezenta ei-conciliant, mai moale, destins, fericit, "se purta ca un pusti îndragostit".

Multi ani mai târziu, însusi Hitler va recunoaste fata de secreatara sa:"Eva (Braun) e foarte draguta, însa în viata mea numai Geli a fost în stare sa-mi trezeasca pasiuni. Nu ma voi însura niciodata cu Eva. Geli a fost singura femeie de care mi-as fi putut lega soarta" (1943). Iar cu o luna înainte de catastrofa finala, în martie 1945:"Geli a fost singura femeie care a reusit sa-mi cucereasca inima si cu care as fi putut sa ma casatoresc. Moartea ei a fost pentru mine o încercare teribila. Analizând însa unele evenimente, încep sa cred ca a fost mai bine asa, pentru ca nu as fi putut sa-i ofer fericirea pe care o merita".

Cercetarile au fost stopate fortat

Moartea acesteia i-a schimbat complet atitudinea fata de oameni. De acum el devenise cu totul liber. Absolut si îngrozitor de liber. Nu mai exista nici o fiinta umana care sa-l retina. Însa încercarea a fost teribila. Hitler s-a aflat o saptamâna întreaga la limita colapsului. În loc sa se duca în acea zi tragica la mama lui Geli, el s-a dus la vila lui Adolf Muler, pe malul Tegernesei. Hess, Goring si Strosser nu l-au parasit o clipa. I-au sustras cele doua Walter ce le avea asupra sa si i-au tinut companie timp de doua zile si doua nopti. Hitler aproape ca nu a dormit si nu a mâncat nimic. Nu auzea si nu vedea pe nimeni.
Masura cu mersul sau agitat camera dintr-un colt în altul si gândea cu voce tare:"Dar de ce? Pentru cine? Nu, voi renunta categoric la politica". L-au auzit spunând ca se va sinucide, ca nu se va mai uita niciodata la vreo femeie, ca s-a sfârsit cu cariera sa etc...

Zarva iscata în jurul mortii lui Geli s-a stins însa repede. Social-democratii care publicasera un articol pe doua pagini de ziar, îl învinuiau pe Hitler, daca nu de crima, cel putin de faptul ca ar fi împins-o la sinucidere.

Oamenii partidului au facut tot ce s-a putut pentru a calma spiritele. De la ministrul de justitie al landului Bavaria s-a obtinut aprobarea de a transporta cadavrul la Viena si ordinul de încetare a cercetarilor (peste un an va fi recompensat cu functia de ministru de justitie la Reichului). Geli a fost înmormântata în prezenta lui Himmler si Rhem în Cimitirul Central. A doua zi, Hitler s-a dus împreuna cu nedespartitul sau Hoffman si a varsat lacrimi amare pe mormântul ei. Cu greu l-au scos de acolo. Starea depresiva a durat câteva saptamâni...

Camera lui Geli a ramas intacta

Camera lui Geli din Prinzregentplatz, mobilata opulent si fara gust, cu peretii în vernil, pe care se afla si o acuarela a lui Hitler ce reprezenta câmpul de lupta din Belgia, a fost transformata în sanctuar. El i-a încuiat usa si a interzis tuturor sa intre, în afara de Frau Winter, care însa nu avea voie sa schimbe si sa scoata nimic din camera. Trebuia sa puna zilnic un buchet de crizanteme proaspete în camera. În primul testament din 1938, Hitler a dat dispozitie în mod special asupra lucrurilor ce apartinusera lui Geli:"Nu trebuie sa le atinga nimeni; sa fie restituite mamei ei".

Profesorul Adolf Ziegler, presedintele Academiei de arte plastice din Germania, a desenat dupa fotografii tabloul domnisoarei Raubal, care a fost pus în salonul de la Berghof. Profesorul Thorak i-a facut bustul, care domina în cancelaria Reichului. Pâna la începerea razboiului, în fiecare an, în seara din ajunul Craciunului (ziua când Hitler a prezentat-o pe Geli partidului), Adolf va veni în aceasta încapere si va cadea prada amintirilor.

În anturajul Fuhrerului exista o lege nescrisa, care interzicea sa se pomeneasca numele lui Geli în prezenta lui. Iar când vorbea despre ea, pe Hitler îl podideau lacrimile.