«Înainte era mai bine» - poveşti din comunismul românesc

Autor 1163 vizualizări


Există astăzi un curent de gândire ce are în centru ideea că în perioada comunistă era un fel de poveste, cu o pace socială, fără crime, bătăi, accidente şi alte nenorociri ce sunt promovate intens de presa contemporană. Oamenii s-au plictisit rău de tot de Ştirile de la ora 5. Chiar dacă au dreptate în privinţa stilului de prezentare a informaţiilor în mediul televiziunilor, masele se păcălesc în ceea ce priveşte idealizarea erei roşii.

Atunci doar se ascundea mizeria sub o pojghiţă ideologică din aur. Să dăm acum un singur exemplu uluitor, descoperit de cercetătorul Florian Banu în arhivele serviciilor secrete. Era ziua de 13 iunie a anului 1954 şi 15 ofiţeri din Securitate şi Miliţie au plecat la cetatea Histria să petreacă împreună cu soţiile. Au consumat 28 de litri de vin şi s-au făcut praf printre ruinele istorice. Forţele de ordine s-au oprit la un bar din comuna Istria şi au început să bea cu localnicii, o frumoasă fraternizare cu poporul muncitor. Minunea n-a ţinut mult şi s-a iscat un scandal, un sergent bătând un adolescent şi pe tatăl acestuia, veteran de război.

A urmat o luptă generală, forţele de ordine ale regimului progresist lovind copii, femei, utecişti, ţărani cooperatori şi membri de partid. Mai mult. Au luat la anchetă, adică la bătaie, un adolescent şi cei patru călăi l-au mângâiat cu pumnii şi picioarele până l-au băgat în spital. Scandalul a luat amploare şi o comisie de anchetă trimisă de un viitor securist notoriu, Nicolae Doicaru, a ajuns la concluzia că acţiunea a fost una contrarevoluţionară şi au fost arestaţi şapte localnici. A fost nevoie să fie trimisă o echipă specială de la Bucureşti şi abia aceasta a ajuns la concluzia că ofiţerii din serviciile secrete au o instruire de specialitate şi pe linie de partid de slabă calitate şi mai mult fac rău sistemului prin faptul că lovesc uneori în elementele cinstite. Se observă formula de ocolire a adevărului, măcar de îndulcire a situaţiei, de către oamenii regimului. Astfel de tăinuiri au rămas politică de stat până în 1989 şi aşa se explică de ce era o lume presupus perfectă. 


""