Importanţa geostrategică a Ucrainei pentru Rusia

Autor 2509 vizualizări


Poziţia geostrategică a Ucrainei este importantă pentru extinderea perimetrului de securitate a Rusiei . Obiectivul actual al Rusiei  este de  a-şi reface dominaţia în fostele republici ale URSS. Faptul că identitatea naţională ucraineană este incorporată de Moscova  într-o origine comună care datează din perioada Rusiei Kievene, serveşte acţiunii Rusiei de a pune bazele unei noi uniuni culturale care să servească intereselor politice ale Rusiei. Presiunile economice din partea Kremlinului şi-au atins obiectivul de a îndepărta Kievul de o eventuală integrare în comunitatea europeană. Ameninţările cu secesiunea populaţiei de etnie majoritară rusă din Crimea şi Estul Ucrainei, sprijinite direct de Moscova,   sunt un nou motiv pentru care Ucraina nu-şi poate permite o îndepărtare politică de Rusia.

Originea şi identitatea naţională a ucrainenilor

Termenul de etnie şi naţionalitate sunt  nişte concepte relativ moderne care nu pot descrie exact originea grupului slavilor de est, din care fac parte ucrainenii, ruşii şi bieloruşii. Actualele grupuri etnice care îşi au originea în marele grup al slavilor de est erau clasificate de lingviştii şi etnologii din secolului al XIX lea sub următoarele  denumiri:Marii ruşi(ruşii), Micii ruşi(ucrainenii) şi Bieloruşi. Studiile etnografice din secolul al XIX lea noteză diferenţele lingvistice şi culturale dintre actualele grupuri etnice ale slavilor din est, dar nu au putut să traseze o graniţă clară între teritoriile ocupate de aceste grupuri.  A divide originea unei comunităţi pe etnii nu este un instrument analitic prea util. O comunitate ligvistică nu este acelaşi lucru cu un stat naţional.

Cu toate că există diferenţe majore între cele trei grupuri, în perioada premodernă ei  au fost identificaţi sub denumirea de ruşi, care apoi şi-au dezvoltat nişte identităţi ruse aparte. Identitatea etnică a ucrainenilor (micii ruşi) se dezvoltă începând cu secolul al XVI lea, iar identitate ruşilor(începând cu Rusia Imperială).

Atât ucrainenii, cât şi ruşii îşi au originea comună din perioada Rusiei Kievene(sec.X-XIII). Explorarea idenţităţilor etnoculturale din Rusia Kieveană este un element definitoriu pentru a înţelege identitatea naţională ucraineană. Termenul de Rusia Kieveană apare în istoriografia Imperiului ţarist şi este folosită în delimitarea perioadelor istorice ale ruşilor(cealaltă perioada fiind Rusia Moscovită). Această perioadă a Rusiei Kievene mai este denumită şi perioada” tuturor ruşilor”  . Istoriografia ucraineană de la început de secol XX a încercat din greu să scoată perioada Rusiei Kievene din istoriografia imperială rusă. Rusia Kieveană a fost  întemeiată de Oleg, de origine varegă(o altă denumire a vikingilor), o dată cu cucerirea Kievului în 882 . Oleg  a fost succesorul lui Rurik, întemeietor al Novgorodului(aşezare varegă cunoscută sub numele iniţial de Holmgard) şi al dinastiei rurikide . Rusia Kieveană, continuă să fie văzută în Rusia şi în Occident, ca fiind nu doar punctul de plecare a celor trei naţiuni a slavilor de est, ci şi casa unei “vechi naţionalităţi ruse” chiar dacă există diferenţe de viziune. Termenul provine de la părintele istoriografiei ruse, Vasili Kliucevski.

Identitatea ucrainenilor, o dată cu dispariţia Hetmanatului cazacilor zaporojeni în 1764,   a ajuns să fie incorporată în  caracterul multietnic şi multicultural al Imperiului ţarist.

Ucrainenii au ajuns să fie cei ma activi constructori ai idelogiei, a instituţiilor şi a aparatului de stat al Imperiului  Ţarist. Etnicii ucraineni au ajuns să fie 25% din populaţia totală a imperiului în 1795. Dar o dată cu oportunitatea de a se implica activ în afacerile imperiului ţarist, ucrainenii au ajuns să fie şi victimele noului proiect imperial. Ideea de stat bine organizat şi doctrina cameralistă de conducere a statului de oigine germană au ajuns să fi însuşite şi de Imperiul ţarist . Intelectualii kieveni au ajutat imperiul să asimileze noua politică de guvernare.

Vârful influenţei ucrainene în interiorul imperiului ţarist a fot atinsă în perioada domniei împărătesei Elisabeta(1741-1762), atunci când Alexei Razumovski, fiului unui cazac ucrainean,   s-a căsătorit cu împărăteasa.În respectiva perioadă, o mare parte din guberniile imperiului erau administrate de kieveni.

Teritoriul hetmanatului cazacilor zaporojeni a ajuns să fie înglobat în provincia imperială denumită Noua Rusie, care a fost ulterior colonizată cu colonişti din toate colţurile imperiului ţarist. Ucrainenii  şi-au păstrat identitatea culturală, socială şi politică în imperiu. Teritoriile autonome în care nobili ucrainenii aveau aceleaşi privilegii ca şi nobilii ruşii, au început să constituie o neplăcere pentru împărăteasa Ecaterina cea Mare, care lansează procesul de “rusificare”, încurajată de memorandumul lui Grigori Teplov care avea la bază faptul că atât ruşii şi ucrainenii au aceiaşi origine care porneşte de la Rusia Kieveană. Această identitate a tuturor ruşilor din grupul slavilor de est  a ajuns să înglobeze indentităţile naţionale ale ucrainenilor şi ruşilor. Identitatea ucraineana a rămas incorporată astfel până la dezmemebrarea URSS în 1991, atunci când reînvie naţionalismul ucrainean, o dată cu apariţia statului independent ucrainean.

 

Interdepenţa politică şi economică între Rusia şi Ucraină

http://www.russia-ukraine-travel.com/image-files/language-in-ukraine.png

Uzul limbii ruse în macroregiunile de dezvoltare a Ucrainei, http://www.russia-ukraine-travel.com/language-in-ukraine.html

Înainte de a discuta dependenţa energetică a Ucrainei de gazul rusesc, este oportună şi o analiza a  importanţei Ucrainei  pentru statutul de putere regională a Moscovei.

Cele mai multe analize care au subliniat importanţa economică a Ucrainei pentru Rusia s-au bazat pe următoarele afirmaţii false:

1.      Ucraina este grânarul Rusiei. Fără aprovizionarea cu produse agricole din Ucraina, Rusia ar suferi de foame.  Un argument împotriva acestei afirmaţii este faptul că statisticile exporturilor de grâne din Ucraina arată faptul că statul ucrainean exportă cea mai mare parte din producţia sa de cereale căre Europa de Vest .  Doar 15% din volumul exporturilor de cereale din Ucraina, se îndreaptă către Rusia.  Grâul ucrainean a avut întotdeuna competitori puternici pe piaţa de cereale din Moscova şi Sankt Petersburg. Producţia internă de cereale a Rusiei acoperă integral  necesarul său de consum şi îi permite să  facă şi exporturi.

2.      Ucraina separă Rusia de Marea Neagră şi Mare Azov, închizând astfel accesul Moscovei pe pieţele externe. Într-adevăr. mai mult de jumătate din exporturile Imperiului ţarist şi a URSS au utilizat porturile de la Marea Neagră, dar diferenţa o face faptul că majoritatea exporturilor făcute din porturile de la Marea Neagră, erau făcute de nave comerciale aparţinând etnicilor ucraineni. Conform statisticilor oficiale  a transporturilor de mărfuri pe cale ferată din Rusia, cel mai folosit port din sud a fost Rostov pe Don. Cea mai mare parte a exporturilor ruseşti sunt efectuate din porturile de la Marea Baltică.În 2006, portul Primorsk de la Marea Baltică a ocupat primul loc la exportul de petrol brut. Ucraina nu a restricţionat utilizarea în comun cu Rusia, a porturilor din Marea Neagră.

3.       Ucraina este indispensabilă Rusiei în ceea ce priveşte aprovizionare cu cărbune şi minereu de fier. Afirmaţia este complet nefondată, având în vedere că Ucraina nu are altă sursă de energie proprie decât cărbunele din bazinul Doneţk. Nici nu se pune problema  ca Ucraina să exporte din producţia sa de cărbune. Rusia are cantităţi enorme de cărbune în regiunea Urali şi Siberia. În ceea ce priveşte exportul de minereu de fier, Ucraina exportă într-adevăr cantităţi semnificative Rusiei, dar nu într-o măsură care să ne facă să afirmăm că există o dependenţă rusă faţă de minereul de fier din Ucraina. În plus Rusia are foarte multe regiune unde există minereu de fier care nu este exploatat . Oricum zăcămintele de minereu de fier a Ucrainei sunt de mici dimensiuni comparativ cu ce necesită Rusia.

Demontând aceste afirmaţii, putem trage concluzia că pentru Rusia, Ucraina are doar un interes geostrategic.

Având în vedere că Ucraina este într-adevăr foarte dependentă de gazul rusesc şi în acelaşi timp este şi restanţă la plata cantităţii de gaz livrate de Rusia, o obligă să aibe relaţii bune cu Rusia. Nu de puţine ori Moscova a stopat exporturile de gaz către Ucraina, doar pentru a reorienta atitudinea Ucrainei faţă de Rusia. Din punct de vedere economic Ucraina  nu poate face faţă mediului cocurenţial al economiei din zona Uniunii Europene.

 Ucraina a reînnoit încă o dată permisiunea de staţionare la Sevastopol, a  flotei ruse din Marea Neagră până în 2042. Se pare că presiunile politice ale Kremlinului au făcut-o să accepte păstrarea bazei navale ruse pe teritoriul său. Deasemena nu trebuie să uităm faptul că în macroregiunile de dezvoltare din sudul Ucrainei, limba predominantă este limba rusă, având  vedere că o mare parte din populaţie este chiar de etnie rusă. Chiar dacă Ucraina are dezideratul de a rămâne independentă poltic, ea nu are suficiente resurse economice.

Având în vedere că extinderea NATO a ajuns la graniţele Ucrainei, Rusia va face tot posibililul să menţină Ucraina un stat tampon între teritoriul rus şi NATO şi să o replaseze pre sfera de dominaţie a Moscovei.

O mare parte din populaţia ucraineană crede că singura soluţie pentru o redresare a economiei Ucrainei este colaborarea economică strânsă cu Rusia.

Politica guvernului de la Kiev va rămâne în permanenţă legată de dilema referitoare la menţinerea independenţei politice complete concomitent cu obţinerea beneficiilor economice din colaborarea cu Rusia. Cert este că U  craina este în pragul unei catastrofe economice, cu standarde de viaţă care au scăzut cu 80% după prăbuşirea URSS.

Ruperea relaţiilor economice cu Rusia, ar activa mişcările secesioniste din Crimea şi Estul Ucrainei.  Rusia poate destabiliza foarte uşor Ucraina prin iniţierea unor revolte în interiorul societăţii ucrainene

Viitorul Ucrainei:  uniunea  cu  Rusia sau reorientarea către Uniunea Europeană

O reorientare a Ucrainei către spaţiul politic şi economic european este încă un fapt foarte puţin probabil, având în vedere că SUA nu are în intenţia sa  integrarea  Ucrainei în  Uniunea Europenă. Acţiunile indepente ale UE nu vor avea succes atât timp cât americanii păstrează un caracter rezervat. Atitudinea reţinută a americanilor se datorează faptului că Rusia şi-ar putea intensifica la rândul ei imixtiunea în afacerile interne ale statelor din America Latină. Rusia a formulat încă din 1992, o proprie”variantă de doctrină Monroe”, care prevede reintegrarea fostelor republici sovietice într-o comunitate politico-economică guvernată de Moscova. Ideea lui Putin de a crea o uniune euroasiatică vine pe aceiaşi tendinţă rusă de a fixa un perimetru de securitate în jurul graniţelor Rusiei.

Kremlinul exercită o presiune enormă asupra Ucrainei de a se integra într-un spaţiu economic comun . Rusia deposedează gradual Ucraina de principalele sale active industriale prin intermediul fuziunii sau  preluarii lor directe de către firmele ruseşti. Acţiunea din prezent al preşedintelui ucrainean Viktor Ianukovici de a renunţa la Acordul de Asociere cu UE pentru a întări cooperarea economică cu Rusia este o consecinţa a faptului că UE nu poate asigura securitatea internă a teritoriului ucrainean în faţa presiunilor economice ale  Rusiei. Catastrofa economică din Ucraina nu poate fi îndepărtată de UE, având în vedere că firmele ucrainene nu pot rezista concurenţei exercitate de o eventuală integrare în economia de piaţa a Uniunii Europene.

Bibliografie

1.Serghei Plohii, The Origins of the Slavic Nations:Premodern Identities in Russia,

Ukraine, and Belarus, Ed. Cambridge University Press, Cambridge, 2006., pp.1-25.

2.Idem, Ukraine and Russia: Representations of the Past, Ed.University of Toronto Press, Toronto, 2008.pp.34-48.

 

3.Paul J. D'Anieri, Economic Interdependence in Ukrainian-Russian Relations, Ed.State University of New York Press, Albany, 1999.

4.Olena Viter, Rostislav Pavlenco, Mihailo Honchar, Ukraine:Post-Revolution Energy Policy and Relations with Russia (Russian Foreign Energy Policy), Ed.GMB Publishing Ltd, Londra, 2006.

5.http://www.foreignpolicy.com/articles/2012/01/03/8_geopolitically_endangered_species?page=0, 3