Împăratul Traian, strămoşul uitat VIDEO
Fără să intrăm în dilema la modă, cât ne „tragem” din daci şi cât din romani, motivul pentru care ne-am oprit, în „Historia Special”, asupra acestui subiect este unul dublu:aniversarea a 1900 de ani de la inaugurarea Columnei în Forul lui Traian şi căderea într-un con de umbră a împăratului, considerat de Dimitrie Onciul drept model de măreţie şi putere, demn de urmat de tânăra monarhie românească şi de Carol I.
Astăzi, împăratul Traian şi romanii săi au devenit în peisajul mediatic românesc şi în cel pseudo-istoric un fel de ceilalţi strămoşi, cu mult mai puţin importanţi decât geto-dacii. Chiar dacă istoricii încearcă să arate că această atitudine este greşită şi că istoria, cultura şi patrimoniul moştenite de la Imperiul Roman ar avea nevoie de mai multă promovare şi respect, există voci care îi privesc pe romani ca pe nişte duşmani toleraţi, a căror contribuţie la sinteza românească nu poate fi negată, dar ar putea fi diminuată. Pentru aceştia, romanii sunt acel „rău necesar”. Cultura romană, deşi apreciată şi valorificată oriunde în Europa, nu doar în ziua de azi, ci de multe secole, este aproape uitată la noi, iar vocile de care aminteam mai sus încearcă, în mod constant, subminarea realizărilor şi meritelor Imperiului Roman, chiar cu riscul penibilului.
Noi am ales să nu ne blocăm în discuţii sterile, multe dintre ele alimentate încă din vremea propagandei şi a Securităţii naţional-comuniste;discuţii despre cât de mare a fost contribuţia dacilor la cultura mondială antică şi cât de multe le datorează romanii acestora. Acceptând faptele aşa cum au fost, am încercat să-l redescoperim pe împăratul Traian şi, prin el, să redescoperim imperiul aflat la apogeul extinderii sale teritoriale. Columna, Forul, dar şi alte monumente romane antice ridicate în perioada lui Traian au servit drept model pentru zeci, chiar sute de generaţii de artişti. Mai multe informaţii pe această temă găsiţi pe:http://www.columnaluitraian.ro/, http://statuidedaci.ro/.
Din operele acestora istoriografia românească a selectat doar fragmente convenabile discursurilor perioadei;restul a a fost trecut sub tăcere şi uitare. Şi nu din rea voinţă, ci pentru că, pur şi simplu, nu reprezentau un potenţial aport la identificarea şi contrucţia ideologică a epocii/epocilor.
Învăţaţi să privim doar la noi, la pătrăţica noastră, uităm că facem parte şi azi, aşa cum se întâmpla şi în urmă cu aproape 2.000 de ani, dintr-o civilizaţie mai mare, cea europeană. Iar în anumite momente din istorie, deschiderea, relaţionarea au fost extrem de puternice – un astfel de moment l-a constituit perioada împăratului Traian. Războaiele sale cu dacii şi urmele adânci păstrate chiar în inima Romei ne fac părtaşi la această istorie şi civilizaţie, de care suntem rareori conştienţi. Statuile dacilor din Forul lui Traian, Columna, podul de la Drobeta, Ulpia Traiana Sarmizegetusa, monumentul de la Adamclisi, zecile de castre şi construcţii înşirate pe întreg cuprinsul României au în ele părţi din istoria Imperiului, bucăţi care ar putea fi interesante din perspectiva studierii trecutului locurilor pe care trăim. De cealaltă parte, legăturile directe, chiar de sânge, pe care le-am putea avea cu dacii sau romanii ţin mai mult de domeniul ideologiei şi al propagandei naţionaliste din secolul al XIX-lea. Între Traian, Decebal şi poporul român de azi se interpun câteva valuri de migratori (slavi, pecenegi, cumani, unguri etc.), atacurile Hoardei de Aur, afluxul de greci fanarioţi, bulgari, ruşi, austrieci şi nemţi.
După ce, ani de zile, în timpul formării Românei moderne, Traian a fost simbolul unui trecut care ne unea cu lumea occidentală şi ne revendica un rol important în Europa, venirea comuniştilor a aşezat Occidentul în tabăra răului care i-a înfrânt pe daci. Imperiul Roman a fost văzut ca un duşman, dar unul care trebuia acceptat, unul mai bun decât alţii, un tovarăş de drum. În fond, oricât şi-ar fi dorit Ceauşescu, rezultatul luptelor din 101-102, respectiv 105-106, fusese deja consemnat, iar o întoarcere a sa nu era cu putinţă. Ocolit de cinematografie – şi nu doar de cea autohtonă – Traian este azi un personaj cvasi-necunoscut pentru publicul larg, un împărat care, ţinând cont doar de filme, a domnit liniştit între 98-117.
Mulţumiri speciale pentru sprijinul şi ajutorul acordat în realizarea acestui număr echipei ASOCIATIEI IDENTITATE CULTURALA CONTEMPORANA, precum şi preşedintelui de onoare dr. Leonard Velcescu. Fără implicarea acestor oameni deosebiţi unele subiecte, foarte interesante şi importante, prezente în sumarul HISTORIA SPECIALdin luna iunie, nu ar fi existat.
