Ideile sclipitoare asigură progresul omenirii

Autor 4373 vizualizări


S-a discutat mult în istoriografie despre importanţa personalităţilor în evoluţia evenimentelor. Au existat curente de gândire şi partide politice dornice să „topească” individul în mase informe, manevrate după cum doreau mici grupări de interese, dornice să iasă în relief şi să rămână veşnic în paginile cărţilor de istorie. Secolul al XX-lea a fost marcat de apariţia ideilor totalitare, fascismul, nazismul şi comunismul (pus în practică de Vladimir Ilici Lenin şi Iosif Vissarionovici Stalin după teoria lui Karl Marx din veacul precedent), identice prin lupta împotriva valorilor individuale.

Religiile duc aceeaşi luptă sterilă cu tendinţa omului spre afirmare în diferite domenii, cele monoteiste fiind cele mai agresive din acest punct de vedere. Istoria demonstrează că numai prin creiere adevărate se poate ajunge departe. Astfel, s-a scris mult despre rolurile jucate de Caius Iulius Caesar şi Octavian Augustus în evoluţia statului roman spre rangul de unică putere în lumea mediteraneană, dar specialiştii sar peste opera lui Marcus Agrippa Vipsanius. S-a născut într-o familie modestă, dar războaiele civile i-au adus o glorie greu de egalat pentru cei ce nu erau dictatori sau împăraţi. Luptele pe mare implicau corăbii şi echipaje instruite intens. A reuşit să încropească o flotă cu care să elimine pericolul numit Sextus Pompeius. Supus fidel celor doi lideri, a asigurat victoria lui Octavian în bătălia navală decisivă de la Actium (31 î. Hr.) şi, practic, stăpânirea asupra Egiptului.

Cum a reuşit să întoarcă faţa destinului spre Octavian, cam timid şi lipsit de experienţă în conflictele navale? Avea de înfruntat pe Marcus Antonius, călit în războaiele duse de Iulius Caesar, şi corăbiile puternice ale flotei egiptene, ultimul stat ce putea să conteste puterea Romei în Marea Mediterană. Tactica navală era foarte bine cunoscută de ambele părţi. Marinarii puteau să atace ţintele de la distanţă folosind catapulte şi baliste capabile să lanseze suliţe, pietre şi încărcături incendiare. Lupta apropiată consta în a manevra astfel încât să fie rupte vâslele vasului inamic şi capturarea era asigurată. Exista şi tactica străpungerii bordajului cu ajutorul masivului pinten din metal, dar nu se prea câştiga în urma victoriei. Romanii erau specializaţi în abordajul cu ajutorul corbului, dar metoda era prea cunoscută şi se evita întrarea în raza de acţiune a cârligului. Trebuia ceva nou, genial de simplu pentru a fi realizat rapid şi surprinzător pentru inamic.

Marcus Agrippa a descoperit soluţia. A ordonat pregătirea unui fel de harpon pentru lansarea cu ajutorul catapultelor, dar punctul slab era frânghia ce permitea apropierea de corabia adversă. Putea să fie tăiată uşor cu o sabie sau cu o secure. Genialul comandant a poruncit să se realizeze aceste dispozitive de agăţat cu o coadă lungă metalică. Scădea într-un fel bătaia armelor de azvârlire, dar duşmanul nu avea cu ce să scape de îmbrăţişarea mortală. Cele două flote s-au întâlnit la Actium. Lupta a început la 2 septembrie 31 î. Hr. şi egiptenii au fost complet surprinşi de noua invenţie romană. Nu aveau suliţe lungi dotate şi cu securi tăioase la vârf. Marcus Antonius a pierdut confruntarea navală, a trebuit să se sinucidă şi Egiptul a ajuns furnizorul de cereale al Romei. Statul faimos prin construcţiile religioase a ajuns o simplă provincie romană. 

 Ideea simplă i-a adus victoria lui Octavian Augustus şi acesta n-a rămas dator faţă de omul său de încredere. Funcţiile deţinute şi relaţiile cu stăpânul Romei i-au asigurat o prosperitate economică deosebită. Totuşi, a vrut să contribuie prin ceva la gloria Romei şi la fericirea poporului roman. A construit din imensa avere personală un templu intrat în legendă şi în istoria arhitecturii. Panteonul, templul dedicat tuturor zeilor, demonstrează priceperea în arta alegerii artiştilor de geniu. Cum romanii erau oameni practici, a avut grijă să ridice un pod peste Tibru şi două apeducte necesare unei capitale într-o rapidă evoluţie demografică. S-a stins din viaţă în anul 12 î. Hr. şi vremurile crude n-au vrut să păstreze operele intelectuale, scrise cu mult talent.

Din păcate, Roma s-a prăbuşit fiindcă mulţi dintre viitorii împăraţi n-au ştiut să păstreze prin preajmă oameni de geniu de teamă să nu fie eclipsaţi. Istoria s-a repetat şi state puternice s-au prăbuşit din cauza extinderii birocraţiei ce nu poate să gândească şi care sufocă orice iniţiativă prin munţi de măsuri administrative.


""