Iașiul, „capitală de război”

Autor 2067 vizualizări


Centenarul intrării României în Primul Război Mondial trebuia să readucă în atenția societății românești clipele dramatice prin care a trecut țara acum o sută de ani. Din păcate, puținele evenimente dedicate acestui episod marcant din istoria României nu au reușit să producă vibrațiile necesare în rândul societăţii românești pentru a comemora, la scară națională, jertfele eroice a celor care și-au dat viața pe câmpul de luptă pentru realizarea României Mari.

Împlinirea a 100 de ani de la intrarea țării în Marele Război putea reprezenta o bună ocazie de analiză și dezbateri asupra învățămintelor pe care România trebuia să și le însușească din experiența traumatizantă a războiului. Ce poate fi mai zguduitor în istoria românilor decât să-și vadă capitala ocupată de trupele inamice, existența Statului pusă în pericol, iar sute de mii de refugiați să ia calea exodului, într-o lungă și anevoioasă călătorie spre Moldova? Toate aceste momente de cumpănă și deznădejde le-au trăit bunicii și străbunicii noștri acum un secol.

După ce Bucureștiul a fost ocupat de trupele Puterilor Centrale la 23 noiembrie/6 decembrie 1916, autoritățile, armata și o parte din populația din sudul țării s-au retras spre Moldova, într-o încercare disperată de a constitui acolo o ultimă linie de rezistență. Iașiul întruchipa în acel moment lumina unui far ce, în plină furtună, trebuia să călăuzească refacerea statului și a armatei române..

Între 1916-1918, Iașiul a jucat rolul de „capitală de război”, fiind obligat să mențină standardele impuse de noul statut. Dar era Iașiul pregătit pentru asemenea aflux de sute de mii de refugiați? Putea Iașiul să ofere condițiile necesare autorităților centrale pentru refacerea Armatei? Ce povești și istorii s-au scris la Iași în acele cumplite zile? Citim în cele ce urmează, într-o ediţie a „Historia Special” dedicată în întregime dramei refugiului la Iași în Marele Război.