HISTORIA Special nr. 13: Destine regale uitate
Începând cu data de 22 decembrie, puteţi găsi la chioşcurile de ziare şi librăriile din toată ţara noul număr „Historia Special", dedicat personajelor mai puțin cunoscute din istoria familiei regale a României.
Poveștile cuprinse în paginile acestei ediții „Historia Special” vă invită să pătrundeți într-un capitol mai puțin știut a ceea ce a fost istoria familiei regale. Sunt poveștile principilor și principeselor României de altădată: Elisabeta, Mărioara, Nicolae, Ileana, Mircea și Elena. Cine au fost ei și ce rol au jucat în istoria țării noastre (sau a altor țări), aflați în cele ce urmează...
În 2016 se împlinesc 150 de ani de la venirea principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen în România. În mai 1866, germanul Carol, chemat să conducă țara ca domn străin, pășea pentru prima dată pe pământ românesc și spunea: „Acum sunt român”. Cincisprezece ani mai târziu, România devenea regat și Carol I își făurea coroana dintr-un tun otoman capturat pe front în timpul Războiului de Independență.
Independența a fost doar unul dintre pașii înainte făcuți în cei 80 de ani de istorie sub monarhie. Acești ani coincid cu o perioadă de ample transformări ale statului român, un adevărat salt în modernitate. Au fost însă urmați de patru decenii în care această istorie a fost ștearsă cu buretele de regimul comunist. Revenirea la democrație a însemnat și recuperarea a tot ceea ce s-a pierdut. Am început să vorbim din nou despre Carol I, despre Ferdinand și Maria, despre Carol al II-lea și Mihai I. Însă istoria monarhiei române nu se rezumă doar la cei care au purtat Coroana de Oțel. Prin urmare, în ajunul jubileului de 150 de ani, „Historia Special” își propune un necesar exercițiu de recuperare: readucerea în atenția publicului a personajelor mai puțin cunoscute din istoria Casei Regale a României.
Ei sunt principii și principesele României de odinioară: copiii Regelui Ferdinand și ai Reginei Maria, dar și Elena, soția principelui moștenitor Carol și mama Regelui Mihai. Istoria lor, uitată în comunism, este și astăzi prea puțin cunoscută. Cine mai știe că principesa Mărioara a fost ultima regină a Iugoslaviei? Sau că Ferdinand și Maria au avut un fiu care s-a stins în timpul Primului Război Mondial? Numele lui era Mircea, avea doar trei ani și l-a răpus febra tifoidă. Iar în septembrie 1990, dintre cei care au citit întâmplător știri despre venirea în țară a Maicii Alexandra, cine a știut că era vorba de nimeni alta decât Principesa Ileana, ultimul copil în viață al regilor României Mari?
Acești oameni, pe care îi veți întâlni în paginile ce urmează, nu au jucat roluri de protagoniști ai istoriei naționale, dar au luat parte la ea și nu trebuie să fie lăsați uitării.
Număr coordonat de Andreea Lupșor
O parte din tirajul revistei include cartea De la Praga la Focșani. Aventurile unui baron ceh în Principatul Valah în anul 1856. Preț special revistă și carte – 19, 99 lei.
Emanuel Salomon Mírohorský (1829-1908), descendent al unei familii nobiliare cehe atestate încă din 1542, a fost ofiţer în armata austro-ungară şi un intelectual multilateral, reputat scriitor, traducător, pictor, ilustrator şi dramaturg, cartograf militar, propagator al abstinenţei şi al vegetarianismului. În 1849 ajunge cu regimentul său pe teritoriul de astăzi al ţării noastre, în 5 august la Severin, iar în 9 august la Timişoara. Aici i se trezeşte imediat interesul pentru limba română, care nu l-a mai părăsit apoi toată viaţa; în 1853 are din nou ocazia să ajungă printre români, când este trimis la Moldova Veche, la Voivodina din Serbia şi apoi să întocmească harta Banatului românesc, zona Timişoara.În 1856, este trimise în Valahia, la Focşani, pentru a întocmi harta militară a zonei. Însemnările sale cu privire la activitatea de cartograf în timpul şederii sale în ţara noastră sunt cuprinse în volumul De la Praga la Focșani. Aventurile unui baron ceh în Principatul Valah în anul 1856. Volumul este însoţit de 42 de schiţe desenate de autor. În afară de datele referitoare la măsurătorile făcute, volumul mai cuprinde numeroase informaţii de ordin economic, social şi cultural privind ţara noastră şi poporul român, observaţii referitoare la modul concret de viaţă al ţăranului român la mijlocul secolului al XIX-lea.
