Autor 5660 vizualizări


Până să ajungă în străinătate, cerealele din Bărăganul interbelic urmau un întreg traseu. Pentru buna desfăşurare a exportului, existau o serie de reguli. Cine nu le respecta ieşea din joc. În primul rând, arvunirea grânelor înainte de strângerea recoltelor era interzisă.

În “Portretul României Interbelice”, judeţul Ialomiţa este prezentat ca un pământ de o bogăţie nesecată:“Bărăganul, câmpia ce cuprinde în întregime judeţul Ialomiţa, a fost întotdeauna locul de transhumanţă către bălţile Ialomiţei şi Brăilei şi Dobrogea a oierilor braşoveni sau făgărăşeni;drumul călca odinioară partea de sus a judeţului, trecând prin « Cetatea de Floci »-locul unde oierii îşi valorificau lâna – vechi vad la Dunăre, azi în ruină. Aceste transhumanţe deveneau de multe ori popasuri mai îndelungi şi statorniciri în aşezări de sate”.

Comercianţi de frunte

Principalul comerţ se face cu produse agricole şi animale din care un mare număr erau exportate spre ţările din Europa Centrală. În monografia judeţului Ialomiţa 1933-1938, întocmită de bancherul Ioan I.Mihăilescu, directorul Băncii Naţionale a României-Filiala Călăraşi, se menţionează faptul că la Călăraşi existau 39 de comercianţi de cereale, la Urziceni-21, Slobozia-11, Lehliu13 şi Ţăndărei-7, majoritatea dintre ei români, însă existau şi greci, bulgari şi evrei. Fotografiile vechi înfăţişează şi ţărani care vindeau direct pe uliţe carne de laa animalele pe care le sacrificau în gospodărie.

Bancherul menţionează că în 1937 prin oboare au trecut 53.424 care de cereale, în valoare de peste 235 milioane de lei, în timp ce în 1938, an agricol excelent, s-au tranzacţionat 94.428 de care, în valoare de 320 milioane de lei. Ca şi în zilele noastre, nimic nu se făcea gratis.

Continuarea pe adevarul.ro