Autor 1158 vizualizări


Uniunea Sovieticǎ a fost un stat ȋn care n-ar fi trebuit sǎ mai existe exploatarea omului de cǎtre om și lipsa celor bogați ar fi adus o bucurie universalǎ. Conducerea asiguratǎ de cǎtre tovarǎșul Iosif Stalin dupǎ cele mai științifice principii marxist-leniniste era cea care oferea maselor tot ceea ce era necesar pentru un trai ȋmbelșugat, afectat grav de distrugerile provocate de invazia fascistǎ.

Planul cincinal prevedea ca pȃnǎ ȋn 1950 sǎ fie șterse ȋn cea mai mare parte distrugerile aduse de luptele crȃncene și producția industriei alimentare sǎ fie la carne de 1,3 milioane de tone. Grǎsimile animale urmau sǎ ajungǎ la o cantitate de 275.000 t și cele vegetale la 880.000 t. Hrana cetǎțenilor sovietici era completatǎ cu 2,2 milioane de tone de pește, 2,4 milioane t de zahǎr și 19 milioane de tone de fǎinǎ. Dacǎ se face un calcul raportat la numǎrul de locuitori și se adaugǎ celelalte produse ale ogoarelor, anul 1950 trebuia sǎ aducǎ un adevǎrat paradis terestru ȋn vastul lagǎr socialist. 

 Totuși, frumusețea cifrelor de pe hȃrtie nu se potrivea cu situația din teren. Magazinele erau mai mult goale, cartelele erau menținute și mulți cetǎțeni zǎceau ȋn lagǎre sau trudeau pentru refacerea economiei ȋn condiții inumane. De ce nu se putea atinge idealul stabilit de cǎtre liderul de la Moscova? Explicația este una simplǎ: resursele obținute prin muncǎ grea erau investite masiv ȋn industria de armament. Industriile metalurgicǎ și cea constructoare de mașini rǎmȃneau ȋn centrul atenției clasei politice comuniste. Numai furnale Martin urmau sǎ fie gata de producție 165 de unitǎți și metal de calitate superioarȃ urma sǎ fie obținut ȋn 90 de cuptoare electrice. Sfȃrșitul acestui plan cincinal a coincis cu declanșarea rǎzboiului din Coreea și s-a vǎzut unde au fost trimise armele produse de oamenii muncii din Uniunea Sovieticǎ. Abia dupǎ moartea lui Iosif Stalin au mai fost reduse cheltuielile militare și poporul a mai rǎsuflat cȃt de cȃt.

Aceeași politicǎ a fost luatǎ și ȋn Romȃnia popularǎ, dar numai dupǎ ce Moscova i-a certat pe liderii de la București. Totuși, atenția pentru industria grea și pentru ȋnarmare au condamnat la sǎrǎcie și ȋnapoiere țara carpaticǎ a lagǎrului socialist. Decizii fanteziste au fost luate de o nomenclaturǎ ruptǎ complet de realitate și de nevoile maselor populare. Avea o singurǎ misiune: sǎ asigure materialele necesare revoluției mondiale.

Bibliografie minimală 

Documente

Arhivele Naţionale ale României, Stenogramele şedinţelor Biroului Politic şi ale Secretariatului Comitetului Central al P.M.R. vol. IV, partea a II-a, 1952, Bucureşti, 2007.

Noul plan cincinal al Uniunii Sovietice 1946 – 1950, Editura Partidului Comunist Romȃn, 1946.

Lucrǎri generale și speciale

Banu, Florian, De la SSI la SIE O istorie a spionajului românesc în timpul regimului comunist (1948 – 1989), Corint Books, Bucureşti, 2016.

Constantiniu, Florin, O istorie sinceră a poporului român, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1997.

Experimentul Pitești – Reeducarea prin torturǎ: comunicǎri prezentate la Simpozionul internațional, ad. A 14-a, Fundația culturalǎ Memoria, Filiala Argeș, Pitești, 2015.

Istoria României, vol. X, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2013.

Opriş, Petre, Bugetul partidului şi privilegiile membrilor nomenclaturii C.C. al P.C.R. (1961 – 1965), în Arhivele Totalitarismului, an XIV, nr. 1-2/2006, p. 221 – 225.

Pascu, Vasile, Regimul totalitar comunist în România (1945 – 1989), Editura Clio Nova, Bucureşti, 2009.

Preda, Gavriil, Petre Opriş, România în Organizaţia Tratatului de la Varşovia 1954 – 1969, vol. II, Academia Română, Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, 2007.

Solonin, Mark, Butoiul și cercurile 22 iunie 1941 sau cȃnd a ȋnceput Marele Rǎzboi pentru Apǎrarea Patriei, Polirom, Iași, 2012.

Suvorov, Victor, Ultima Republicǎ, vol. III Polirom, Iași, 2011.


""