Femeile pirat care au speriat Caraibele jpeg

Femeile-pirat care au speriat Caraibele

Deşi pirateria era o activitate rezervată aproape exclusiv bărbaților, au existat totuşi câteva personaje feminine în istorie care au demonstrat că se puteau descurca la fel de bine cu viața tumultoasă şi înțesată de pericole. Ca să scape de limitările impuse de codul pirateresc al lui Bartholomew Roberts, fetele aveau grijă să poarte veşminte de bărbați şi să se comporte ca atare.

Poate că cele mai feroce şi înfricoşătoare exemple de ‘piratese’ le găsim în secolul al XVIII-lea în zona mult iubită de marinari, Caraibele. Este vorba despre Anne Bonney şi Mary Read, poate singurele ale căror activități piratereşti s-au ridicat la nivelul marilor raiduri întreprinse de mult mai faimoşii lor omologi masculini. Să vedem cine au fost acestea.

Anne Bonney s-a născut în Irlanda, County Cork, ca fiică nelegitimă a avocatului William Cork şi a servitoarei sale. Ea şi parinții ei au imigrat în America la finele secolului al XVII-lea, stabilindu-se pe o plantație lângă Charleston, Carolina de Sud. Tatăl ei se îmbogăteşte de pe urma comerțului, având încredere că Anne îl va ajuta în afaceri. O tânără temperamentală, cu un curaj de fier, puternică şi foarte rebelă, Anne fuge cu iubitul său, James Bonney, nesocotind voința tatălui. James, un nelegiuit, o duce într-o ascunzătoare piraterească din New Providence, Bahamas. Izul de rebeliune şi viața nesigură şi aventuroasă se pare că sunt în consonanță cu nevoile ei de afirmare mai neconvențională.

Însă în 1718, când guvernatorul din Bahamas, Woodes Rogers, oferă grațiere în numele regelui pentru orice pirat, James devine un informator de primă clasă, lucru care o dezgustă pe piratesa care îl acuză de laşitate şi îl părăseşte. Mai târziu îl va întâlni şi se va îndrăgosti de căpitanul Jack Rackham (Calico Jack). Deghizându-se în bărbat, îl însoțeşte pe acesta pe vasul numit Vanity, şi sub oblăduirea celebrului stindard cu craniu tăiat de cuțite încrucişate, se dedică prădăciunilor, atacând corăbiile spaniole. Singurul moment in care renunță la piraterie este atunci când naşte, dar revine imediat în forță în zona Cubei, câştigându-şi reputația de piratesă neînfricată.

Mary Read se naşte în Plymouth, Anglia, în jurul anului 1690. Mama sa se căsătorise cu un marinar care plecase într-o mare călătorie din care nu s-a mai întors. Soția sa însărcinată îi naşte un fiu bolnav care moare la scurt timp de la naşterea surorii sale vitrege şi nelegitime, Mary. Ani la rândul femeia îşi aşteaptă soțul în zadar, iar când I se termină banii se duce cu Mary la Londra pentru a-I cere ajutorul soacrei sale. Ştiind că aceasta disprețuia fetele, o îmbracă pe Mary cu haine de băiat şi o dă drept fiul ei. Bătrâna le ajută, iar Mary continuă şarada mulți ani, chiar şi după ce bătrâna moare.

 În adolescență este angajată ca valet la curtea unei franțuzoaice, la care nu rezistă mult pentru că o atrag din ce în ce mai mult preocupările războinice, dezvoltându-şi mintea într-un mod foarte masculin, după cum se pomeneşte în cronici. Se înscrie într-un regiment de infanterie din Flandra, servind o vreme şi în cavalerie, activități pe care le desfăşoară la modul cel mai serios, obținând chiar distincții. Adevărata identitate şi-o dezvăluie când se îndrăgosțeşte de un camarad care o ia apoi de soață. Cei doi devin cârciumari, deținând un loc de popas lângă castelul Breda din Olanda. Din nefericire el moare de tânăr şi averea ei se diminuează rapid.

Mary Read si Anne Bonney, indragostite de piraterie

Mary este perfect conştientă că era mult mai uşor să fii bărbat decât femeie în epocă, prin urmare adoptă iar tactica travestirii şi începe un nou capitol al vieții sale, de data aceasta plecând pe mare cu o corabie de negustori olandezi, îndreptându-se spre Caraibe. Într-una din călătorii corabia este capturată de pirați englezi, cărora ea li se raliază şi alături de care va lupta până la grațierea din 1718, acționând apoi în calitate de corsari. Câştigurile nu erau la fel de mari, iar din această cauză se înmulțeau rascoalele pe corăbii. Deocamdată Mary se mulțumeşte cu subordinea față de regalitate şi căpitanului Rogers, care îşi are sediul în Providence.

La scurt timp însă, pe corabia sa au loc revolte şi mai mult, ea este asaltată de căpitanul Jack Rackham, soțul lui Anne Bonney, şi, plicitisită de viața în litera legii, Mary adoptă iar vechile căi ale pirateriei. Adesea piratesa declara că detestă groaznic felul acesta de a trăi, dar este singurul care îi poate oferi libertate, posibilitatea de a se întreține fără a apela la nimeni şi de a face mai multă dreptate decât ar face justiția. Mary şi Anne fac cunoştință, iar la descoperirea faptului că amândouă au avut destine similare alegând travestirea pentru a-şi asigura supraviețuirea şi faima într-o lume a bărbaților, cele două devin bune prietene. Şi căpitanul află despre adevăratul sex al lui Mary întrucât o suspectează pe Anne că ar avea o aventură cu piratul care se vede nevoit să mărturisească. Impresionat de tăria sufleteasca a fetei, Calico Jack păstrează discreția.

În ciuda aparenței sale extrem de dure, Mary are o aventură amoroasă cu unul dintre prizonierii echipajului şi se spune că i-ar fi salvat viața acestuia scăpându-l de un duel la care participă chiar ea, dezvăluindu-şi abilitațile militare. Era un artist cu maniere alese, care îi reaprinde flacăra din inimă atât de tare, încât cu două ore inainte ca iubitul său să participe la duel, îl provoacă pe duşman la luptă pentru ca el să nu moară dar nici să fie acuzat de laşitate. Gestul pecetluieşte definitiv iubirea celor doi.

Atât Mary, cât şi Anne, erau recunoscute pentru accesele de violență, capacitățile lor combative excelente şi caracterul feroce, find adesea poreclite ‘pisicile din iad’. Camarazii lor cunoşteau foarte bine faptul că atunci când împrejurările o cereau, ele puteau fi cu mult mai nemiloase şi însetate de sânge decât mulți dintre pirați. Căpitanul Jack era destul de faimos în acele vremuri, dar asta şi-o datora în mare parte prezenței pe corabia sa a celor două personaje feminine. Cele două erau un amestec de bărbăție şi feminitate, pe de o parte rezistente, puternice, marțiale, pe de alta capabile de cele mai profunde emoții şi principiale în comportament în pofida stilului de viață la care au fost mai mult sau mai puțin împinse. Pirateria nu excludea moralitatea şi integritatea.

În octombrie 1720 are loc un eveniment nefericit pentru stăpânii mărilor. Jack isi ancorează corabia la Point Negril, în Jamaica, pentru a celebra recentele victorii cu o mare beție, după cum se obişnuia. Dar petrecerea este curmată brusc de intervenția amiralității engleze, prin intermediul vasului Albion, comandat de Jonathan Barnet. Pirații se ascund care încotro, lăsându-le pe Mary şi Ann drept pavăză. Într-un acces cumplit de furie că au fost abandonate, fetele se reped asupra propriilor camarazi, iar în toată degringolada sfârşesc în mâinile englezilor. Echipajul este dus în Jamaica pentru a fi supus procesului.

Căpitanul Jack şi pirații săi sunt judecați pe 16 noiembrie 1720 şi condamnați la spânzurătoare. Lui Anne i se permite să-şi viziteje iubitul în celulă inainte de execuție, dar în loc să-l consoleze, aceasta rosteşte cuvinte dure care vor răsuna în istorie:“dacă ai fi luptat ca un bărbat, acum nu ar trebui să fii spânzurat ca un câine”. Procesul pirateselor are loc la o săptămână după, dar şi ele sunt găsite vinovate. Fiind însă amândouă însărcinate, cum legea engleză interzicea pruncuciderea, sentința le este temporar suspendată. Ce se întâmplă apoi cu faimoasele piratese râmâne sub vălul misterului.

Se spune că Mary ar fi murit în închisoare de febră chia înainte să nască. Alteori găsim informații cum că ar fi înşelat moartea şi s-ar fi strecurat pe furiş din carceră. În legătură cu Anne, nu s-a găsit vreo dovadă cum că ar fi fost până la urmă executată. Unii spun că bogatul său tată i-ar fi plătit libertatea şi s-ar fi mulțumit apoi cu o viață liniştită pe o mică insulă din Caraibe. Alții cred că şi-a dus mai departe traiul într-o tavernă din sudul Angliei, unde îşi incânta clienții cu poveştile ei marinareşti. Şi, într-un stil ceva mai romanțios, unii spun că Anne şi Mary s-ar fi mutat în Louisiana unde şi-ar fi crescut împreună copiii, rămânând bune prietene până la sfârşitul vieții.