Familiile şi copilăria spionilor din Antichitate până în prezent

A avut vreo influenţă atmosfera din familie, împrejurările în care şi-au petrecut prima parte a vieţii lor, copilăria şi tinereţea, asupra transformării unor persoane în spioni, atunci când această metamorfoză a avut la bază propria opţiune sau au fost silite să facă „pactul cu diavolul” ? Au existat, în această perioadă a vieţii lor, anumite condiţii, impulsuri, şocuri care să-i facă să îmbrăţişeze această carieră care, de cele mai multe ori, produce mai multe pericole, frustrări decât satisfacţii şi avantaje ?

Asemenea întrebări i-au preocupat în bună măsură pe specialiştii şi istoricii activităţilor informative fără a se fi ajuns, de cele mai multe ori, la răspunsuri plauzibile, satisfăcătoare. Situaţia se datorează şi faptului că spionii însuşi oferă puţine detalii, amintiri despre copilăria, tinereţea lor din cele mai diferite motive, de la o anumită discreţie la dorinţa de a nu arunca o umbră asupra familiilor lor de origine.

O copilărie „fericită”

Destul de rare sunt cazurile unor viitori spioni în care această parte a vieţii lor a decurs în condiţii normale, fericite. Câteva excepţii:

Cea care a fost numită „cea mai cunoscută dintre franţuzoaicele-spion” din a doua jumătate a secolului XVII, Louise de Keroualle(1649–1734), s-a născut într-o familienobilă. A fost un copil precoce:la şapte ani, era mai instruită decât cei de vârsta ei, vădind o inteligenţă ieşită din comun, ceea ce îi va fi de folos în viitoarea „carieră” desfăşurată după Războiul civil din Anglia (1642–1651), când a fost trimisă să spioneze pe lângă prinţului de Wales, fiul şi succesorul legitim al lui fostului rege Carol I, refugiat în Franţa.

Năsută într-o familie din statul Virginia, Belle Boyd (1844-1900), viitoare actriţă, dar şi spioană pentru Confederaţie în timpul Războiului Civil din America (1861–1865), denumită „Frumoasa rebelă” sau „Cleopatra secesiunii”, îşi descrie copilăria şi tinereţea în culori idilice. Îşi petrecea cea mai mare parte a timpului în plimbări prin frumoasele păduri din zonă, în mijlocul grupului de fraţi, surori şi rude. Deşi resursele familiei sale erau reduse, Belle a primit o bună educaţie. La 12 an, este trimisă să studieze la colegiul de fete „Mount Washington” din Baltimore. Cu ajutorul unor rude, reuşeşte să debuteze ca actriţă la 16 ani, pentru ca destul de devreme să îşi facă „debutul” şi ca spioană, viaţa sa fiind, cum se spune, un adevărat „roman”.

„Domnişoara doctor”, Elsbeth Schragmüller (1887-1940), care va devenişefa spionajului german în Belgia în timpul Primului Război Mondial, a fost fiica unui ofiţer prusac, petrecându-şi copilăria într-un vechi castel

Aparţinând unei bogate familii de bancheri belgieni, din care provin numeroşi oameni de cultură şi politicieni, Suzanne Spaak (1905-1944), agentă în Rezistenţa franceză, îşi trăieşte tinereţea într-o atmosferă de lux la Paris, frecventând cercuri ale elitei sociale şi culturale.

Au existat situaţii în care, deşi proveneau din medii onorabile, unele din viitoarele spioane au dat semne încă din tinereţe că vor să „evadeze” din acestea.

Cea care va deveni una din cele mai eficiente spioane ale celui de al Doilea Război Mondial, sub numele de cod Cynthia, Amy Elisabeth Thorpe (1910-1963), îşi încredinţase părinţii că vrea să…se călugărească.La un moment dat, atrăgătoarea Amy intră într-o compromiţătoare încurcătură sentimentală, ceea ce l-a făcut pe tatăl ei să o trimită la Londra, la sora sa, pentru a urma un colegiu.

Este greu se înţeles de ce asemenea persoane a căror existenţă debutase sub cele mai bune auspicii au simţit nevoia să facă „saltul” către un mediu îndepărtat de condiţiile în care trăiseră până la un moment dat. Poate dorinţa de a evada dintr-un mediu care li se părea convenţional, poate „dorinţa de aventură”, dar şi anumite interese şi satisfacţii „interzise” pe care şi le doreau…

Orfani, adoptaţi, „naturali”

Au existat însă cazuri în care copilăria unor viitori spioni nu a fost deloc fericită, mai ales prin pierderea timpurie a părinţilor.

David Alfaro Siqueiros (1896-1974), pictor mexican, agent pentru URSS în timpul Perioadei interbelice, a rămas orfan de mamă la patru ani, iar tatăl său l-a trimis la o altă familie pentru a fi crescut.

Dai Li(1897-1946), conducător al serviciilor de informaţii ale armatei naţionaliste chineze, a rămas de timpuriu orfan, iar mama sa l-a abandonat.

Spionul britanic pentru URSS în perioada Războiului Rece, Clifton Bossard (1921-), s-a născut într-o familie săracă, fiind abandonat de tată, astfel încât a trebuit să se întreţină singur.

Cel care avea să fie numit “asul spionilor” Sidney George Reilly(1873-1925), agent al serviciilor de informaţii engleze, dar şi pentru mai multe ţări, s-a născut la Odessa, ca fiu al unui ofiţer ţarist care l-a educat in spirit religios, dar, de fapt, era fiul unui medic evreu din Viena.

Şi mai dramatică a fost situaţia celor care, datorită faptului că nu fuseseră recunoscuţi de părinţi sau a altor împrejurări, au avut, cel puţin până la un moment dat, o identitate incertă, de bastarzi, deci aşa-numiţii „copii naturali”.

Se pare că „tatăl natural” alJosephinei Baker (1906-1975), celebră dansatoare, actriţă şi cântăreaţă de origine americană, agentă franceză pentru Aliaţi în timpul celui de al Doilea Război Mondial era… alb.

În cazul acestora, impulsul care i-a făcut să îmbrăţişeze cariera de spion putea fi alimentat de dorinţa de a intra „în rând cu lumea”, de a se „revanşa” faţă de soartă şi atitudinea discriminatoare unor semeni, dacă nu din dorinţa de a-şi servi patria şi anumite cauze umanitare şi patriotice.

Un “teritoriu inamic”

Au existat şi cazuri în care viitorii spioni se născuseră în familii onorabile, beneficiaseră, aparent, de o serie de avantaje, dar, de fapt, mediul în care şi-au petrecut prima parte a existenţei le era în realitate ostil, ascunzând anumite frustrări, adevărate „drame”.

Puţine lucruri puteau prevedea că viitorul om politic francez, „prinţul diplomaţilor” Charles Maurice Talleyrand-Perigord, (1754 – 1838), care provenea dintr-o familie din înalta nobilime, avea să devină şi spion pentru Germania şi Rusia. De fapt, în ceea ce priveşte viaţa de familie, chiar el pretinde că nu s-a desfăşurat în cele mai bune condiţii, părinţii săi obligându-l să îmbrăţişeze cariera ecleziastică, ceea ce nu corespundea intenţiilor sale personale. De altfel, în memoriile unora dintre contemporani afirmă că Talleyrand îşi descria viaţa de familie cu o deosebită antipatie.

De fapt, o parte dintre biografii săi sunt de părere că totuşi Talleyrand a îmbrăţişat cariera ecleziastică nu obligat, ci din proprie iniţiativă, dorind să dobândească poziţia şi posibilităţile materiale pe care ea i le putea asigura. O parte a antipatiei nutrită de el se putea datora şi faptului că a fost şchiop datorită unei maladii ereditare („sindromul Marfan”), de care sufereau şi alţi membrii ai familiei.

Născută în Canada, Sarah Emma Edmonds(1841-1898)a acţionat ca agentă pentru Uniune în timpul Războiului civil din Statele Unite. Firea sa independentă s-a manifestat de timpuriu, atunci când a fugit de acasă, ne mai putând să suporte firea tiranică a soţului. De atunci a adoptat travestiul, ocupându-se cu vânzarea de Biblii şi devenind ulterior spioană.

Activ în serviciul de informaţii britanic MI6, SirClaude Edward Marjoribanks Dansey(1876 – 1947) provenea dintr-o familie disfuncţională cu nouă copii. A ajuns să îşi urască tatăl care l-a educat într-o disciplină cazonă, pedepsindu-l dese ori şi l-a obligat să devină militar.

Slăbiciunile părinţilor, lipsa lor de autoritate au contribuit la „naşterea” unor spioni. Tatăl lui Stig Wennerström (1906-2006)ofiţer, diplomat suedez, spion pentru Germania (Abwehr), URSS (GRU), SUA în timpul celui de al Doilea Război Mondial şi Războiul Rece, era o persoană ştearsă, pedantă. Se pare că a moştenit talentul pentru limbi străine de la mama sa. Ca elev, el s-a remarcat doar la disciplinele sportive. Născut în Taiwan, dr. Wen Ho Lee(1939-)a acţionat ca “spion atomic” pentru Republica Populară Chineză. Provenea dintr-o familie cu probleme, tatăl său murind de timpuriu, iar mama sa s-a sinucis.

Scriitor, editor, Whittaker Chambers (1901-1961), agent pentru URSS în timpul Războiului Rece, îşi descrie copilăria ca pe o perioadă „tulbure”, datorită faptului că părinţii săi s-au separat. Fratele lui s-a sinucis. A afirmat că aceste împrejurări l-au făcut să se apropie de comunism, de fapt, de spionaj.

Născută în Argentina, tatăl său fiind ceea ce se numeşte un „trădător de profesie”, ShulaCohen, (1920-), a acţionat ca spioană pentru Israel (Mossad) în Liban în timpul Războiului Rece.Familia sa emigrează în Irak, apoi se mută în Palestina pentru ca, în cele din urmă, să se stabilească la Ierusalim, unde tatăl şi fratele ei sunt ucişi în cursul unor acţiuni ale gherilelor palestiniene, ceea ce va da o motivaţie sentimentală activităţilor antiarabe ale lui Shula.

Tatăl celui care a fost considerat cea mai importantă „cârtiţă”, spion în interiorul FBI

Robert Philip Hanssen (1944-), pentru URSS/Rusia în timpul Războiului

Rece, era o persoană abuzivă care considera că fiul său nu va face nimic în viaţă.

Părinţii luiAndre Malraux (1901-1976), scriitor, om politic, presupus agent Comintern

în timpul Perioadei interbelice, al Doilea Război Mondial, au divorţat, astfel încât a fost crescut de bunici. Bunicul său dinspre mamă s-a sinucis, ca şi tatăl lui Malraux în timpul crizei din 1929-1933. Se pare Malraux suferea încă din copilărie de un anumit sindrom care se manifesta în comportamentul şi felul de a vorbi.

Aşa cum avea să declare mai târziu, scriitorul GrahamGreene(1904–1991)a activat în cadrul MI6 nu atât din considerente patriotice, ci mai ales pentru a se elibera de un “complex de suspiciune”, pe care îl dobândise încă în mediul familial, considerat ostil.Această psihologie ambiguă se oglindeşte şi în opiniile sale despre spionaj, considerat

„o meserie ciudată – pentru unii este o vocaţie, de o puritate lipsită de scrupule, străină de mercenariat sau chiar de consideraţii patriotice”, arătând că este adeptul principiului “de a spiona de dragul spionajului”.

Biografia altui scriitor de succes, autor de romane de spionajDavid John Moore Cornwell (1931-)cu numele de scriitor John Le Carré, care a activat şi ca agent in Mi5 şi MI6, a fost marcată de caracterul autoritar al tatălui său, care a sfârşit prin a fi acuzat de bancrută. Asemenea lui Greene, Cornwell s-a simţit în casa părinţilor ca într-un “teritoriu inamic”. După propria sa mărturisire, de timpuriu, a fost pus în situaţia de a duce “o existenţă secretă”, care l-a făcut deosebit de suspicios. Se simţea în casa părinţilor şi în şcolile pe care le-a urmat asemenea unui „agent dublu”. Mama sa l-a abandonat de timpuriu.

Este greu de stabilit în ce măsură mediul familial ostil a făcut ca aceste personaje, unele celebre, să-şi găsească „refugiul” şi „revanşa” în spionaj. Nu trebuie să uităm că unii dintre ei erau scriitori, deci cu o anumită sensibilitate, dar şi cu înclinaţia spre fabulaţie, analize psihologice complicate. Oricum, literatura a avut de câştigat din această situaţie contradictorie, căci unii dintre ei şi-au folosit experienţa dobândită din perioada în care au activat pe „frontul secret” în realizarea unor romane care au rămas în istoria literaturii.

Familii de spioni

În istoria spionajului au existat personaje care, fără să fi avut o ascendenţă în mediul informativ, au aparţinut unor „familii de spioni” ai căror „naşi” erau, de fapt, serviciile de informaţii în slujba cărora s-au aflat, care le-au atribuit anumite „legende”, biografii false. Greu de spus în ce măsură afinităţile personale au stat la baza „naşterii” unor asemenea familii sui generis, fiind mai plauzibil faptul că ele s-au constituit de convenienţă, potrivit intereselor şi scopurilor serviciilor de informaţii.

Un astfel de mariaj a fost acela dintreNadejda Pleviţkaia (1884 – 1940), cântăreaţă de succes, devenită, după ce a emigrat, agentă GPU (apoi NKVD) şi fostul general „alb” Nikolai Skoblin, care a îmbrăţişat aceeaşi carieră. Acţionând împreună cu soţul ei, sub numele de cod “Mrs. Şi Mr. Grozovsky”, în special în cercurile de emigranţi ruşi, această „familie” a avut unele contribuţii notabile între care, în 1937, răpirea la Paris şi transportarea la Moscova, unde a fost executat, a generalului Evgeni Miller, conducător al emigraţiei ruse. În cele din urmă „soţii Grozovsky” sunt arestaţi şi judecaţi. Pleviţkaia este condamnată la 20 ani de închisoare, unde moare. Se pare că a fost incriminată şi pe baza unor mărturii ale „soţului” ei.

O altă „familie de spioni” a fost constituită din doi „aşi”, soţii Vasili Mikhailovici Zarubin (1894–1972)şiElizaveta Iulievna (Lisa Rozensweig) (1900-1987), unii din cei mai importanţi „spioni atomici” pe care i-a avut URSS. Născută în Basarabia (se înrudea cu Ana Pauker, iar fratele ei a făcut parte din Partidul comunist din România), Elisaveta a studiat istoria şi filologia la universităţi din România, Cehoslovacia şi Austria. Era poliglotă şi îşi însuşise cunoştinţe care i-au permis să întreţină relaţii apropiate cu intelectuali de marcă ai vremii. A luat parte activă la mişcarea revoluţionară din Basarabia în perioada de după Primul Război Mondial. A trecut în URSS, unde a făcut parte din secretariatul lui Felix Dzerjinski, fondatorul CEKA. În timpul celui de al Doilea Război Mondial, soţii Zarubin sunt transferaţi în Statele Unite, unde Elisaveta reuşeşte să pătrundă în cercul familiei Oppenheimer, conducătorul „proiectului Mannhatan” pentru producerea bombei atomice, recomandându-se ca refugiată antifascistă din Germania. Încearcă să-l convingă pe savant să transmită informaţii referitoare mai ales la stadiul realizării bombei atomice în Germania, în “scopuri antifasciste”. În opinia istoricilor, familia Zarubin a făcut parte dintre „cei mai importanţi agenţi în sustragerea secretelor bombei atomice din Statele Unite”.

După aprecierile din “arhiva Mitrohin” (după numele ofiţerului KGB care a defectat punând la dispoziţia serviciului de informaţii britanic un bogat fond de documente), soţii Koecher, spioni cehoslovaci în Statele Unite, au fost probabil agenţii cu… “cea mai intensă activitate sexuală”, luând parte la petreceri colective de acest fel, adevărate orgii.

Au existat însă şi „familii de spioni” care s-au constituit …pe parcurs. Este vorba de familia al cărui „cap” a fost ofiţerul american John Anthony Walker (1938-), care a transmis, începând din 1968, spionajului sovieticdate care au produs un adevărat „Pearl Horbour criptografic”. Walker l-a atras în activitatea de spionaj şi pe fiul său. Iar, atunci când a încercat să facă acelaşi lucru şi cu fiica sa, a fost denunţat de…propria soţie.„Cazul Walker” a inspirat pelicula „Family of Spies” (1990).

J.F. Bernard, Talleyrand:A Biography, 1973

Hyde, H. Montgomery, Cynthia, 1966