Autor 3259 vizualizări


Rusia a reușit să genereze îndoială față de puterea alianței transatlantice și față de consecvența politicii americane sub Donald Trump, dar în același timp trebuie să ne formăm concluziile pe baza acțiunilor efective ale Washingtonului, a declarat Derek Chollet, un fost înalt oficial în administrația Obama. El a mai adăugat că dorința președintelui american Donald Trump de a avea o cooperare mai strânsă cu Rusia nu se justifică, deoarece zonele în care Rusia ar putea să ajute SUA sunt limitate. În același timp, sistemul guvernamental american este pregătit să blocheze aventurismul lui Trump.

Interviu realizat de Guntars Grinums pentru Defence Matters.

Ați fost foarte aproape de nucleul decizional al administrației Obama. Urmează administrația președintelui Trump politicile adoptate atunci sau a schimbat considerabil perspectiva?

Un palier al noii administrații, care s-a schimbat destul de mult, ține de dorința președintelui de a se înțelege mai bine cu Rusia. Mai mult, el încă nu vrea să recunoască rolul dăunător pe care Rusia l-a jucat atunci când a intervenit în alegerile din SUA. Asta cu siguranță este o schimbare de retorică și discurs, dar dincolo de acest aspect încă vad destul de multă continuitate.

Desigur, angajamentul Statelor Unite față de prezența înaintată consolidată pe Flancul Estic rămâne o prioritate, iar Pentagonul continuă să susțină această misiune în bugetul său de apărare. Există fonduri semnificative pentru a menține această prezență și fiecare semnal dat de armata noastră, de conducerea Pentagonului, este pentru menținerea acestei direcții. Este o veste foarte bună și există mult sprijin printre republicanii și democrații din Congres, dar și în guvern pentru o prezență militară americană robustă în această regiune. Scepticismul profund față de Rusia rămâne. Din nefericire, președintele este în afara consensului majoritar al Washingtonului privind Rusia.

Există cu siguranță constrângeri asupra puterii oricărui președinte, dar totuși el are pârghii destul de puternice. Pe chestiunea Rusiei, am văzut în cursul președinției Trump cum Congresul SUA a impus sancțiuni semnificative asupra Moscovei, context în care administrația a încercat să convingă Congresul să nu le adopte. Iar atunci când vine vorba despre bugetul privind prezența noastră militară, mă aștept la o continuitate. Dar cu siguranță acest președinte încearcă să aibă o relație mai bună cu Putin. De fapt îl admiră pe Putin. Manifestă multe tendințe putiniste din perspectiva stilului său de conducere, dar acesta va fi un test pentru sistemul nostru și până acum pot spune că sistemul a funcționat, fie că este vorba de Congres, de presă sau de comunitatea strategică din Washington.

Auzim adesea că NATO trebui să facă mai multe în zona Baltică și Polonia. Ce anume ar trebui să facă?

Cu siguranță, acest lucru ar putea începe cu o suplimentare a forțelor și a echipamentului prepoziționat în regiune. Știu că Statele Unite au analizat cu multă atenție dispozitivul dislocat aici. Există, de asemenea, întrebarea dacă ar putea exista baze permanente. Prezența americană persistentă aici va rămâne pentru o lunga perioadă. Dar ideea de a o permanentiza este dificilă – iar asta nu are nimic de-a face cu Rusia sau cu angajamentul Statelor Unite față de țările baltice – ci ține de dimensiunea bugetului apărării și de necesitatea de a închide câteva baze pe teritoriul Statelor Unite. Astfel ar fi greu de justificat politic deschiderea unor baze noi folosind fondurile economisite prin închiderea unor baze de pe teritoriul SUA.

Primește securitatea statelor baltice suficientă atenție în Statele Unite?

Regiunea baltică primește o atenție deosebită din partea experților pe securitate euro-atlantică. Din păcate, în interiorul acestei administrații, dar și pe fondul scandalului permanent din jurul lui Trump sau a tulburărilor din întreaga lume, în general, acest colț al lumii primește mai puțină atenție decât poate merită. Spațiul baltic a revenit în atenție recent doar datorita exercițiului Zapad. Însă realitatea este aceea că Statele Unite, Marea Britanie și, probabil, Germania se vor concentra mai mult pe interior în următorii ani din cauza politicii și a incertitudinilor interne. Liderilor le este tot mai greu să aloce timpul și atenția necesare provocărilor de aici.

Ar putea o eventuală escaladare a crizei din Coreea de Nord să deturneze atenția dinspre regiunea noastră?

Da. Această criza face parte din turbulențele globale despre care vorbeam și chiar vedem un război al cuvintelor între Statele Unite și Coreea de Nord care ar putea degenera. Există, totodată, semne de întrebare cu privire la poziția administrației Trump pe chestiunea acordului nuclear cu Iranul. Dacă se va retrage din acel acord nuclear, atunci vom vedea prăbușirea unui consens diplomatic care s-a coagulat pentru a pune sub control ambițiile nucleare ale Iranului. Deci, sunt multe crize care ar putea distrage atenția.

Ne putem baza pe implicarea Rusiei și a Chinei pentru rezolvarea crizei nord-coreene?

Nu există nicio îndoială că Beijingul este principalul actor în criza nord-coreeană și că soluția crizei va trebui să treacă prin China. Și asta este, desigur, ceea ce administrațiile au încercat să facă - să pună mai multă presiune asupra Chinei, astfel încât, la rândul său, să amplifice presiunea asupra Coreei de Nord. Și Rusia este un jucător, dar nu unul foarte decisiv. Dintre țările care fac parte din formatul celor șase - SUA, Coreea de Nord, Rusia, Japonia, China și Coreea de Sud - Rusia este cea mai puțin activă dintre ele.

Au creat SUA instrumente de contracarare a atacurilor Moscovei asupra valorilor occidentale?

Prioritatea noastră este ridicarea gradului de conștientizare față de existența acestei amenințări. Organizația la care lucrez, German Marshall Fund, a lansat anul acesta o inițiativă numită Alianța pentru Securizarea Democrației, care este un efort de a urmări, monitoriza și dezvălui actorii sprijiniți de Rusia pe Twitter precum și “boții” care ajută la diseminarea disensiunilor și la amplificarea incertitudinilor din sistemul nostru politic. Este un demers care a generat multă atenție în Statele Unite și este o formă de a expune ce face Rusia, contribuind la ridicarea gradului de conștientizare al cetățenilor.

Astfel, demonstrăm existența unor legături între anumite dezbateri din Statele Unite și efortul Rusiei de a alimenta aceste dezbateri, pe chestiunea relațiilor rasiale de exemplu. Rusia a fost foarte activă în aceste dezbateri. Fără îndoială că împreună trebuie să construim o mai mare reziliență în Statele Unite și în Europa la astfel de amenințări. Companiile media, cele de tehnologie sau cele precum Google, Facebook sau Twitter sunt atent monitorizate în Statele Unite pentru a înțelege modul în care platformele lor sunt folosite de Rusia.

Vestul este contestat de regimul putinist, nu de poporul său. Mai este Vestul capabil să influențeze poporul rus?

Am văzut indicatori în ultimii ani care arată nemulțumirile din interiorul Rusiei, inclusiv față de regimul lui Putin. Vedem tot mai multe proteste publice, dar este foarte greu de văzut cum lucrurile s-ar putea schimba semnificativ atâta timp cât Putin se află la putere. Din perspectiva SUA, noi dorim să sprijinim promovarea valorilor liberale în Rusia, dar acesta este un domeniu în care este mult mai dificil de acționat astăzi cu noul președinte american care împărtășește multe dintre valorile lui Putin. America a redus accentul pe care îl punea în efortul de promovare a democrației.

Este situația din Ucraina mai aproape de soluționare?

Cred că ne îndreptăm în direcția cea bună. Ucraina este astăzi semnificativ mai aproape de UE, NATO și SUA decât a fost vreodată. Ucraina are încă de înfruntat provocări enorme - fie că este vorba de teritoriile ocupate, de eforturile Rusiei de a o submina sau de corupția din interior care generează tot mai multă atenție. Rămân relativ optimist cu privire la direcția Ucrainei inclusiv din perspectiva relațiilor pe care SUA și Ucraina le-au dezvoltat din 2014.

Este procesul decizional al NATO suficient de rapid, având în vedere cât de repede se poate adapta Rusia la noile situații?

Cred că este încă prea lent. NATO a demonstrat că este capabilă să ia decizii rapide. De exemplu, în 2014, după anexarea ilegală a Crimeii și atunci când Rusia a intervenit în Ucraina, NATO a luat unele decizii destul de repede pentru a suplimenta poliția aeriană din zona baltică și de a iniția fluxul de forțe din această parte a lumii. Dar, dacă o comparăm cu capacitatea Rusiei de a mobiliza și de a desfășura forțe în teren, alianța este încă prea lentă. NATO rămâne o organizație bazată pe consens. Este nevoie de toți aliații pentru a decide o acțiune. S-au făcut câteva progrese, dar Alianța nu este atât de performantă pe cât s-ar dori.

Poate implicarea Rusiei în politica internă a membrilor NATO să încetinească și mai mult alianța?

Obiectivele lui Putin vizează în mod evident o relație transatlantică încordată, cetățeni care pun la îndoială valoarea NATO, aliați care pun sub semnul întrebării angajamentul SUA față de NATO. Asta vrea Putin, iar actuala administrație americană i-a oferit o mulțime de victorii fără ca el să facă foarte mult. Cu toate acestea, cred că în cele din urmă președintele s-a poziționat corect față de articolul 5, proiectând nuanțele potrivite în relația transatlantică - deși încă rămân multe îndoieli.

Va dura ceva timp până când această administrație își va reface credibilitatea. Acestea fiind spuse, este bine că Statele Unite își mențin prezența aici și cred trebuie să ne concentrăm pe ceea ce fac SUA. Pe de altă parte, Rusia reușește în demersul de a-i face pe oameni să se îndoiască de puterea alianței transatlantice.

Ar putea genera și beneficii o relație prietenoasă între președinții Statelor Unite și Rusiei?

Cred că relația dintre Trump și Putin este mai caldă decât relația lui Putin cu oricare alt președinte american. Dar nu am văzut lucruri care să indice că Trump va încerca foarte mult să aibă efectiv o relație bună. De exemplu, nu l-a invitat pe Putin la Washington.

O altă chestiune pe care o văd ca o constrângere asupra acestor relații este direcția sau domeniile parteneriatului SUA-Rusia în care Rusia ar putea ajuta cu adevărat Statele Unite. Este ușor de văzut cum ar putea Rusia să ajută fără sa facă anumite lucruri. Dar altfel, Rusia nu este un factor decisiv în rezolvarea multor probleme. Nu vrem ca Rusia să destabilizeze Europa, am dori ca Rusia să nu fie atât de prietenoasă cu Iranul și nu vrem ca Rusia să facă ceea ce face în Siria. Dar ideea că există un mare potențial pentru cooperarea în domeniul luptei împotriva terorismului ... pur și simplu nu o văd.

Dacă ne uităm în trecut la administrația Obama și la realizările esențiale ale acelei perioade, au existat obiective concrete de politică externă care au fost îndeplinite - securitatea nucleară, culoarele de realimentare din Afganistan sau sancțiunile privind Iranului. Statele Unite nu au fost nevoite să renunțe la nimic pentru a obține cooperarea Rusiei. Apoi am rămas cumva fără nișe concrete pe care să putem colabora și asta ne spune ceva despre slăbiciunea Rusiei. Așadar, chiar dacă Trump vrea într-adevăr o relație bună cu Rusia, nu știu realist cum ar arăta o astfel de cooperare.

În plus, singurul mod în care Putin concepe ideea unor relații bune cu noi este dacă Statele Unite se vor retrage din Estul Europei sau ar închide ușa extinderilor viitoare ale NATO. Nu cred ca Statele Unite vor face asta. Trump s-ar putea gândi la multe lucruri, dar nu cred că sistemul l-ar lăsa. Această președinție este un test pentru sistemul nostru constituțional, așa cum nu a mai fost testat timp de 40 de ani de la Watergate.

Rămâne Trump președinte pentru tot mandatul?

Eu așa cred, dar alegerile pentru Congres de anul viitor sunt foarte importante pentru că, dacă democrații își vor redobândi una dintre camerele Congresului, atunci va exista o presiune mult mai mare asupra administrației. Dar trebuie să pornim de la presupoziția că președintele se va afla în funcție pentru un mandat complet și chiar că va candida pentru realegere. Cred că există un lucru pe care oamenii l-au învățat despre Donald Trump - cu siguranță nu-l subestimați politic!

Derek Chollet este vicepreședintele executiv al US German Marshall Fund și fost oficial în Departamentul Apărării în timpul administrației Obama.