Enigmele primei regine a României

Figura Primei Regine a României, Elisabeta, a rămas cantonată în două clișee, implicarea ei în actele de caritate și preocuparea pentru sprijinirea culturii, a scriitorilor și a artiștilor invitaţi să treacă pragul Palatului Peleș.

Dar nu a fost doar atât. Elisabeta a avut o privire clară de la început în legătură cu enormele dificultăţi pe care tânărul cuplu le avea de înfruntat într-o ţară străină, cu o clasă politică greu de înţeles, în misiunea asumată de a consolida monarhia și a pune fundaţiile unei dinastii durabile. Era clar că succesul depindea de modernizarea accelerată a fostelor principate de curând unite, aflate încă sub suzeranitate otomană.

Elisabeta își dă seama că piatra de temelie pe care se va putea construi este victoria în războiul din 1877. Îl susţine pe Carol în angajarea pe deplin în campania din sudul Dunării, conștientă de pericolele interne, dar și externe, mai ales cele legate de adevăratele intenţii ale aliatului rus. Riscul a meritat și succesul repurtat pe câmpul de luptă, urmat de obţinerea Independenţei, va închide pentru totdeauna discuţia privind soliditatea poziţiei lui Carol I pe tronul României.

Dar un scandal ivit din senin va pune în pericol însuși viitorul dinastiei, când nimeni nu se mai aștepta la o asemenea întorsătură. Desemnat urmaș la tron, tânărul Ferdinand intră într-o poveste de amor cu Elena Văcărescu, domnișoară de onoare a Reginei. Elisabeta se implică și, în mod inexplicabil, îi susţine pe cei doi tineri în tentativa lor de a se căsători, deși acest lucru era o enormitate politică și ar fi pus în pericol dinastia. Cum de a susţinut Elisabeta așa ceva, mergând împotriva lui Carol și împotriva a tot ce construise până atunci?

Explicaţia stă în ședinţele de spiritism, practică la modă în aristocraţia europeană a vremii. Vorbind cu spiritele prin vocea Elenei Văcărescu, Regina a fost convinsă că domnișoara sa de onoare era sortită să se mărite cu Ferdinand! După ce, mai înainte, ar fi trebuit să devină împărăteasă a Franţei! A fost nevoie de ani pentru ca Regele Carol să dovedească înșelătoria.