Autor 9089 vizualizări


Esența noului regim, instaurat cu ajutorul tancurilor sovietice și fără urmă de simpatie pentru poporul român, consta în promisiunea unei lumi în care să nu mai existe exploatarea omului de către om. Urma să fie edificată o societate nouă, pe baze științifice avansate. Repetarea la infinit a ideilor despre fericirea maselor de către o propagandă numeroasă și activă a prins până la urmă și poporul român repetă în mod inconștient că înainte de 1989 era mai bine, că nu era atâta diferență între cei cu stare și ceilalți. Oare să fie adevărat?

Se știe că blocurile epocii erau construite cu economie de materiale și multe garsoniere sunt concepute ca un fel de celule mai confortabile. Nici apartamentele cu două camere ale epocii nu sunt mai spațioase. 

Istoricul Petre Opriș a descoperit în arhive un document din mai 1961 despre cum urma să arate spațiile pentru nomenclatura de partid, numai cea care n-a mai avut loc în casele celor ce fuseseră exterminați prin toate mijloacele din arsenalul politiei secrete comuniste. Apartamentele erau compuse din două sau trei dormitoare, cameră de zi, birou, salon și dependințe, totul pentru a asigura un grad de confort ridicat. Centrul exclusivist din București urma să se desfășoare pe 17.000 mp și urma să fie completat cu iluminat exterior, centrală termică proprie, transformator electric propriu, spații verzi și alei. Complexul situat la Şoseaua Kiseleff nr. 14 – 18 urma să fie terminat cu suma de 23.000.000 lei, bani dați partidului de către Ministerul de Finanțe. Este interesant de precizat că salariul mediu net al timpului era de 833 lei pe lună, dar cel minim era de numai 400. 

Se vede că partidul egalitarist asigura fericirea oamenilor, a unora dintre ei. Regimul roșu de la București manifesta o preocupare deosebită pentru nivelul de trai al românilor și numai în perioada 1976 – 1980 au fost date populației 107.914 garsoniere. Nomenclatura avea nevoie de saloane și mulțimile puteau sta în celule. Chiar dacă economia duduia în actele oficiale și banii veneau din lumea capitalistă, economia tot nu asigura un progres real al nivelului de trai și nici statul comunist nu era interesat să crească prea mult prosperitatea locuitorilor. O creștere a cantității de bunuri din posesia maselor ar fi dus în mod logic la un început de acumulare primitivă de capital și atunci nici n-ar mai fi fost nevoie de comunism. Sărăcia trebuia menținută cu orice preț și a venit epoca cozilor la orice. 

Politica stă numai pe un munte de minciună.

Notă: 

Expresia „All animals are equal, but some animals are more equal than others” (tradusă în limba română și sub forma „Toți suntem egali, dar unii sunt mai egali decât alții”) este rostită de porcul Napoleon, personajul care îl simbolizează pe Stalin în romanul „Ferma Animalelor”, de George Orwell. 

Bibliografie minimală

Anuarul statistic al Republicii Socialiste România 1985.
Negrea, Radu, Banii și puterea, Humanitas, București, 1990.
Opriș, Petre, Preda, Gavriil, România în Organizația Tratatului de la Varșovia 1954 – 1968, vol. 1, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, București, 2008.

Foto sus: © „Fototeca online a comunismului românesc”, cota: 72/1979