Se va rezolva poblema manualelor scolare? Pe ce vor învăța copii din toamnă? Editura Didactică şi Pedagogică – edituri private 1-0

Autor 3538 vizualizări


Discuţiile cu privire la Educaţie, la multiplele reforme din acest domeniu, la ratele scăzute de promovabilitate la BAC sau evaluarea națională şi nu în ultimul rând la manualele şcoalare (de la conţinut, la simpla lor prezenţă la timp pe băncile şcolii), toate acestea sunt subiecte delicate.

Poate mult prea preocupaţi de discuţiile cu privire la Legile Justiţiei, puţini ştiu că în aceste zile la promulgare este un act legislativ extrem de important pentru generaţiile viitoare: Legea manualului şcolar (act normativ adoptat de Parlament şi transmis, spre promulgare, preşedintelui României). Acesta, alături de OUG nr. 76/2017 privind înfiinţarea Societăţii Editura Didactică şi Pedagogică SA şi de Ordinul Ministerului Educaţiei Naţionale nr. 5645 din 12.12.2017 au generat o serie de reacţii pro şi contra în spaţiul public. 

Unii formatori de opinie au susţinut aceste iniţiative, considerate că oferă predictibilitate în ceea ce priveşte existenţa manualelor şcolare, alţii le contestă, pentru că reinstaurează un fel de “sistem comunist” sau un “control ideologic“ asupra pregătirii elevilor din şcolile româneşti. 

Pentru clarificarea acestui subiect, am solicitat o serie de explicaţii şi clarificări doamnei Maria Nistor, directorul general al Editurii Didactice si Pedagogice/EDP. Probabil că nu vom reuşi, prin acest articol, să convingem toţi actorii implicaţi în problema asigurării manualelor şcolare să accepte opiniile prezentate mai jos, însă suntem convinşi că vom reuşi, cel puţin, să clarificăm o serie de aspecte considerate poate ca fiind mai „delicate” şi, de ce nu, să certificăm sau dimpotrivă, să demontăm unele mituri prezente deja, de ceva vreme, în spaţiul public. 

1. Vor exista sau nu manuale la timp pe băncile şcolilor? 

De la început, directorul general al EDP are o poziţie tranşantă, fermă, în ceea ce priveşte decizia de implicare a instituţiei pe care o conduce în editarea manualelor şcolare pentru elevi. Astfel, Maria Nistor oferă asigurări că procedura de editare şi tipărire a manualelor de către EDP presupune „în premieră punctualitate şi non-discriminare”. De asemenea, Maria Nistor ne-a precizat că „la începutul anului şcolar 2017-2018, la peste 70% dintre disciplinele clasei a V-a nu existau manuale şcolare”, contextualizând cu situaţia manualelor de Limba si Literatura Română care au ajuns pe băncile şcolii doar în luna decembrie a anului trecut. În opinia sa, implicarea EDP în acest proces va conduce, pe viitor, la dispariţia unor asemenea situaţii jenante, în care statul roman nu este capabil, pentru mulţi ani la rând, să asigure manuale pentru prorpii săi elevi! Astfel, Maria Nistor a precizat că “toate titlurile disciplinelor pentru clasele I-VI la care nu au existat oferte în anii anteriori au fost listate în apelurile publice lansate de MEN şi CNEE. Astfel, vor exista, după ani şi ani de promisiuni şi dezamăgiri, toate manualele aferente trunchiului comun la clasele I, a II-a şi a VI-a, manuale pentru culte şi minorităţi şi o mare parte din cele pentru clasele III-V”.   

Pe de altă parte, explicaţiile directorului general al EDP se referă inclusiv la o situaţie tragi-comică, demnă de teatrul lui Caragiale. Astfel, aflăm cu stupoare cum din cauza vechii legislaţii, anul trecut, doar 24% din loturile pentru manualele şcolare aferente clasei a V-a (26 loturi din 108) au fost ofertate de editurile private, ceea ce nu doar a lăsat o grămadă de elevi fără posibilitatea de a învăţa din manuale noi însă, mai grav, aceştia au învăţat din manuale al căror conţinut era perimat demult!! Astfel, este inexplicabil cum după 11 ani de la adrerarea României la Uniunea Europeană, manualul de Georgrafie pentru clasa a VIII-a ne spune cum România se pregăteşte să intre în Uniunea Europeană !!!! Cu aceeaşi sideraţie aflăm că pe vechea legislaţie statul român plătea editurilor private, prin MEN, editarea şi tipărirea manualelor şcolare, dar nu putea să cumpere drepturile de autor ale acestora! Practic, procedura de editare a manualelor nu doar că era nefuncţională datorită deselor şi repetatelor contestaţii care prelungeau la infinit procesul de apariţie a unui manual, dar crea şi costuri semnificative bugetului de stat, stat care în final nici măcar nu avea beneficii minime de pe urma acestei “afaceri”. Pe bună dreptate, cred că putem cita poziţia Mariei Nistor referitoare la “criza sistemică” care a guvernat până acum acest domeniu. 


Şi ceea ce este surprinzător, Maria Nistor ne oferă o informaţie puţin vehiculată în spaţiul public, şi anume aceea că este pentru prima dată când elevii care urmează cursurile în limba unei minorităţi naţionale sau pe cele ale unei instituţii de învăţământ clerical vor putea învăţa, după mai bine de 10 ani, după manuale şcolare noi. Explicaţia furnizată de managerul general al EDP pare una logică, în condiţiile în care precizează că principalul motiv pentru care elevii aparţinând minorităţilor naţionale nu dispuneau de manuale şcolare se datora lipsei de interes a editurilor private, în condiţiile în care activitatea nu era una rentabilă din punct de vedere financiar! Ori, într-o Europă a secolului XXI, în care accesul la dreptul la educaţie trebuie asigurat oricărui copil, indiferent de limbă, rasă, etnie sau religie, nu ni se pare „politically correct” ca ministerul să nu le asigure manualele necesare, pentru simplul fapt că editurile private nu au beneficii de ordin material de pe urma acestui demers. Mai mult, credem că viziunea exprimată de Maria Nistor, potrivit căreia statutul manualului şcolar va fi „unul de bun public, de interes naţional” nu poate decât să contribuie la dezideratul ca fiecare elev al României, la începutul lunii septembrie, să poată beneficia, gratuit, de manualele şcolare după care să poată învăţa. 

Cu titlul de exemplu, Maria Nistor a precizat că EDP se va implica şi în tipărirea de manuale pentru persoane cu cerinţe speciale, instituindu-se un parteneriat între EDP şi Asociaţia Naţională a Interpreţilor Autorizaţi în Limbaj Mimico-Gestual din România pentru adaptarea conţinutului digital al manualelor şi la persoanele cu deficienţe de auz. 

2. Noua procedură de elaborare, editare şi tipărire a manualelor şcolare asigură diversitate şi creativitate sau uniformizare?

Solicitată să ofere explicaţii referitoare la acuzele existenţei, de aici încolo, în sistemul educaţional românesc a ”manualului unic”, managerul general al EDP demontează acest mit printr-o explicaţie care pare, şi de această dată, că reprezintă un raţionament corect. Astfel, până la apariţia noii legislaţii în domeniu, manualele erau realizate doar de profesorii afiliaţi unei edituri, în prezent actele nromative în vigoare oferind posibilitatea fiecărui profesor să se implice în redactarea unui manual. Managerul general al EDP ne asigură că la nivelul MEN au fost elaboraţi o serie de itemi care punctează originalitatea şi creativitatea unui manual şcolar. 

Practic, noul ordin al ministerului lărgeşte şi nu diminuează competiţia în ceea ce priveşte redactarea manualelor şcolare şi nu condiţionează apartenenţa vreunui cadru didactic la o editură. Singura problemă identificată în acest caz este curajul de care trebuie să dea dovadă cadrele didactice, Maria Nistor considerând că este foarte posibil ca cei mai mulţi dintre aceştia să fi refuzat angrenarea, în acest an, în elaborarea manualelor şcolare speriaţi de „pseudoargumentele aduse în repetate rânduri de Uniunea Editorilor din România” în spaţiul public. Acesta este şi motivul pentru care managerul general al EDP a precizat că în conformitate cu prevederile comunicatului MEN-Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare/CNEE, mai sunt discipline pentru care se pot depune manuscrise până în 23.07.2018 (vezi http://rocnee.eu/apel32018 ). 

Ceea ce nu a spus managerul general al EDP ţine de logica bunului simţ, în sensul că poziţiile editurilor private pe acest subiect trebuie privite cu o anumită doză de scepticism, în condiţiile în care prin apariţia acestei legislaţii au pierdut sume uriaşe, ca urmare a faptului că nu mai au dreptul de editare a manualelor şcolare, după cum o să vedem în rândurile de mai jos. 

3. Desemnarea EDP în procesul de editare şi tipărire a manualelor şcolare asigură economii la bugetul de stat sau îl împovărează? 

Exemplul oferit de Maria Nistor nu mai lasă loc la niciun comentariu! Pentru anul şcolar 2017-2018, în baza vechii legislaţii, MEN a achiziţionat 25 de titluri noi cu aproximativ 25 milioane de lei. Pentru anul şcolar 2018-2019, în baza noii proceduri de implicare a EDP în editarea şi tipărirea manualelor şcolare, se vor furniza 105 titluri (65 de titluri noi şi 40 de traduceri aferente învăţământului în limbile minorităţilor naţionle), cu 24 milioane de lei. La un simplu calcul, oricine este de bună credinţă poate să observe că pentru o sumă mai mică cu 1 milion de lei EDP va edita un număr de manuale cu peste 76% mai mare decât cel realizat până acum de editurile private. Este fără echivoc faptul că economia realizată la buget este una considerabilă, cifrele fiind evidente! 

Directorul general al EDP este convins că printr-o gestionare mai eficientă a resurselor de care dispune instituţia, respectiv prin creşterea nivelului de implicare a angajaţilor acesteia, editarea manualelor şcolare va putea fi realizată cu succes, conform termenelor asumate. Pentru a înţelege situaţia cu care s-a confruntat când a ajuns la EDP, aceasta a oferit exemplul maşinilor editurii care stăteau degeaba în curtea instituţiei pentru că nu existau fonduri pentru încheierea poliţelor de asigurare, în timp ce externalizarea serviciilor de transport presupunea costuri cu mult mai mari! O situaţie caracteristică, probabil, multor instituţii de stat din ţara noastră! 

4. EDP funcţionează legal sau activităţile sale sunt în afara legii? 

Maria Nistor ne-a precizat că există un contract-cadru MEN-EDP privind furnizarea noilor manuale pentru anul şcolar 2018-2019 semnat în data de 05.04.2018, cu două săptămâni înainte ca speţa să fie discutată la Curtea Constituţională a României, care a declarat neconstituţională reorganizarea EDP, atenţie însă, din motive de formă şi nu de fond! 

De asemenea, primul contract subsecvent, pentru furnizarea a aproximativ 70% din necesarul de manuale şcolare pentru 2018-2019, s-a semnat în 25 mai, iar Decizia CCR a fost publicată în Monitorul Oficial în 31 mai. Pentru punerea în accord a legislaţiei de funcţionare a EDP cu decizia CCR, Parlamentul României a adoptat Legea nr.169/2018 pentru respingerea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 76/2017 privind înfiinţarea Societăţii Editura Didactică şi Pedagogică - S.A. ca urmare a reorganizării Regiei Autonome „Editura Didactică şi Pedagogică” prin transformare, promulgată de Preşedintele României prin Decretul nr.536/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594/12.VII.2018. Demersul legislativului român permite, astfel, Guvernului României să modifice legislaţia în conformitate cu solicitările CCR, astfel încât EDP să poată funcţiona, în continuare, în depline condiţii de legalitate. 

5. Concluzii 

Răspunsurile oferite de Maria Nistor la principalele întrebări adresate de redacţia noastră conferă o imagine de ansamblu a situaţiei în care se află procesul de editare a manualelor şcolare din România. Pentru o bună bucată de timp, sute de mii de copii au fost privaţi, datorită unor interese financiare meschine, de posibilitatea de a avea, pe băncile şcolii, manuale noi. Pentru mulţi ani, sute de mii de copii din această ţară au fost privaţi de posibilitatea de a accesa informaţii noi, ca să nu mai vorbim de acele situaţii tragi-comice în care informaţia furnizată în manual nu mai era de actualitate de mai bine de 11 ani! Sunt şanse mari, din punctul nostru de vedere, ca implicarea EDP în acest proces, începând cu anul şcolar 2018-2019 să schimbe în bine lucrurile. Există speranţe reale ca cei mai mulţi elevi ai acestei ţări să poată beneficia de manuale noi la începutul acestui an şcolar, în condiţiile în care EDP a furnizat deja în şcoli manuale noi de Geografie şi Istorie pentru clasa a VI-a, celelalte discipline fiind în proces de editare/tipărire. Există şanse bune ca elevii care învaţă în limbile minorităţilor naţionale să beneficieze, la rândul lor, după mai bine de 10 ani, de manuale şcolare noi, aşa cum este firesc şi normal să se întâmple într-o societate democratică. 

Pe de altă parte, suntem convinşi că interesele financiare ale editurilor private, grav afectate de aceste acte normative, vor face ca „războiul” cu EDP să continue. Probabil că aceasta este raţiunea pentru care, pur „întâmplător”, în spaţiul public s-au scurs o serie de informaţii false, potrivit cărora EDP ar dispune de fonduri uriaşe, în euro, pentru editarea manualelor, realitatea demonstrând că, de fapt, prin această nouă legislaţie se face o economie semnificativă la bugetul de stat. Viitorul apropiat ne va artăta dacă concluziile noastre de acum sunt cele corecte sau nu. La o primă vedere adevărul pare a fi de partea EDP, însă peste două luni de zile vom vedea dacă majoritatea elevilor României vor benefica de manuale gratuite pe băncile şcolii. Dacă lucrurile vor sta aşa, toate criticile aduse EDP şi managementului acestei instituţii se vor dovedi nefondate şi faptul că, au fost făcute, cel mai probabil, cu rea intenţie, pentru a servi intereselor financiare ale altora. Vom reveni, cel mai probabil la finalul lunii septembrie, cu un nou articol pe această temă. 

Pentru acurateţea informaţiilor publicăm integral interviul cu doamna Maria Nistor 

Ce presupune mai exact noua procedură de asigurare a manualelor şcolare şi care sunt avantajele/dezavantajele ei? Care sunt diferenţele fata de reglementările din anii anteriori? 

Maria Nistor: Modalitatea de furnizare a manualelor şcolare noi presupune în premieră punctualitate şi non-discriminare. Dacă până acum prioritar era strict interesul financiar, motiv pentru care anumite culte şi minorităţi nu au avut manuale de ultimii zece ani, costul de producţie fiind invers proporţional cu tirajul, se încearcă o revenire la normalitate prin fixarea statutului manualului ca bun public, de interes naţional. 

Cum demontaţi mitul ”manualului unic”? Dar acuzele privind controlul MEN asupra conţinutului manualelor şi îngrădirea competiţiei si creativităţii in acest domeniu? 

M.N: Dacă în anii anteriori autorii trebuiau să fie afiliaţi a unor edituri pentru a putea participa la acele licitaţii, acum discutăm de o competiţie mult mai mare, de şanse egale pentru fiecare profesor din această ţară, competent şi dornic de a concepe un manuscris, indiferent dacă ştie sau nu vreun şef pe la o editură. În OMEN 5645/12.12.2017 nu e precizat nicăieri că ministerul limitează în vreun fel competiţia, din contră. La fel şi în cazul creativităţii, originalităţii şi a dezvoltării spiritului critic, avem itemi care punctează aceste aspecte. Există foarte puţine „manuale unice” la disciplinele aferente trunchiului comun (două la clasa a VI-a în acest lot). Fiind primul an din această nouă paradigmă, probabil mulţi profesori de calitate nu au îndrăznit să scrie şi să depună manuscrise. Au citit prin presă că şansele sunt mici şi s-au lăsat intimidaţi şi de pseudo-argumentele aduse în repetate rânduri de Uniunea Editorilor din România. 

Care au fost motivele care au stat la baza deciziei de asigurare a manualelor şcolare prin intermediul Editurii Didactice şi Pedagogice? 

Ca urmare a aprobării de programe şcolare noi pentru clasele din învăţământul primar şi, ulterior, gimnazial, Ministerul Educaţiei Naţionale a introdus manuale şcolare noi pentru clasele I-V. La începutul anului şcolar 2017-2018, la peste 70% dintre disciplinele clasei a V-a nu existau manuale şcolare. Manualele de Limba si Literatura Română, de exemplu, au ajuns pe băncile şcolii abia în luna decembrie, pentru că un actor economic a depus la licitaţie un dosar incomplet. Evident, nerespectând criteriile eliminatorii, manualul nu a mai putut fi evaluat calitativ. Şi totusi, s-a depus o contestaţie în acest sens, care a mai întârziat câteva luni procesul furnizării manualelor. 

De ce credeţi că nu a funcţionat vechea procedură? 

M.N: În plus, relevant este şi că din cele 108 loturi pentru clasa a V-a, doar 26 au fost ofertate, prin urmare pentru 82 de loturi nu a existat nicio ofertă de manual, aspect care a afectat, atât o mare parte a cultelor, cât şi unele minorităţi naţionale. Ne considerăm cetăţeni europeni, dar avem manuale în care se predă despre România care, urmează să intre în Uniunea Europeană. Dacă aceste aspecte sunt normale, permiteţi-mi să afirm că lupt pentru deconstrucţia paradigmei şi crearea unei “normalităţi” cu care să nu ne mai fie ruşine. 

În acest context, licitaţiile de manuale şcolare noi sunt mult întârziate din cauza posibilităţii neîngrădite de contestare repetată a diferitelor etape în derularea procedurii. Atât timp cât manualele şcolare nu sunt considerate un bun de interes public, se riscă reiterarea anuală a aceloraşi probleme.  

Nu în ultimul rând, statul plăteşte, prin Minsterul Educaţiei Naţionale, manualele şcolare, dar nu are şi drepturile de publicare, nefiind proprietarul manuscriselor sau al produselor informatice aferente. Acestea rămân ale editorilor. Prin urmare, să ne mai surprindă oare faptul că în anul 2018 avem încă manuale (ex. Geografie clasa a VIII-a) unde România urmează să intre în Uniunea Europeană? Când o prioritate naţională, cum este educaţia (Art. 32 din Constituţia României), este tratată în virtutea unor interese divergente celui naţional, e evident că se produc crize sistemice. 

Puteţi compara eficienta economica (din punct de vedere al costurilor suportate de la bugetul de stat) a noii proceduri pentru asigurarea manualelor şcolare? 

M.N: Pentru anul şcolar 2017-2018 Ministrul Educaţiei Naţionale a achiziţionat 25 de titluri noi în 2,5 milioane exemplare cu 25 milioane de lei. Pentru anul şcolar 2018-2019, în baza primului contact subsecvent contractului-cadru dintre Ministrul Educaţiei Naţionale şi Editura Didactică şi Pedagogică, se vor furniza 105 titluri în 2.6 milioane de exemplare cu 24 milioane de lei (şi nu de euro, cum s-a precizat în unele articole pe care nu le pot numi ştiri). Vă las pe dumneavoastră şi pe cititori să concluzionaţi dacă, în baza cifrelor de mai sus, discutăm de rentabilitate şi de economie la bugetul de stat, fără a face rabat de la calitate.  

Cum comentaţi afirmaţiile lansate în spaţiul public cu privire la incapacitatea Editurii Didactice şi Pedagogice de a face faţa sarcinilor asumate prin contract, astfel încât nu vor exista manuale la debutul anului şcolar? 

M.N: Respect libertatea de exprimare ca principiu sine-qua-non al existenţei cetăţeneşti. Am preluat Editura Didactică şi Pedagogică ca Regie Autonomă ce lupta pentru supravieţuire. Maşinile stăteau în curte, pe motiv că “nu sunt bani de asigurare”, însă existau bani pentru externalizarea transportului la costuri mult mai mari. Editura avea 2 redactori şi 5% din piaţa manualelor. Nu îmi permit să fac o analiză publică în detaliu şi totusi, majoritatea angajaţilor aveau potenţial, experienţa unor decenii în domeniu şi dorinţa de a munci mai mult. Am luat-o ca pe o provocare, a devenit un proiect de suflet şi de ţară. Alături de echipa din Ministerul Educaţiei Naţionale şi de o mare parte din echipa Editurii Didactice şi Pedagogice, am plăsmuit o instituţie care, da, a scos pe mulţi din zona de confort, însă performanţa şi competitivitatea nu pot da roade în stare latentă. Le mulţumesc tuturor celor care erau aşa siguri de eşecul unui asemenea proiect de ţară. A reprezentat şi asta o motivaţie pentru mine. Citeam la un moment dat prin presă că aş avea nevoie de 600 de angajaţi, conform unui manager de editură. Permiteţi-mi să relev ideea că management eficient faci atunci când te poţi descurca şi cu resurse puţine. Ipoteza existenţei resurselor nelimitate nu mai presupune vreo provocare sau vreun talent managerial. 

Ce se întâmplă cu disciplinele pentru care nu au existat oferte în anii anteriori? Persistă aceeaşi situaţie si pe noua procedură? 

M.N: Toate titlurile disciplinelor pentru clasele I-VI, la care nu au existat oferte în anii anteriori, au fost listate în apelurile publice lansate de Ministerul Educaţiei Naţionale şi CNEE. Astfel, vor exista, după ani şi ani de promisiuni şi dezamăgiri, toate manualele aferente trunchiului comun la clasele I, a II-a şi a VI-a, manuale pentru culte şi minorităţi şi o mare parte din cele pentru clasele III-V care, cum am afirmat anterior, nu erau rentabile financiar editurilor private. 

Noile reglementari cu privire la manualele şcolare afectează şi piaţa privată de auxiliare didactice? 

M.N: Depinde ce se înţelege prin auxiliar didactic. Dacă sensul acestuia devine, prin unii editori, cel de substitut al manualului, atunci da. 

Ce se întâmplă cu aceasta procedura în condiţiile sesizărilor de neconstituţionalitate asupra actului de transformare a EDP în societate pe acţiuni? 

M.N: Regimul juridic al deciziilor Curţii Constituţionale îl regăsim reglementat în art. 147 din Constituţie, al cărei conţinut este dezvoltat de prevederile Legii nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, cu modificările şi completările ulterioare. Dintre cele patru aliniate ale articolului 147, relevanţă în speţa de faţă apreciem că prezintă alin. (1), (2) şi (4), care au următorul conţinut: 

”(1) Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale, dacă în acest interval, Parlamentul sau guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept. 

(2) În cazurile de neconstituţionalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, Parlamentul este obligat să reexamineze dispoziţiile respective, pentru punerea de acord cu decizia Curţii Constituţionale. 

(4) Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. de la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor”. 

Reiterez faptul că există un contract-cadru MEN-EDP privind furnizarea noilor manuale pentru anul şcolar 2018-2019 semnat în data de 05.04.2018, deci cu două săptămâni înainte ca speţa să fie discutată la CCR. De asemenea, primul contract subsecvent, pentru furnizarea a aproximativ 70% din necesarul de manuale şcolare pentru 2018-2019, s-a semnat în 25 mai, iar Decizia CCR a fost publicată în Monitorul Oficial în 31 mai. Prin urmare, le recomand cu încredere tuturor celor care ne acuză de ilegalitate, din varii motive, să studieze Constituţia României. 

Parlamentul României a adus la îndeplinire Decizia Curţii Constituţionale, mai sus menţionate, prin adoptarea Legii nr.169/2018 pentru respingerea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 76/2017 privind înfiinţarea Societăţii Editura Didactică şi Pedagogică - S.A. ca urmare a reorganizării Regiei Autonome „Editura Didactică şi Pedagogică” prin transformare, promulgată de Preşedintele României prin Decretul nr.536/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594/12.VII.2018. 

Estimaţi că Editura Didactică şi Pedagogică va reuşi finalizarea la timp a tuturor manualelor şcolare a căror editare şi tipărire i-au fost atribute astfel încât la începerea noului an şcolar elevii să se poată bucura de materialele de studiu? 

M.N: Da. Şi, cum am afirmat anterior, e vorba doar de o intrare în normalitate şi de punerea în aplicare a unor dispoziţii legale (ca de ex. Art. 32 din Constituţia României, coroborat cu Art. 69 din Legea Educaţiei Naţionale). Era şi cazul ca elevilor, profesorilor şi părinţilor din România să li se ofere dreptul la educaţie. Ştiu că mulţi şi-ar dori ca tot poporul să fie ignorant. A început să nu mai fie cazul. 

Ce aţi schimba la actuala procedură? Cum credeţi ca ar putea fi îmbunătăţită? 

M.N: Aş încuraja profesorii, autorii sau potenţialii autori de manuale să îndrăznească să scrie, în baza programei şi a metodologiei publicate prin OMEN 5645/12.12.2017. Conform Comunicatului MEN-CNEE, mai sunt discipline pentru care se pot depune manuscrise până în 23.07.2018 (eventual un hyperlink: http://rocnee.eu/apel32018). Ar mai fi de menţionat două aspecte. Primul se referă la schimbările de paradigmă şi pentru persoanele cu cerinţe educaţionale speciale – persoanele cu deficienţe de vedere şi de auz. În Legea Manualului, care a ieşit din Parlament şi a fost înaintată spre promulgare, apare o propunere inovatoare – realizarea/ adaptarea manualelor şcoalare în alfabetul Braille. De asemenea, Editura Didactică şi Pedagogică împreunăcu Ministerul Educaţiei şi în parteneriat cu Asociaţia Naţională a Interpreţilor Autorizaţi în Limbaj Mimico-Gestual din România vor adapta conţinutului manualelor în format digital/ digital interactiv şi pentru persoanele cu deficienţe de auz. De semenea există un proiect, care nu implică Editura Didactică şi Pedagogică, dar ţine de procesul de învăţare viitor în care 55 000 de cadre didactice vor fi instruite pe noile competenţe şi vor fi învăţate să predea interactiv. Al doilea aspect important ţine de partea financiară. În anii următori, discutăm doar de costul de tipărire şi de transport la aceste manuale.

""