Autor 13428 vizualizări


Fierul este elementul chimic cel mai întâlnit pe Terra, formează cea mai mare parte a nucleului acestei planete și este al patrulea element ca abundență în scoarța terestră. Este produs în cantitate mare ca rezultat al reacției de fuziune în stelele cu masă mare. Aceasta nu este însă singura legătură între fier și stele. Margaret Thatchera fost una dintre ele.

 Caracterizată de opoziția dintre cele două blocuri construite în logica Războiului Rece, lumea se afla în 1976 într-o oarecare perioadă de destindere:Statele Unite ale Americii și Uniunea Sovietică se angajaseră, mai mult mai puțin oficial, într-un proces de reducere a tensiunilor, iar în rândul multora se contura impresia că Războiul Rece are mari șanse să se apropie de final. Margaret Thatcher, lidera Partidului Conservator din Marea Britanie, nu împărtășea însă acest punct de vedere – credea, dimpotrivă, că sovieticii nu intenționează nici pe departe să facă vreun pas spre diminuarea confruntării.

Ca orice lider puternic al vremii, doamna Thatcher a ales să își facă auzită vocea într-o prelegere publică și, astfel, la 19 ianuarie 1976, primăria orașului Kensington a fost gazda unuia dintre cele mai cunoscute discursuri din istoria contemporană:„Britain Awake(Marea Britanie trează/lucidă)”.

 Sovieticii „pun armele înaintea untului”

Discursul era îndreptat, în primul rând, împotriva guvernării laburiste de la acel moment, constituindu-se într-o critică acerbă la adresa modalității în care guvernanții formulau politica de securitate și de apărare a țării. În celălalt plan, deloc mai puțin important, se aflau Uniunea Sovietică și încercarea acesteia de a căpăta o influență cât mai mare la nivel internațional, folosindu-se de puterea militară. Englezii erau invitați să se trezească la realitate, într-o cuvântare pe care Margaret Thatcher a început-o astfel:

 „Prima datorie a oricărui Guvern este aceea de a-și apăra poporul împotriva agresiunii externe. De a garanta supraviețuirea stilului nostru de viață. Întrebarea pe care trebuie să ne-o punem este dacă actualul Guvern își îndeplinește această datorie”.

 Cunoscută pentru atitudinea sa profund anti-sovietică, șefa conservatorilor nu s-a ferit deloc să își exprime părerea despre scopul rușilor de a domina lumea prin puterea militară:

 „Rușii sunt înclinați către dominația globală și dobândesc în mod rapid mijloacele de a deveni cel mai puternic stat imperial care a existat vreodată în lume. (...) Ei știu că sunt o superputere într-un singur sens – în sensul militar. Sunt un eșec în termeni sociali și economici”.

 Subliniind că „Oamenii din Biroul Politic sovietic nu trebuie să își facă griji pentru ceea ce crede opinia publică”, doamna Thatcher rezumă sugestiv strategia Uniunii Sovietice de la acel moment:„Ei pun armele înaintea untului”....sau înaintea laptelui, dacă, deloc întâmplător, am modifica puțin expresia.

În 1970, când Margaret Thatcher îndeplinea funcția de ministru al Educației în guvernul lui Edward Heath, ea a întrerupt programul care oferea gratuit lapte elevilor între 7 și 11 ani, argumentând în fața Parlamentului că banii economisiți prin această măsură pot ajuta la finanțarea unor programe mai utile. Cetățenii nu au fost încântați de această măsură, iar presa tabloidă i-a născocit doamnei ministru al Educației o poreclă foarte neprietenoasă, dar care, în scurt timp, a devenit foarte populară:„Thatcher the Milk Snatcher”(și care își păstrează expresivitatea în varianta originală în limba engleză, o traducere aproximativă în limba română fiind:„Thatcher, hoața de lapte”).

Laptele, însă, nu a provocat doar reacții politice în istoria profesională a lui Margaret Thatcher, ci și reacții... chimice. În anul 1947, înainte de a-și începe cariera politică și de a studia Dreptul, viitoarea șefă a guvernului britanic și-a luat licența în chimie de la Universitatea Oxford. După facultate a lucrat pentru puțin timp pe post de cercetător la o companie care producea plastic, iar apoi s-a angajat ca specialist în chimia alimentelor în cadrul companiei J. Lyons and Co. (un celebru lanț britanic de restaurante, de fabrici de alimente și de hoteluri, fondat în 1884). Acolo, împreună cu alți chimiști, a găsit o metodă de a mări volumul de aer introdus în înghețată, astfel încât aceasta să poate fi produsă la costuri mai scăzute, folosind cantități mai mici de ingrediente, în special de lapte. Inovația s-a bucurat de mare succes, materializat în comercializarea în întreaga Marea Britanie a înghețatei Mr.Whippy.

 „Apărarea fermă și rațională a drepturilor și libertăților occidentale”

Întorcându-ne la discursul de la primăria din Kesington, din 19 ianuarie 1976, o auzim pe Margaret Thatcher argumentând, inclusiv prin detalii tehnice, teza referitoare la înarmarea Uniunii Sovietice:

 „În ultimii zece ani, Rusia a cheltuit cu 50 la sută mai mult decât Statele Unite în construcția navală. Unii experți cred că Rusia este deja superioară Americii din punct de vedere strategic.

În ultimii patru ani, rușii și-au mărit de patru ori capacitatea submarinelor nucleare, au ajuns să construiască un submarin nuclear pe lună. Ei caută noi baze navale peste tot în lume, în timp ce noi renunțăm la puținele baze care ne-au mai rămas”.

 Urmează un apel la diplomație:„Suntem devotați, cum am fost întotdeauna, menținerii păcii. Orice inițiativă din partea Uniunii Sovietice menită să contribuie la acest scop va fi binevenită”– apel care confirmă faptul că Thatcher avea politica în sânge, așa cum chiar ea susținea. Și, poate, cum a învățat alături de tatăl său, Alfred Roberts, care s-a aflat adesea în campanie electorală, candidând pentru funcția de consilier politic la nivel local. Când nu se ocupa de treburi politice, domnul Roberts se ocupa de băcănia pe care o deținea în Grantham, Lincolnshire, la distanță de aproximativ 150 de kilometri de Londra. Deasupra băcăniei se afla casa în care MargaretHilda Roberts (născută pe 13 octombrie 1925) a locuit alături de familia sa:un apartament modest, lipsit de apă caldă.

În discursul de la Kesington, nu după mult timp, apare și un apel la scriitorul Aleksandr Soljenițîn:

 „Trebuie să luăm în considerare și avertismentele celor precum Aleksandr Soljenițîn, care ne amintește că luptăm într-un soi de «Al Treilea Război Mondial» încă din 1945 și că pierdem teren în mod constant. Dacă privim la luptele din ultimii ani, la țările care au fost puse în pericol de expansiunea sovietică, putem să negăm căSoljenițîn are dreptate?”

 

Sfârșitul discursului este rezervat rolului Marii Britanii în lume, care, conform viitoarei lidere din Downing Street nr. 10, are un rol important de jucat la nivel internațional.

 „Marea Britanie, cu experiență sa diplomatică și de apărare din întreaga lume, are un rol special de jucat. Nu ne agățăm de o iluzie nostalgică referitoare la rolul Marii Britanii în trecut, ci susținem că Marea Britanie are de jucat un rol acum, un rol de jucat pentru viitor.

O parte a rolului Marii Britanii ar trebui să fie acela de a asigura, prin purtătorii săi de cuvânt, apărarea fermă și rațională a drepturilor și libertăților occidentale”.

 „Doamna de Fier ameninţă”

Fără a-i diminua importanța sau calitatea propriu-zise, interesant este faptul că discursul lui Margaret Thatcher a făcut istorie – și legătura dintre fierși stele, de care aminteam la început – mai ales prin reacția pe care a stârnit-o ulterior, mai exact pe 24 ianuarie 1976.

În acea zi de duminică, dacă răsfoiați ziarul de propagandă al armatei sovietice, „SteauaRoșie” (Red Star;în rusă:Krasnaya Zvezda), sorbind o gură de cafea dimineață sau de ceai la ora cinci sau de vodkă oricând, puteați găsi următorul titlu:„The Iron Lady Wields ThreatsDoamna de Fieramenință”.

Materialul aferent, semnat de Yuri Gavrilov, un tânăr soldat care lucra și ca jurnalist, o critica pe șefa Conservatorilor din Marea Britanie pentru discursul de la Kesington, prin care a avertizat asupra pericolului pe care îl constituia Uniunea Sovietică în plan militar.

Ce-i drept, nu erau prea mulți cei care citeau „Steaua Roșie”, cel puțin nu în afara spațiului URSS.Robert Evans, pe atunci șeful redacției Reuters din Moscova, a rezolvataceastă problemă. Într-un demers banal de colectare de știri pentru agenția de presă, Evans a dat și peste materialul lui Gavrilov despre „Doamna de Fier care amenință”– și, pentru că nu găsise materiale mai interesante în acea zi, a selectat știrea, a prelucrat-o și a publicat-o.

Drept dovadă a faptului că uneori istoria se scrie fără intenție, titlul a fost preluat instant de toată presa britanică, astfel încât, în scurt timp, englezii au aflat că Margaret Thatcher, cunoscută deja pentru atitudinea sa anti-comunistă, era Doamna de Fiercare i-a supărat pe sovietici prin criticile pe care le-a adus în apelul său de pe 19 ianuarie, ca Marea Britanie să se trezească și să conștientizeze pericolul pe care îl reprezintă Rusia.

Autorul articolului din ziarul sovietic de propagandă „Steaua Roșie”a mărturisit că atunci când a auzit discursul doamnei Thatcher i-a venit imediat în cap asocierea cu Bismarck, cunoscut drept Cancelarul de Fier, și a adaptat formula, rezultând Doamna de Fier. Yuri Gavrilov a ținut, de asemenea, să specifice și că intenția lui nu a fost să o jignească pe Margaret Thatcher și că, de altfel, crede că a ajutat-o pe aceasta să câștige notorietate prin noua poreclă.

 Doamna de Fier sunt eu

Dacă în privința primei afirmații poate exista loc de comentarii, în privința celei de-a doua istoria nu mai lasă loc de interpretări:Margaret Thatcher a devenit cunoscută în întreaga lume drept Doamna de Fier.

Și nu oricum, ci asumat și chiar promovat de ea însăși.

O săptămână mai târziu după apariția în presă a noii sale porecle, doamna Thatcher își începea un alt discurs susținut în localitatea Selborne astfel:„Stau aici în fața dumneavoastră, în această seară, în rochia mea roșie, cu fața subtil machiată și cu părul ușor ondulat, Doamna de Fier a Lumii din Vest. Da, Sunt o Doamnă de Fier!”

Și mai sugestivă este însă varianta originală a textului, în limba engleză, prin jocul de cuvinte pe care Thatcher îl face între culoarea rochiei sale și numele revistei „Steaua Roșie”:Istand before you tonight, in my Red Star evening gown, my face softly made up and my fair hair gently waved, the Iron Lady of the Western world. Yes, I am an iron lady”.

Istoria i-a dat dreptate.

 ***

În anul 2007, la Westminster a fost inaugurată o statuie din bronz a Baronesei Thatcher, în prezența acesteia, care, deși aflată într-o stare de sănătate destul de delicată, a ţinut să precizeze că:„Aș fi preferat fierul, dar e în regulă și bronzul”.

 Alte citate din discurs:

 „Puterea militară sovietică nu va dispărea doar pentru că refuzăm noi să o luăm în seamă”.

 „Poporului i-au fost prescrise sedative, spunându-ne că nu există nicio amenințare externă la adresa Marii Britanii, că e totul numai armonie la Moscova și că un detașament de avioane de luptă este mai puțin important decât vreo nouă subvenție”.

 „Sunt momente în istorie când trebuie să facem o alegere fundamentală”.

 „Pe parcursul istoriei noastre am ţinut mereu aprinsă torţa libertăţii. Acum, când călătoresc în lumea largă, întâlnesc oameni care mă întreabă insistent:«Ce s-a întâmplat cu Marea Britanie?» Vor să ştie de ce ne-ascundem capetele în nisip, de ce, cu toată experienţa noastră, nu oferim o direcţie. Rolul nostru e însă mai important decât acesta. Avem în ţara noastră experienţă uriaşă, şi expertiză, în arta diplomaţiei, în cel mai larg sens al său. Aceasta ar trebui folosită, în Europa, în eforturile de a identifica iniţiative eficiente de politică externă”. 

""