Autor 4236 vizualizări


În anul 1933 erau descoperite, în cripta bisericii Sf. Gheorghe, osemintele lui Constantin Brâncoveanu. Pe 21 mai 1934, rămășitele sale au fost reînhumate, în prezența membrilor Casei Regale a României, a demnitarilor, a Patriarhului Miron Cristea și a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Iată cum a descris „Ilustrațiunea Română“ evenimentul.

”În toamna anului trecut s-a făcut în Capitala țării o descoperire care a provocat o senzație de nedescris. E încă doar în amintirea tuturor frământarea ce a cuprins toate straturile societății prin descoperirea osemintelor marelui martir Constantin Brâncoveanu, în cripta bisericii Sf. Gheorghe. Cu ocazia unor săpături ce se făceau, s-a dat peste o lespede veche, care ascundea un mormânt. Procedându-se la ridicarea pietrei, s-a dat peste un coșciug ce conținea oseminte, înfășurate într-o stofă de preț, din care mai rămăseseră bucăți.

Controversele iscate de această descoperire erau din ce în ce mai interesante. Cu cât se înainta în examinarea osemintelor și a postavului găsit, cu atât se preciza mai evident că cel care odihnea în cripta bisericii Sf. Gheorghe era domnitorul Constantin Brâncoveanu, ucis mișelește de turci. Domnitorul Brâncoveanu, cunoscut ca unul din cei mai mari ctitori de așezăminte sociale și mai cu seamă religioase, era de multă vreme bănuit de sultan că ar fi posesorul unei imense averi, compusă în special din bijuterii de mare valoare și monede de aur. Porniți dela ideea de a-l deposeda de o astfel de bogăție, trimișii Sultanului au procedat la arestarea întregii familii a domnitorului Constantin Brâcoveanu.

Transportați la Țarigrad au fost întemnițați, iar după o judecată sumară, în cursul căreia au căutat să afle unde se găsesc ascunse bogățiile, Constantin Brâncoveanu și fiii săi au fost uciși. Convingerea tuturor era că osemintele martirului credinței strămoșești se aflau îngropate undeva la Constantinopol. Cu descoperirea osemintelor în cripta bisericii Sf. Gheorghe, s-a ajuns – după ce au fost consultate documentele vremii – la concluzia că tovarășa de suferință a marelui Brâncoveanu a reușit să aducă în țară osemintele celui ce a pătimit pentru ea.

Națiunea recunoscătoare a ținut să reînhumeze rămășițele celui care a fost martirul Brâncoveanu, după cum se cuvenea. Rămășițele fostului domnitor au fost transportate la Patriarhie, unde s-a oficiat un serviciu religios, la care au luat parte M.S. regele Carol al II-lea, Marele Voevod Mihai, principele Nicolae și întreg guvernul. Biserica era reprezentată prin I.P.S. Patriarh Miron Cristea, înconjurat de episcopi, arhierei, protopopi, precum și de toți preoții, călugării și călugărițele din București, delegați din întreaga țară.

După oficierea serviciului religios, Patriarhul Miron Cristea a evidențiat într-o impresionantă cuvântare, marele sacrificiu făcut de Constantin Brâncoveanu pentru creștinism. Pe tot cuprinsul cortegiului se găseau piedestale, în cari se aflau talgere în cari ardea tămâie, ce înmiresma drumul pe care trecea cortegiul cu rămășițele martirului creștinătății. Și astfel, după mai bine de trei sute douăzeci de ani, poporul român a cinstit cu recunoștință memoria unuia dintre cei mai nobili domnitori, care de s-ar fi lepădat de credința strămoșească, nu ar fi avut de suportat chinurile de nedescris ce i-au fost hărăzite lui.

Brâncoveanu Constantin,

Boer vechi și Domn creștin...

Fie-i amintirea veșnică!”