Dezbatere Historia la Adevărul Live: Criza din Ucraina, Republica Moldova şi România. Ce se alege de proiectul Unirii?

Situaţia din Ucraina complică şi mai mult lucrurile într-o zonă dificilă din punct de vedere geostrategic. În timp ce Ucraina refuza să semneze Acordurile de Asociere la Uniunea Europeană, preşedintele Traian Băsescu declara, la Bucureşti, că următorul mare proiect al României ar trebui să fie unirea cu Republica Moldova.

Dar, care sunt lecţiile istoriei, dacă privim trecutul regiunii? Cum a fost posibile Unirea din 1859 şi cea din 1918? Se mai poate repeta Istoria? Urmăriţi de la ora 11.00 Dezbaterea Historia la Adevărul Live, în cadrul căreia încearcă să ofere răspunsuri la aceste întrebări şi nu numai analistul militar Ion Petrescu şi editorul Historia Ciprian Plăiaşu. O dezbatere moderată de Ion M. Ioniţă.

Cele mai importante declaraţii

Dincolo de zbaterile politice pe care le vedem la Kiev, şi vedem clar că este vorba despre două tabere, concretizează două mesaje clare:că ambelepărţi trebuie să renunţe la violenţă, iar elitele-adică oamenii care sunt în jurul preşedintelui Ianukovici-să discute cu elita din opoziţie. 

S-ar fi putut, în cazul unei lipsă de vigilenţă a manifestanţilor, trupele de represiune scoase ar fi putut fi în număr mult mai mare. Dar protestatarii au fost vigilenţi şi au pichetat toate intrările în Piaţa Independenţei. 

În interesul relaţiei bilaterale dintre Romania şi Ucraina, cea mai lucidă atitudine este a-i lăsa pe ucraineni să-şi rezolve singuri problemele. Ambele părţi vor concesii. Ianukovici nu va pleca, asta este clar, dar s-a deschis uşa pentru intrarea partidelor de opoziţie în guvern. 

Faptul că răsăritul Ucrainei este liniştit, iar partea centrală, inclusiv Cernăuţi, a devenit mai dinamică, reprezintă dreptul la o opinie diferită. 

Ucraina este un stat foarte, foarte nou, a apărut după revoluţiile din 89, după căderea URSS. 

Este una dintre lecţiile istoriei de care trebuie să ţinem cont şi astăzi, că jocurile nu se fac doar cu piesele de pe tabla de şah, doar noi, Moldova şi vecinii noştri imediaţi. 

A fost nevoie de multă muncă, atât în diplomaţia externă pentru a convinge puterile garante, cât şi găsirea lui Alexandru Ioan Cuza, pentru că nimeni nu credea că aceeaşi persoană poate fi aleasă în ambele părţi. 

Rusia recunoaşte că, în relaţia dintre Federaţia Rusă şi Ucraina, Kievul se raportează Moscovei ca un stat-tampon. 

Manifestanţii au dreptul să nu plece din piaţă pentru că nu au niciun motiv să creadă că actualul mecanism, controlat de Ianukovici, nu se va întoarce împotriva lor.

Putin s-a întâlnit zilele trecute şi cu liderii europeni. Nu a rămas la masa de prânz, dar este interesant ce a primit:includerea Rusiei în discuţiile dintre UE şi ţările din Parteneriatul Estic. 

Transnistria va dori, sub o formă sau alta, să se regăsească în Parteneriatul Estic. Dacă suntem atenţi la mesajele de la Kremlin, vedem că Putin se află pe partea descendentă a puterii sale. Vedem asta şi din ofertele economice pe care le face, oferte care nu mai au amploarea din trecut. 

Ameninţă statele că, dacă merg cu Europa, vor veni capitaliştii, „vă vor închide fabricile, aşa cum au făcut în România”. 

Există voci din Ucraina care susţin că România este cea care agită şi instigă, având propriile interese. 

Aş spune că România a dat dovadă de multă inteligenţă pentru că nu s-a implicat în problemele interne ale Ucrainei. 

Ataşatul militar al Ucrainei la Bucureşti este un om tânăr şi realist, înţelege şi el că Transnistria trebuie să fie parte a unei soluţii globale şi să nu aducă o rupere a Transnistriei de Moldova. 

Tot ceea ce se scrie în „Adevărul” şi în presa centrală românească despre Ucraina se monitorizează prin cuvinte-cheie la Moscova şi la Washington. Nu dau nume, dar un blogger „Adevărul” a stârnit o dezbatere la Moscova, presa a preluat postarea sa de blog ca fiind poziţia oficială a României. 

Să facem un salt în timp, să spunem că ajungem la sfârşitul acestui an şi-l avem în faţă pe noul preşedinte al României, oricare ar fi el. Un om care, din raţiuni obiective, se aşteaptă la două mandate. Pe 24 ianuarie 2015, el va avea o invitaţie la Iaşi. Se va duce şi va vorbi despre unire. Apoi, la 9 mai, îşi va aminti că am ieşit din război în anumite condiţii. Apoi va fi invitat la Chişinău de ziua limbii române. Oricum va fi, va trebui să aibă o poziţie oficială şi va trebui să angreneze mai multe dintre forţele statului în acest proiect naţional. 

Prima eliberare a Republicii Moldova de actualele pericole va avea loc la aceste alegeri parlamentare. Vor câştiga, cu o oarecare marjă, forţele democratice. Este foarte puţin probabil ca Voronin să revină la putere, lumea a văzut cum este cu el. 

Am văzut ce s-a întâmplat la 1 Decembrie 2013, să vedem dacă pe 1 Decembrie 2014 n-ar putea trece pe sub Arcul de Triumf şi trupe din armata Moldovei. 

Un factor coagulator este relaţie cu SUA. 

Parlamentul de la Chişinău va fi cel care va iniţia acest efort, un parlament plin de oameni tineri, pro-europeni. 

Cei care atacă acum România în Republica Moldova sunt în campanie electorală, îşi vor schimba discursul după alegeri. 

Totul depinde şi de Transnistria, o zonă extrem de complicată pentru care se folosea până recent sintagma „conflict îngheţat”.