Autor 5662 vizualizări


Anul 1946 a fost marcat de seceta devastatoare intrată în legendă și de lupta partidului comunist pentru distrugerea societății burgheze și a valorilor naționale. Județul Argeș a fost afectat din plin de ambele fenomene. Trecutul trebuia șters din istorie și poporul român urma să fie condus de un partid organizat pe baza unei ideologii științifice. 

Căldura excesivă a dus la compromiterea recoltelor, dar a favorizat și declanșarea unor incendii de vegetație pe care pompierii le-au stăpânit cu greu. Nici locuințele n-au fost ferite de furia flăcărilor.

Omul are o adevărată fascinație pentru dansul limbilor de foc și nu se poate controla să nu folosească această unealtă fără formă. Cel mai devastator incendiu a izbucnit în comuna Vâlsănești și a afectat 51 de gospodării, opt nefiind locuite. Pârjolul a plecat de la o bătrână ce a aprins un foc un curte, practică obișnuită în lumea satului lipsită de alte forme de energie pentru gătit. Imediat a intrat în acțiune vântul și prăpădul a avut toate ingredientele necesare. Să nu uităm că sătenii strânseseră deja ceva furaje pentru iarna ce se anunța una deosebit de grea și vegetația era uscată de secetă. Au fost distruse biserica, școala, primăria, Banca Populară, Căminul cultural și Cooperativa, adică toată infrastructura administrativă, economică și culturală a localității. Oamenii au rămas săraci lipiți pământului tocmai în timp de foamete. Pagubele totale s-au ridicat după calculele autorităților la fabuloasa sumă de 1.985.960.000 lei. Numai școala valora 300.000.000 lei.

Întregul județ Argeș a contribuit cu bani și produse la opera de refacere, dar sinistrații au trăit un an de coșmar. Au fost aduse de la Brădetu, Galeșu, Vâlsănești și Ciofrângeni 1.100 kg de var, aproape patru metri cubi de cherestea, 123 de scânduri, 6 pachete de șiță, 2.750 de șițe, 428 kg de grâu. Parohia Aref a donat la 12 august 1946 60.500 lei, o pereche de opinci, trei perechi de șosete, două fote, o ie, o vestă, o bucată de săpun, 4 kg de prune, un kilogram de fasole și 1,25 mp de pânză. Pare uimitor de puțin pentru cititorul de astăzi, dar cantitatea de bunuri din județ era foarte limitată în urma secetei, a războiului și a trecerii trupelor sovietice. Sărăcia va fi confirmată de creșterea mortalității din cauza lipsei de alimente în iarna și primăvara anului 1947. Autoritățile consemnau că de la Cepari „materiale nu s-au putut colecta fiind lipsă și la locuitorii din această comună”. Au apucat să adune 112.000 lei de la sătenii convinși de preot.

Dezastrul, probabil cel mai mare incendiu prin numărul de locuințe distruse și care a afectat o localitate rurală argeșeană, s-a produs în ziua de 13 iulie 1946, ceea ce demonstrează faptul că teoria despre cifra nefastă nu este chiar lipsită de un sâmbure de adevăr. Din păcate, oamenii acționează astfel încât și alte zile să fie nefaste, ceea ce s-a întâmplat în regiunea Atenei în iulie 2018.

Bibliografie minimală

Direcția Județeană Argeș a Arhivelor Naționale, fond Pretura Plasei Curtea de Argeș, dos. 24/1946.