De ce spaniolii nu-și mai amintesc când SUA a aruncat 4 bombe nucleare în Andaluzia?

Autor 21443 vizualizări


În urmă cu 50 de ani a avut loc un eveniment care ar fi putut schimba istoria. Pe 16 ianuarie 1966 bombardierul american B-52 Stratofortress a decolat de la baza Air Force Seymour Johnson,situată în Carolina de Nord. Bombardierele au zburat timp de 24 de ore deasupra Atlanticului pentru a furniza capabilitatea nuclear a Statelor Unite ale Americii.

Era o misiune de rutină,dar dezastrul a lovit Palomares,în Andaluzia,atunci când aeronava s-a oprit să alimenteze. Patru bombe cu hidrogen s-au îndreptat spre sol cu viteze năucitoare. Ar fi omorât milioane de oameni dacă ar fi explodat,însă mai mulți factori au dus la ceea ce localnicii numesc un „miracol divin”.

O aeronavă încărcată cu patru bombe cu hidrogen,fiecare dintre ele fiind de sute de ori mai puternică decât bomba care a lovit Hiroshima,nu poate fi o misiune de rutină. Dar pentru cei șapte membri ai echipajului de la bordul B-52 Stratofortress era o zi absolut normală. Misiunea lor făcea parte din uriașa operațiune Chrome Dome.

Cum a început misiunea

b 52 fortress
Bombardierele au zburat timp de 24 de ore deasupra Atlanticului
Foto:AP

 

Pentru a le oferi americanilor viteză de reacție în cazul în care sovieticii lansau un atac nuclear,aceste bombardiere aveau misiuni zilnice. Aeronavele zburau deasupra Atlanticului până în coasta de est a Italiei,apoi se întorceau în SUA. Acest lucru presupunea că bombardierele aveau posibilitatea de a lansa un atac imediat,în cazul în care președintele dădea ordinul. În ziua de 16 ianuarie 1966,pilotul aeronavei B-52 era un tânăr de 29 de ani pe nume Charles J. Wendorf care,în pofida vârstei sale,pilota astfel de bombardiere de cinci ani. Era tatăl a trei copii,iar în acea zi soția lui,Bette,l-a avertizat că are un presentiment cu privire la misiunea la care urma să ia parte. L-a implorat să nu se ducă,dar Wendorf i-a spus că trebuie să urmeze ordinele și că nu are de ales.

S-a dezlănțuit iadul

 

Pentru că misiunea era lungă,B-52 trebuia alimentat în aer de patru ori. Așa a început totul. După ce a întors deasupra mării Adriatice,avionul s-a îndreptat spre al treilea punct de alimentare,de acolo trebuia conectat la uriașul KC-135 Stratotanker,la aproximativ 10 km deasupra Spaniei. Pentru că ambele aeronave zburau cu viteze mari,alimentarea era destul de complicată. În acel moment,Wendorf luase o pauză,iar la cârma avionului se afla maiorul Larry G. Messinger,unul dintre cei doi copiloți. Întreaga operațiune presupunea ca bombariderul să primească combustibil printr-o „mufă”,fiind tractat de KG-135.

Click aici pentru continuare