Autor 2206 vizualizări


Este purtată deopotrivă de femei și bărbaţi, chiar și de copii. Atât la doamne, cât și la domni, poate trece neobservată – dacă așa vrea purtătorul, dar poate fi și accesoriul care desăvârșește o ţinută. Nu lipsește nimănui din dulap, dar nu ne-am mira dacă am vedea-o pe covorul roșu. Un parcurs fulminant pentru un accesoriu cu începuturi modeste: cureaua noastră cea de toate zilele.

Cureaua feminină, un accesoriu de nădejde pentru orice moment al zilei

Femeile au început să poarte din nou curele încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, când moda s-a axat pe ţinutele compuse din două piese: fustă lungă și bluză sau haină scurtă. Talia (încă ajutată de corset să pară mai subţire decât în realitate) era accentuată și mai mult prin purtarea unei curele. Situaţia a rămas aceeași și în antebelic, apoi, anii ’20 au fost, în sfârșit, mai permisivi. Moda flapper a fost un adevărat moment de respiro pentru femei (și la propriu, și la figurat), care se puteau relaxa în ţinute mai largi, cu croieli mai drepte, în care accentul nu mai pica pe talie.


Pauza nu a durat mult. Cureaua s-a întors în forţă în anii ’30 și și-a găsit un loc permanent în garderoba feminină, indiferent cum au evoluat tendinţele. S-a schimbat odată cu ele, dar n-a dispărut. Mai întâi au fost la modă curelele subţiri, dar cu catarame-accent, care să atragă atenţia. Pentru ţinutele de zi se purtau curelușe din piele sau piele întoarsă, iar pentru cele de seară, curelele din materiale mai preţioase și bogat ornamentate. Apoi au fost la modă rochiile de zi accesorizate în mod discret cu o curea subţire, confecţionată din același material ca rochia. Discret, dar de efect.

În anii ’40, perioadă în care moda feminină a cunoscut puternice accente militare, hainele de inspiraţie mi l i tarmasculină erau feminizate tot prin accentuarea taliei subţiri. Lipsa cronică a pielii pentru manufactură (toate resursele mergeau pe front!) a contribuit la diversitatea curelelor existente pe piaţă, confecţionate din tot felul de materiale.

New Look e cel vechi: tot talia subţire e mai frumoasă

După război, când tendinţele în modă au fost dictate de revenirea la feminitate (campion al trendurilor a fost Christian Dior și-al său New Look), cureaua a căpătat un rol esenţial în desăvârșirea ţinutelor. Cureaua era purtată atât cu rochii, cât și cu fuste sau costume deux-pièces, dar și cu pantaloni. Să ne amintim, spre exemplu, de moda pantalonilor-ţigaretă, promovaţi de Audrey Hepburn, care se potriveau de minune cu o curelușă subţire în talie. De fapt, cu acest look n-am da greș nici astăzi, multe decenii mai târziu, nu-i așa?


Practic, de-a lungul secolului XX (cu excepţia episodului flapper), accentul pus în modă pe talia feminină a asigurat succesul curelei. Curentele în modă s-au tot schimbat: au fost influenţe militare, ani mai conservatori cu ţinute elegante, apoi anii hippy, anii punk, anii rock. Și cureaua, tot acolo. S-a dovedit a fi un accesoriu care excelează în versatilitate. Câte schimbări, atâtea modele de curea.


Acest text este un fragment din articolul „Cureaua, accesoriul-vedetă al secolului XX”, publicat în numărul 214 al revistei Historia, disponibil la toate punctele de difuzare a presei, în perioada 15 noiembrie – 14 decembrie 2019, și în format digital pe paydemic.com.

 Cumpără Acum


 Cumpără Acum
""