Cum s-au aliat SUA cu Franța și Spania împotriva englezilor

În timpul Războiului de Independență, liderii americani s-au concentrat pe găsirea unor aliați în lupta împotriva Marii Britanii. Prima opțiune a fost, evident, Franța, inamicul numărul 1 al englezilor. Un al doilea posibil aliat era Spania, un alt stat european nemulțumit de politica britanică și care dorea să-și ia revanșa pentru conflicte mai vechi.

Încheierea unei alianțe era foarte importantă pentru americani, din două motive:mai întâi, Franța era, la momentul respectiv, a doua mare putere navală a lumii, după Marea Britanie;apoi, semnarea unui tratat de alianță presupunea recunoașterea internațională a noului stat american și posibilitatea ca Franța să poată antrena și alte state în recunoașterea SUA.

Negocierile cu guvernul de Paris se concretizează printr-un dublu tratat semnat în 1778:un tratat comercial și un tratat de asistență mutuală în războiul contra Marii Britanii. De reținut că acesta din urmă conținea o clauză prin care cei doi aliați se angajau să nu încheie pace separată cu englezii, clauză ce nu va fi respectată.

Care erau obiectivele alianței franco-americane? Americanii doreau să obțină recunoașterea independenței, în timp ce francezii sperau să recupereze teritoriile pierdute în 1763, în urma Războiului de Șapte ani. Cu toate acestea, francezii nu au întreprins nicio acțiune pentru reveni pe teritoriile canadiene, pentru a nu periclita alianța cu americanii. Francezii aveau în vedere și obiective economice în zona de sud a SUA, în zona Antilelor, anume recuperarea insulei Santo Domingo, principala producătoare de trestie de zahăr din regiune.

Un alt posibil aliat „curtat” de americani a fost regatul Spaniei, care avea multe de reproșat Marii Britanii. La începutul secolului, marile puteri europene se confruntaseră în Războiul de succesiune la tronul Spaniei, după ce Marea Britanie și celelalte puteri continentale nu doriseră să accepte venirea unui Bourbon (dinastie franceză!) pe tronul vacant. Ludovic al XIV-lea pierde acest război, dar Marile Puteri acceptă în cele din urmă alegerea lui Filip al IV-lea de Bourbon ca rege al Spaniei. Nemulțumirea spaniolilor față de englezi datează din anul 1704, când în cursul războiului, flota britanică cucerește și ocupă Gibraltarul, fapt ce creează tensiuni între cele două state chiar și astăzi (britanicii refuzând să renunțe la acest teritoriu)!  Astfel, Spania era și ea favorabilă unui război împotriva englezilor, iar după Războiul de Șapte ani, ea a întreprins, la fel ca Franța, un amplu program de înarmare navală, pentru a putea face față flotei engleze.

Negocierile dintre spanioli și americani încep în 1779, când John Jay este trimis la Madrid pentru a încerca să-i convingă pe spanioli să se alăture războiului împotriva britanicilor. Însă în ciuda sentimentelor antibritanice ale liderilor spanioli, aceștia nu erau pregătiți să accepte din prima oferta americană. Guvernul de la Madrid se confrunta cu o mare dilemă:pe de o parte, alăturându-se războiului, ei puteau recupera Gibraltarul, dar pe de altă parte, succesul Revoluției americane putea afecta coloniile spaniole din Vest (ceea ce s-a și întâmplat!). Însă în cele din urmă, Spania se va alătura Franței și Statelor Unite în războiul contra britanicilor.

În anii 1779-1780 au avut loc mai multe confruntări între armata americană și cea engleză  (ocuparea New York-ului;cucerirea orașului Charleston;capitularea britanică de la Yorktown ș.a.), iar britanicii au fost obligați să-și disperseze forțele din cauza Franței și Spaniei, care au atacat diverse puncte din colonii (Oceanul Indian, Gibraltar, Antile). Astfel, în 1783, Marea Britanie se va vedea obligată să accepte pacea, una foarte rezonabilă pentru Franța și Spania (Spania recuperează o parte din teritoriile pierdute, iar francezi primesc chiar mai mult decât ar fi avut dreptul). Englezii cedează Florida Spaniei, precum și insula Minorca, iar Franța primește insula Tobago și Senegalul. Englezii au cedat aceste teritorii, la fel cum aveau să renunțe într-un final și la coloniile americane, înțelegând că trebuie să se debaraseze de ceea ce nu puteau controla deplin. Astfel, anul 1783 marchează sfârșitul primului Imperiu Colonial britanic.

În conflictul anglo-american, în 1782 se ajunge la un acord preliminar de pace prin care englezii recunoșteau independența coloniilor, dar păstrau Canada ca principal punct al prezenței în Vest. Tratatul de pace propriu-zis este semnat în anul următor, la Versailles, iar independența americană este recunoscută internațional.