Autor 19332 vizualizări


Duminică 10 august 1628, în portul Stockholm domnea o atmosferă festivă. După multă așteptare și amânări, vasul de război, Vasa, cea mai puternică navă militară din Baltica și probabil din lume la acea dată, era în sfârșit echipată și gata să iasă pentru prima dată pe mare. Mulțimea strânsă pe chei aștepta cu emoție momentul în care vântul va umfla pânzele măreței corăbii, iar în rada portului numeroase ambarcațiuni se pregăteau să însoțească vasul spre baza navală de vară a marinei suedeze.

Dar foarte repede, sub ochii mulțimii șocate festivitatea se va transforma în tragedie. În doar câteva minute, impunătoarea navă va dispărea sub valuri, după ce navigase doar 1300 de metri. La primele rafale de vând, corabia se va înclina periculos și va începe să ia apă prin deschizăturile tunurilor. Căpitanul a ordonat ca tunurile să fie retrase și închise bocaporturile, iar pânzele strânse pentru a limita efectul vântului, dar prea târziu. O a doua rafală a înclinat și mai mult nava. Marinarii de pe punțile inferioare s-au repezit către scări pentru a nu rămâne prinși în corpul navei, iar toți cei care au putut s-au aruncat în apă. Unii au reușit să înoate până la mal, alții au fost salvați de ambarcațiunile mai mici, dar 30 de marinari au fost duși pe fundul mării odată cu nava. Cum a fost posibil un asemenea dezastru?  

Vasa era mândria regelui Gustav II Adolf (1594-1632), un suveran ambițios să impună Suedia ca mare putere. Venit pe tron în 1611, Gustav II Adolf s-a aflat în război timp de 18 ani din cei 21 ai domniei sale. A moștenit și a continuat conflictele cu Polonia, cu Danemarca și cu Rusia, având o situație foarte complicată și din punct de vedere dinastic. Pe tronul Commonwealth-ului Polono-Lituanian se afla Sigismund Vasa, vărul lui Gustav II Adolf. Sigismund fusese ales rege al Commonwealth-ului Polono-Lituanian în 1587, iar după moartea tatălui său, Johan III, a devenit și regele Suediei în 1592. Catolic fervent, Sigismund a realizat o uniune personală polono-suedeză, spre îngrijorarea suedezilor care, fiind în mare majoritate luterani, s-au temut că noul rege va impune din nou religia catolică. Uniunea personală polono-suedeză va dura până în 1599, când Sigismund a fost detronat de adversarii săi luterani și a fost nevoit să se întoarcă în Polonia. Dar, Sigismund nu va înceta să revendice în continuare și tronul Suediei.


În aceste circumstanțe complicate pentru Suedia, Regele Gustav II Adolf (foto) se va dovedi un conducător militar de succes. Iar nava sa amiral, Vasa, purtând numele dinastiei, era destinată să asigure supremația pe mare a noii puteri ce se afirma în Nordul Europei.

Pentru a construi o navă de luptă fără egal, Regele l-a angajat în 1625 pe maestrul naval olandez Henrik Hybertsson. Specificațiile erau simple, Regele își dorea cea mai puternică navă de luptă din Baltica, dacă nu din întreaga lume. Construcția a început repede, în anul următor, în șantierul naval din Stockholm, dar Herrik Hybertsson nu a mai putut să supravegheze lucrările și a murit după un an. Responsabilitatea proiectului a revenit asistentului său, Hein Jakobsson. 

Lucrările s-au încheiat în 1627. Era un gigant de 1200 de tone, cu o lungime de 69 de metri și o înălțime de la chilă la vârful celui mai înalt catarg de 50 de metri. Avea 10 pânze, 64 de tunuri și, în mod cu totul deosebit, era decorată cu sute de sculpturi în lemn pictate.

Vasa era dotată cu cea mai mare putere de foc instalată pe o navă la vremea ei. Avea un total de 64 de tunuri, dintre care 48 erau de calibru greu, din bronz. Tunurile grele, cunoscute ca 24-pounders, foloseau proiectile de 10 kilograme. La o salvă de pe o singură parte, tunurile de pe Vasa trăgeau un total de 250 de kilograme de proiectile cu o viteză, la ieșirea de pe țeavă, apropiată de cea a sunetului. 

Pe lângă numărul mare de tunuri, Vasa putea transporta trupe la bord, pregătite să ia cu asalt navele inamice și să lupte corp la corp pentru capturarea acestora. 


Corabia Vasa, adusă la spuprafață și expusă în Muzeul Vasa din Stockholm (© JavierKohen / Wikimedia Commons)

Dar Vasa nu va lua parte la nicio luptă, iar puternicele sale tunuri nu vor ținti niciodată spre navele inamice. Catastrofa din 1628 va duce nava pe fundul mării unde va rămâne peste 300 de ani.

De ce s-a scufundat nava? Catastrofa a fost urmată de consternare și furie. A fost acuzat constructorul, Hein Jakobsson. El a afirmat că a respectat întocmai proiectul aprobat de Rege. Hein Jakobsson va muri în scurtă vreme după dezastru și lucrurile vor rămâne neclare. Specialiștii consideră că nava era instabilă, din cauza suprastructurii mult prea mari și a încărcăturii cu tunuri prea grele. Chiar înainte ca nava să fie gata pentru a pleca în primul voiaj, echipajul a observat că vasul se înclina periculos, dacă un grup de marinari trecea pe punte, dar avertismentele nu au fost luate în serios. 

Abia după 1950, vor fi găsite dovezi ale navei-amiral pierdute. Anders Franzern, un inginer al marinei suedeze pasionat de găsirea navelor scufundate, a inițiat o serie de cercetări în arhive și în diferite părți ale Portului Stockholm pentru a căuta urme ale corabiei Vasa. Noi informații l-au condus spre o zonă neexplorată și o bucată de lemn de stejar scoasă de pe fundul mării i-a arătat că se afla pe drumul cel bun.

Acoperită de nămol într-o movilă submarină, Vasa era aproape intactă, cu unul dintre catarge încă în poziție. Andres Franzern și-a dat seama de valoarea inestimabilă a epavei și a inițiat un amplu proiect de salvare și apoi de conservare a navei într-un muzeu special dedicat acestui scop.


A fost nevoie de ani de zile de muncă pe fundul mării pentru a pregăti aducerea navei la suprafață. În cele din urmă, pe 24 aprilie, 1961, sub privirile a mii de oameni adunați pe țărm, Vasa a reapărut (foto), după 333 de ani. Televiziunea și radioul transmiteau în direct, presa a relatat în întreaga ce se întâmpla la Stockholm.


Recondiționarea a continuat departe de ochii publicului și abia la sfârșitul anului 1989, Vasa a putut fi transportată în noua ei casă. Muzeul a fost inaugurat în 1990 de Regele Carl XIV Gustav și a devenit cel mai vizitat din Suedia. În 2019, peste 1,5 milioane de persoane i-au trecut pragul pentru a vedea măreața navă (foto sus, © Wikimedia Commons), ce a fost cea mai puternică din lume, dar pentru doar câteva minute. Recuperată de pe fundul mării, splendida corabie își spune mai departe povestea.

Referințe: The Vasa Museum