Autor 5345 vizualizări


Jurnalista Elise Ottesen-Jensen şi medicul Joyce Leunbach au iniţiat în anii ’30 campanii împotriva legislaţiei care interzicea circulaţia informaţiilor despre metodele contraceptive. Voiau să le ofere fetelor sărace o viaţă mai bună.

În seara dinainte de alegerile din 1933, jurnalista suedeză Elise Ottesen-Jensen ţinea un discurs despre educaţia sexuală într-o casă de cultură din Hamburg, plină până la refuz. Pulbicul era format din muncitori şi radicali care doreau să afle mai multe despre subiecte tabu precum avortul sau mijloacele de prevenţie. Când Elise a terminat de vorbit şi era pe punctul de a părăsi sala, un funcţionar a oprit-o spunându-i că afară mărsăluiau nazistii care voiau să provoace scandal. A rugat-o să continue pentru ca oamenii să rămână în sală. Ceea ce a şi făcut, vorbind de data asta despre poziţia bisericii faţă de necesitatea educaţiei sexuale. Discursul a ţinut până ce funcţionarul a raportat că nazistii s-au îndreptat spre un cartier muncitoresc. Elise şi amicul său Jonathan “Joyce” Leunbach au călătorit ziua următoare către Copenhaga. Pe drum deja au întâlnit germani care fugeau din ţară.

Elise s-a implicat în mişcarea pentru emancipare sexuală ca urmare a unei tragedii familiale. Când sora sa mai mică Magnhild (erau 18 copii) a rămas însărcinată fără să fie căsătorită, tatăl lor, preotul Immanuel Ottesen, a obligat-o să fugă în Copenhaga ca să nască acolo pentru a evita ruşinea care s-ar abate asupra familiei. După ce a născut, fata a dat copilul spre adopţie dar nu şi-a revenit niciodată din şocul psihologic şi şi-a pus capăt zilelor. Tragedia a determinat-o pe Elise să se revolte împotriva moralităţii discutabile a bisericii şi să se implice în mişcarea proletariatului din Scandinavia prin activitatea de jurnalist.

Când a primit sarcina de a redacta o pagină în ziarul sindicalist “Arbetaren” a început să se pronunţe impotriva legilor care împiedicau accesul la informaţiile despre mijloacele contraceptive. Ştia foarte bine că fetele din pătura săracă a societăţii ar duce o viaţă mai bună dacă ar avea puterea de a decide câţi copii să aibă. Articolele semnate cu pseudonimul “Ottar” i-au adus faima în toată Europa.

De un medic simpatizant al iniţiativei a învăţat în 1924 despre întrebuinţarea diafragmei. A călătorit apoi prin toată Suedia pentru a ţine prelegeri dar şi pentru a împărţi în secret prezervative sau pentru a monta diafragme, în ciuda restricţiilor legislative. În 1928 devenise atât de cunoscută activitatea sa încât a fost invitată la o întâlnire a medicilor în Copenhaga, unde sexologul Magnus Hirschfeld urma să înfiinţeze o ligă pentru reformarea sexuală. Printre medicii din 11 ţări se număra şi Joyce Leunbach, care a devenit secretarul organizaţiei şi un prieten bun al Elisei.

Medicul se implicase şi el în problemle sociale. În colaborare cu secretariatul Partidului Comunist a înfiintat un oficiu pentru fetele sărace unde acestea primeau informaţii privind evitarea sarcinilor nedorite şi încercau chiar şi diafragma. Medicul realiza şi avorturi, deşi era ilegal. Şi el ţinea prelegeri în anii ’20 prin care promova educaţia sexuală şi era totodată unul din membrii fondatori ai organizaţiei Sexpol, care se ocupa cu instrucţia pentru o viaţă sexuală satisfăcătoare.

În 1932 a fost condamnat la închisoare pentru avorturile ilegale dar a fost lăsat în libertate după jumătate de an. Patru ani după aceea a mai fost condamnat o dată pentru acelaşi lucru, dar de data aceasta i-au fost anulate şi drepturile cetăţeneşti, printre care şi acela de a practica medicina. După ispăşirea pedepsei din 1937 un grup de femei l-au aşteptat cu urale în faţa închisorii:pentru ele medicul era un erou care le-a îmbunătăţiti considerabil viaţa. Alţii însă îl numeau ucigaş de prunci. Doctorul şi-a continuat activitatea şi a participat alături de Elise Ottesen la un turneu în nord pentru a ţine cursuri.

Au mers inclusiv în nordul Suediei, unde lucrătorii forestieri îşi alcătuiseră propriul sindicat. După ce erau tratate problemele economico-politice urmau prelegerile despre sexualitate, atât pentru adulţi cât şi pentru copii. Elise purta discuţii şi în privat despre chestiunile mai sensibile. Întâlnirile aveau loc în corturi, în aer liber sau localuri închiriate. Înainte se răspândeau afişe. Leunbach nu doar că o sfătuia, ci şi filma întâlnirile. Aveau la dispoziţie şi un reporter şi un fotograf.

Şi Elise, şi Leunbach au fost pionieri ai instruirii sexuale, ambii fiind foarte implicati în mişcarea internaţională de emancipare şi liberalizare a legislaţieiprivind sexualitatea. În 1933 a fost fondată Asociaţia regală pentru educaţie sexuală. Elise a devenit o persoană cu autoritate pe plan international şi a susţinut înfiinţarea Federaţiei pentru planificarea familială în 1952. Medicul Leunbach a fost însă dezamăgit de lipsa de recunoaştere a activităţii sale în ţara natală Danemarca şi s-a sinucis înainte să vada schimbarea pentru care luptase. Şi Suedia şi Danemarca au legalizat avortul în 1973.

sursa:Allt om Historia