Cum au ajuns românii să fie umiliţi şi ucişi la Stalingrad. Decizia controversată a mareşalului Antonescu în urma căreia şi-au pierdut viaţa 150.000 de soldaţi
Armata română a însoţit, în cel de-Al Doilea Război Mondial, aliaţii germani, în campania contra Rusiei Sovietice. Deşi erau prost echipaţi şi cu o organizare precară, soldaţii români au fost aruncaţi în cumplita bătălie de la Stalingrad. A urmat o înfrângere dezastruoasă şi umilitoare.
În cel de-Al Doilea Război Mondial, România a fost iniţial aliata Germaniei Naziste. Condusă de mâna de fier a mareşalului Antonescu, România a urmat marea armată germană în tentativa sa de război fulger în stepele Rusiei. Mareşalul Antonescu, conducătorul de facto al României, bătuse palma cu Hitler pentru a distruge URSS-ul.
Soldaţii români au luptat cot la cot cu cei germani pentru cucerirea şi învingerea uriaşei puteri sovietice. Punctul de cotitură a acestei ofensive, dar şi a întregului război în est, a fost marcat în vara şi toamna anului 1942, cunoscută sub denumirea de bătălia de la Stalingrad. Mai precis după ce ”războiul-fulger” german a dat greş în faţa Moscovei, la Stalingrad a urmat o preluare a ofensivei de către „Armata Roşie“.
Un adevărat tăvălug sovietic care a măturat totul în cale şi a însemnat de fapt începutul sfârşitului pentru Hitler. În urma acestei bătălii, România, despre care istoricul Florin Constantiniu spunea că a fost ”prea mică pentru un război atât de mare”, a fost umilită. Mai precis, armata română distrusă şi măcelărită de sovietici. Peste 150.000 de soldaţi români şi-au pierdut viaţa la Stalingrad, Cotul Donului şi stepa calmucă.
A fost cel mai mare dezastru pentru armata română, dar şi un moment de mare umilinţă, rămas în istoria universală în dreptul participării României la cel de-Al Doilea Război Mondial. Mulţi contemporani ai acelor evenimente, importanţi factori de decizie, dar şi specialişti actuali au contestat decizia mareşalului Antonescu, de a fi aruncat armata română prost echipată şi slab organizată în această ofensivă sinucigaşă. De fapt, s-au căutat mereu explicaţii pentru prezenţa românilor în stepele ruseşti şi la Stalingrad.
